Unul din cele mai interesante bloguri culturale, blogul unui om care savura literatura şi ne împărtăşea şi nouă această savoare – mă refer la Terorism de cititoare – se închide. De ce? Din clasicul motiv al idioţilor care nu au altceva mai bun de făcut decât să înjure aiurea, în loc să arunce o privire lungă şi obiectivă în oglindă şi să înceapă prin autoevaluare.
Păcat.
Am descoperit mulţi autori buni şi foarte buni, citind recenziile de pe acest blog. Am fost o prezenţă discretă, preferând să arunc o privire şi să îmi ţin laudele în guşă. Ceea ce a fost o greşeală, pentru că spamuiştii nu îşi ţin sudalmele în guşă.
Păcat.
Greşeala noastră, a tuturor: nu îi lăudăm niciodată pe cei din jurul nostru (mă refer şi la jurul real şi la cel virtual), atunci când fac un lucru bun. Ni se pare că e de la sine înţeles să îl facă. În schimb, sărim să ne exprimăm dezaprobarea.
Păcat.
De asemenea, Lucia ar trebui să ştie că preţul notorietăţii (da, chiar şi al celei virtuale) este acesta. Trebuie să înfrunţi şi să te confrunţi cu o grămadă de obrăznicii de la oameni chinuiţi de propria lor insignifianţă, şi care nu au cum să demonstreze altfel faptul că există. Şi noblesse oblige – trebuie să treci falnic, fără păs, peste acestea. Să nu cedezi.
Păcat.
N-as zice ca trebuie sa infrunti si sa confrunti. N-ar trebui sa “trebuie”.
In rest, cum zici tu. Pacat.
Asa e cum zici, si eu mi-am inchis blogul pe netlog din cauza unei tipe care ma cunostea in realitate si s-a apucat sa ma balacareasca in urma unei discutii pe mess, dar stii, in fiecare postare. Nu am mai rezistat.Unii-s mai sensibili
laur: într-o societate civilizată, n-ar trebui să trebuie, dar dacă ne-am născut în ACEASTĂ lume (nu alta), trebuie să trebuie. nu eu am inventat spamuiştii, să ştii.
cutza40: şi eu sunt sensibilă. dar eu îmi convertesc rănile de acest gen în replici care să-l usture pe spamuist. deocamdată, funcţionează. 🙂
Uffffff…. Nu e treaba mea sa o judec, iar decizia ii apartie ei si numai ei- dar totusi, nu pot sa nu ma gandesc ca daca toti oamenii care fac chestii misto ar renunta din cauza frustratilor care ii injura pentru ca nu-i duce si pe ei capul la chestii misto- omenirea nu s-ar bucura de prea multa cultura.
raluca: exactly my point.
cateodata, merita sa ingrosi obrazul: o banare bine aplicata nu face rau nimanui!
şefu’, noi gândim surprinzător de identic. halucinant de identic, aş putea pentru ca să spun. terifiant de identic.
Nu cred ca Lucia ar trebui sa renuntze la ceva ce o pasioneaza. De ce oamenii nu lupta pt. ceea ce este al lor? Vorba lui Henry al 8lea pe care il citez destul de des “These are all causes for war” Eu i-ash lua la trei pazeste pe toti muiandrii care fac panarama. Metode sunt. Numai sa vrei!
Aşa fac şi eu. Dar nu toată lumea e ca noi.
Păcat.
[[[Greşeala noastră, a tuturor: nu îi lăudăm niciodată pe cei din jurul nostru (mă refer şi la jurul real şi la cel virtual), atunci când fac un lucru bun. Ni se pare că e de la sine înţeles să îl facă. În schimb, sărim să ne exprimăm dezaprobarea.]]]
N-as spune chiar niciodata, dar e drept ca e mult mai usor sa balacaresti decat sa lauzi. Cu sau fara motiv. E la moda sa faci opinie separata, iar multi inteleg asta prin ‘ce prost esti tu si ce destept sunt eu ala care face gogoloaie de noroi si arunca inspre tine’.
Ce-i drept, nu poti multumi pe toata lumea, desi ma indoiesc sincer ca scopul teroristei era sa ii creasca un fanclub si sa-i ridice cineva statuie.
Asa e, pacat…
NU s-a nascut inca ala sau aia care sa spuna cva care sa ma ‘usture’, lol
cit dspr ‘spamuire’ – nu ma pricep la net & chestii d-astea, dar nu mi se pare k, tehnic, e ceea ce am facut: nu ma interesa sa ‘spamuiesc’ blogu luciat-ei (iesisem dp el de mai bine de 9 luni!), ci doar s-o ‘fac’ by proxy 😉
acum, k a cedat lasind atitia orfelini, my joy has reasonably doubled
@cutza40>”si eu mi-am inchis blogul pe netlog din cauza unei tipe care ma cunostea in realitate si s-a apucat sa ma balacareasca”
şi tu?şi eu la fel am păţit.mă rog,la mine a fost şi mai complicat: nu ar fi fost de ajuns să se lege ea de mine,da’ a mai şi împrăştiat tot felul de prostii în legătură cu persoana mea şi au început şi alţi necunoscuţi să scrie tâmpenii la mine pe blog,deşi sunt convinsă că nu auziseră de mine până atunci(ar trebui să deschidem clubul bloggerilor bălăcăriţi de persoane unineuronale).
revenind la post,o să pun o întrebare de baraj,după modelul “capra vecinului”: da’ de ce nu se închide şi otv sau taraf?!
In ceea ce priveste problema “identitatii” Teroristei, eu nu inteleg ce nu e clar si cum pot oamenii sa fie atat de marginiti incat sa nu-si dea seama: ea e Lucia Terorista si nimeni altcineva. Asta ESTE identitatea ei in ce priveste acel blog si pe cititorii lui. Asta e toata frumusetea internetului, faptul ca poti si ai dreptul sa fii oricine, sa iti expui orice latura a ta, fara sa fii “tu” in totalitate si fara sa fii in totalitate altcineva.
Daca ii iei unui blogger care a decis sa imprumute o alta identitate acest lucru, faci o mare confuzie si practic rupi valul magic pentru toata lumea care urmareste acel blog. Desi e regretabil, pot sa inteleg de ce isi doreste sa incheie acel blog. E ca si cum un copil rau, la serbarea de Craciun, ar trage de barba Mosului sa vada cine e sub ea…
anthea: 🙁
alş: să ştiţi că această atitudine nu vă face cinste. dintre mii de bloguri pline de banalităţi şi cocălăreli, v-aţi ales unul dintre puţinele scrise cu personalitate şi inteligenţă, şi aţi denigrat-o pe autoare întocmai ca un adolescent pus pe teribilisme ieftine.
ce credeţi că demonstrează acest lucru despre dvs?
miruna: pt. că otv sau taraf sunt trecute prin ciur şi dârmon, au supt bălăcăreala de la sînul mamei şi li se rupe de ea.
răcuşoara: mie mi se pare un semn de slăbiciune din partea ei să cedeze nervos atât de uşor. am avut spammeri care mi-au postat luni întregi tot soiul de blesteme. dar am privit treaba cu detaşare: în mod sigur un om sănătos la cap şi echilibrat nu se coboară la a înjura zilnic şi încrâncenat o persoană. iar dacă ei sunt nesănătoşi la cap, e problema lor, nu a mea.
Hai ca poate acum vazand cat ecou are vestea plecarii ei din blogosfera, poate ca va renunta la idee. NU de alta, dar e pacat sa plece oamenii care chiar stiu “sa zica” si mai ales “cum sa zica” si sa ramanem cu “sterilul” blogisferei! 😉
din contră: cred că va pleca numai aşa, de-al naibii. cunosc psihologia feminină: cu cât te rogi de ele să stea, cu atât sunt mai grăbite să plece. 🙂
@ lorena lupu: pai, sa vedem… k (inca mai) sint un ‘adolescent pus pe teribilisme ieftine’?
that’ll make my day ;))
ps a fost ‘decit’ un experiment cu oamenii vii – nimic mai mult… daca luciat NU e ‘vali f’ (pe care, chipurile, o apreciaza!), solutia ar fi fost NU sa iasa dp blog, ci sa faca sa reiasa f clar ac lucru; or, a preferat sa abandoneze totul, lasind totul f incurcat & subiect gras de infinite interpretari… asta, in orice caz, NU o ajuta pe vf sa iasa basma curata!
Da, asa e, si eu cred ca e o dovada de slabciune sa te dai batut in fata catorva nenorociti, mai ales cand stii bine cata lume te admira cu adevarat. Insa tocmai aici e problema, nu toti sunt la fel de puternici.
Tu, de exemplu, esti o personalitate “de esenta tare”, cum zic baietii aia cu berea Stejarul :P. Ai creeat un blog sub propriul nume si iti impartasesti fara retineri opiniile (foarte multa lauda tie din acest punct de vedere). Insa sunt persoane mai timide, mai retrase sau care vor pur si simplu sa joace un anumit rol, fara a le fi implicata identitatea reala in toata povestea (mai ales cand e vorba de persoane oarecum publice).
Ce ziceam eu e ca in locul ei si eu m-as simti teribil de violata in intimitatea mea proprie si personala daca s-ar apuca cineva sa faca investigatii cine sunt si sa povesteasca la toata lumea. E adevarat ca reactia nu a fost cea mai fericita, dar sa speram ca a fost doar o reactie de moment, de exasperare si se va razgandi dupa ceva vreme…
eh, nu trebuia sa te rogi de mine sa stau, k plecam rpd oricum ;)))
als: toti visam sa fim adolescenti, numai ca de la o varsta incolo nu ne mai sta atat de bine sa ne mintim singuri, si poantele care au haz in gura unui pustan suna extrem de deplasat in gura unui adult. 😉 ca si grafia aceasta cu k si rpd, care mi se pare ca are un iz usor fortat, venind din tastatura dvs.
bun, v-ati atins scopul – daca acesta a fost cu adevarat scopul, s-a scoateti pe lucia din joc. si ce ati rezolvat cu asta? ce ati castigat? se da cumva un trofeu?
ref. la identitatea luciei – cred ca aceasta o priveste in exclusivitate. intr-adevar, e deplasat si din partea ei sa reactioneze la speculatii ca un copil imbufnat care pleaca plangand. in fond, nu a fost acuzata ca ar fi simona senzual, ci vali f., ceea ce e un lucru frumos. uite, despre mine nu presupune nimeni ca as fi angelina jolie translated by google – desi tare mi-ar mai placea. 🙂
racusoara: cand iesim pe net, “intimitatea proprie si personala” dispare. 🙁
Cateodata blogurile astea devin mai mult decat interactive. Ce ne mai place cancanul…
Sunt două tipuri de oameni. Oameni care, supăraţi de alţii, întorc spatele şi oameni care rezolvă problema “ad manum”. Nu vreau să o judec pe Lucia, ba chiar o apreciez, însă puţin tupeu nu ar strica. E doar o părere şi o spun din pozitivism şi nu belicozitate. Repet, o aprecuez pe Lucia.
În continuare nu mă voi referi la această domnişoară, ci in general la oamenii care renunţă.
Mă intreb si eu dacă inchizi un blog din cauză că te-au supărat alţii, ce faci în viaţă când eşti nedreptăţit? Dacă te dă şeful afară fără motiv? Dacă soţul tău se comportă urât cu tine? Dacă eşti trădat? Ce faci? Iţi strângi jucăriile şi pleci?
Şi incă ceva. La început nu eram de acord (dpdv personal) cu faptul că Loren ii lua tare pe unii comentaci. Am zis “Of, Doamne, este necesară atâta ceartă? De ce nu putem discuta, noi, oamenii, frumos?”
După care blogul meu de pe wordpress a împlinit 4 luni şi gata scandalul, frăţică. M-am trezit şi eu cu tot felul de frustraţi şi frustrate care nu ştiu decât să pună comentarii cu iq de breloc gen “Ce terminată, frateee!!!” sau mai rău, oameni care mă cunosc şi care hai ţac pac să o agresăm pe creatrix că este arogantă, ipocrită, expusă, comercială, falsă, se crede frumoasă şi s-a înscris la ro-blog-fest. Ce-i aia, fată, să te înscrii la ro-blog-fest? Vrei trafic? Vrei comentarii? Da nu ţi-e ruşine să fii aşa comercială? (citate aproximative).
Deci acuma o înţeleg pe Loren şi probabil că singura cale ca să răzbaţi şi să mergi înainte este să termini orice relaţie cu ei sau pe unii, să chase them down. (ştiu că sună dur în engleză).
Mă scuzaţi că am scris mult dar am vărsat vreo 3 of-uri.
O zi bună tuturor!
simonarrr: oh, da. te-ai fi gîndit vreodată că acest umil blog îl va găzdui pe alşu’ însuşi? 😀
thecreatrix: ba s-avem pardon. în viaţa mea nu am vorbit urât cu cineva care nu şi-a căutat-o cu lumânarea. i-am luat tare doar pe cei care au exagerat cu mitocănia şi cocălăreala, sau pe cei care făceau pe proştii (sau poate chiar erau 🙂 ) în rest, arată-mi tu mie un singur om care a venit să comenteze politicos, şi pe care l-am luat în şuturi pe nemeritate.
Eu de oamenii nashpa ziceam ca te-ai luat de ei:-)
păi şi atunci de ce “la început nu erai de acord”? atîta timp cît un om găseşte plăcere în a mă fute la icre, nu văd de ce să nu i-o plătesc cu aceeaşi monedă pînă pleacă plîngînd.
Discuţia este despre oameni najpa care deranjează bloggeru. Nu despre alţii.
Şi la inceput nu eram de acord pt. ca eu, până şi ăluia naşpa îi mai dau o şansă. E o chestie personală. Dar no, oameni diferiţi, păreri diferite. Numai bine.
lorena: cel care scrie pe net & semneaza ‘als’ nu sint eu 100% – e doar un avatar virtual…
asa k ‘ii’ permit mici rasfaturi, mofturi & fandoseli de e-felina kre zgirie (rau ;))
alş; ok, eu am înţeles această subtilă evitare a responsibilităţii. 🙂
dar dacă blogosfera asta a noastră e atît de plină de nonvalori şi de incultură, de ce vă ascuţiţi ghearele exact pe o persoană care scrie despre lucruri interesante şi – mie cel puţin – mi-a pus în mînă cîteva cărţi minunate?
de ce nu biciuiţi ceva care să merite bice?
Leutu, lasa dragul meu copilariile si treci pe la mine. Hai sa ascultam Radiohead si sa plangem! Da-le dracului pe toate teroristele din lume si fa-ma sa ma simt o femeie adevarata!
Pup, baby!
@lorena: Unii continuă, alții nu. Unii își moderează comentatorii, alții nu. Pe unii îi afectează, pe alții nu. Chestie de personalitate până la urmă – deși de data asta trebuie să fiu de acord cu lucia, dacă investești din timpul și sufletul tău în ceva care (datorită a diverși) nu mai e fain de făcut, mai bine te oprești. Nu e datoria ei să facă blog pentru plăcerea noastră.
@als: Pentru un om care “n-are blog” și face asta “de dragul jocului”, ești, cum să zic, EXTREM de prezent. Și absolut peste tot pe unde faci act de prezență simți nevoia să te justifici. Nu cred că trebuie să te obosești; prietenii te acceptă și așa amoral, iar de restul lumii poate să nu îți pese în continuare. Just sayin’.
laur: cînd o chestie în sine e îndeajuns de faină de făcut, diverşii încetează să mai conteze. şi hai să fim realişti, lucia nu-i avea doar pe ăia, avea o mare masă de cititori fideli şi devotaţi, plus locurile 2-3 la roblogfest, an de an.
dar nu asta ar fi trebuit să conteze, ci plăcerea de a face ceea ce făcea. dacă într-adevăr a existat această plăcere.
@lorena: E tot o problemă de priorități. Crezi că lucia și-a propus atunci când s-a apucat de făcut blog să ajungă premiată la roblogfest? Fiecare avem criteriile noastre personale cu care evaluăm valoarea timpului investit. Și conform acelor criterii, ea a hotărât să se oprească. E dreptul și privilegiul ei. Și mie îmi pare rău că se oprește – datorită blogului ei am descoperit o grămadă de cărți faine – dar deh, c’est la vie. Noi să fim sănătoși și să nu ne doară ochii de la citit. 🙂
lorena: pt k, sincer, ‘sucesurile’ luciat-ei mi se par invers proportionale cu competentele ei (scurt spus, nu-mi placea – nici cum scria, nici dspr ce!) & pt k ma deranjeaza succesul facil & fanatismul de ORICE fel!
mary roz: as veni, baby, da tre sa trec inainte si pe la marina (sturdza)! of, am o agenda atit de incarcata, noroc k sinteti toate in cartierul meu 😉 ps NU vreau radiohead, ma calca pe nervi! pune-mi enya, are-un efect gen ceai de tei…
laur: imi pare bine k ati remarcat aceasta evidenta; intr-adevar, mi-am propus sa nu-mi fac (never-ever) blog & sa le parazitez pe cele deja existente… mi se pare cel putin mai pragmatic. cit dspr ‘justificari’, ‘explicatii’ etc – stati linistit k nu obosesc eu din atita lucru, imi face placere! mi s-a parut intotdeauna k o reputatie proasta e mai usor de intretinut 😉
salut lorena, alş “şi telespectatorilor dv.”
cred că “terorismul” a fost un fenomen interesant şi că luciat ajunsese mai influenta dct mulţi critici literari cu metoda şi rigoare + – ştiinţifice.
cred că aceşti 3 ani de blog lecturist-loisirist au corespuns cu o perioadă de reviriment al cărţii în rîndul tinerilor.
cred că luciat şi-a dat seama cu timpul de “puterea” pe care a dobîndit-o (a si fost ajutata in acest sens) şi şi-a pierdut inocenţa care o diferenţia de critica pr-z.
cred că luciat nu a reuşit să discearnă între atacuri răuvoitoare şi hinturi spirituale. sentinţele maestrului leo (chiar şi sub avatar juvenil) merită contemplate ca niste tipsuri sibilinice (ca să nu zic chiar sugestii). o ştiu de pe pielea mea: unde dă (alde) leo creşte.
e adev., nu exista “trebuie” (laur is right), alş e primul care se sustrage “rînduielilor” referitoare la autoritate, patriarhat cultural şi “boieria minţii”: e un joc subtil, poate prea iluzoriu, dar e democratic şi viu, în stare să asigure sprinteneala minţii.
cred ca luciat nu a fost pregatită pt. aşa un joc interactiv (reactiv). dacă e să-i găsesc o hiba, o bănuiesc că se complăcea în ultimul timp într-un oarecare statut de “ciocoism al minţii” (stiu, alş, eşti contra teoriilor lui s.a.matei, dar n-am gasit altă etichetă). cu alte cuv., dacă tu alş veneai în calitate de “marele leo” şi o mîngîiai pe creştet mustrînd-o părinteşte, luciat ar fi trăit o epifanie.
cred că mesajul tău e prea avangardist. cred că tinerii de azi au (încă) nevoie de “trebuie”, aşa cum au nevoie să îşi consume un anumit bovarism tradiţional culturii româneşti (pe care l-am crezut depăşit în deceniul trecut, cînd v-am cunoscut pe tine, pe ştefoi, pe lefter etc.). vorba proletcultistului: încă nu e momentul…
laur: bineînţeles că nu şi-a propus. dacă îşi propunea: “vă sparg, băi, cu textele din mine”, scria cronici din acelea de critic român, cu “mirajul universalităţii insinuîndu-se sincretic şi ideatic printre actanţii unei ontologii pauperizante” şi n-o citea nici dracu. 😀
als: haidem să nu… din cîte îmi amintesc, v-aţi apucat să comentaţi pe blogul respectiv cu oarecare simpatie, pînă în clipa în care aţi avut primul “schimb de focuri”.
or, eu nu înţeleg oamenii care, după prima ceartă, încetează să îţi mai vadă meritele şi încep să te denigreze obsesiv peste tot. dacă eu m-aş certa cu dvs., tot alex leo şerban, un excelent critic de film aţi rămîne, pentru că nu mi-e greu să fac distincţia între cearta mea cu X şi ce face X în rest.
textier: îmi place teribil acest eseu despre “trebuie”, numai că nu prea are legătură cu ceea ce am scris eu.
dacă ţi-e foame, “”trebuie” să mănînci? da, sau dacă nu, mori de foame. dacă ţi-e somn, “trebuie” să dormi? dacă eşti “agresat virtual” de un comentator acid şi chitit să scoată dracii din tine, “trebuie” să-i faci faţă, sau să închizi blogul?
cu alte cuvinte, cînd vorbeam de “trebuie” mă refeream strict la necesitatea de a reacţiona prompt într-o situaţie tensionată. Dacă vine o maşină spre tine în viteză, trebuie să te dai la o parte? Sau te temi să nu pară un gest de “bovarism tradiţional” şi preferi să te laşi călcat?
Apoi: dacă alşu păstra disputa cu lucia strict la nivel de joc “subtil”, era chiar frumos. Dar nu văd nimic subtil în a ponegri cu vizibilă ranchiună pe cineva pe unde se nimereşte, şi nici în a publica o parte din corespondenţa ta personală cu acel om, pe un blog terţ. Astea mi se par nişte grobianisme nedemne de statutul lui leo.
Pina la urma a fost o metoda inteligenta de promovare a unor carti(Printre care si cele traduse de ea).Am tastat pe google imagini numele ei si am avut o surpriza.
@lorena: Da, am detectat, în timp ce îţi scriam, această alunecare de sens, de la trebuie-le tău la trebuie-le meu. Ce ţi-e şi cu modalele astea!…
Tocmai că nu te obligă nimeni să refuzi bovarismul (oricum nu e cazul tău). Eu doar constat şi încerc să mă adaptez unei pieţe în care tinerii cititori sînt f. deprinşi cu blogurile, forumurile, spamarea, banarea etc… dar tînjesc după o anume rînduială tihnită a lumii literare.
Luciat a făcut un lucru extraordinar pe care eu unul îl invidiez: şi-a crescut blogul pînă a devenit o “publicaţie” de referinţă. @Quasimodo: Ai dreptate, eu care sînt “ăla cu publicitatea”, am omis să fac obs. asta f. cuvenită, merci. Ce am tercut în implicit e funcţiunea de publicitar pe care o îndeplineşte actualmente criticul, neoficial şi neasumat.
Eu cred că Luciat se poate reinventa şi reveni cu un format care să îi convină anvergurii sale actuale şi care să rezolve multe vicii intrinseci ale criticii.
textier: acum o să mă bată alşu cu biciul lui cel mare şi greu, dar mie mi se pare că celebra “coală albă de hîrtie” şi condamnata “coală albă / neagră / roz-bombon” de blog nu sunt atît de diferite. contează, de fapt, ce aşterni pe ele.
cu alte cuvinte: nu sunt de acord cu această falsă opoziţie dintre “rînduiala tihnită a lumii literare” (unde se războiesc unii scriitori şi critici de ies scîntei) şi “lumea zgomotoasă a blogurilor şi a forumurilor”. Există bloguri şi bloguri – unele tihnite, altele nu. În fond, conţinutul e cel care sfinţeşte locul şi face diferenţa.
eu pot spune k a fost o metoda spectaculoasa de a-mi promova numarul pe care-l fac la ‘dilema’ – dspr conflicte 😉
ps salut, florin!
le (@ quasimodo): CARE ‘nume’? 🙂
Lorena, dar poate “tu” acela virtual la care te referi (în comentariul nr. 35) nu îşi doreşte o situaţie tensionată. Poate îşi doreşte linişte şi discuţii care să nu degenereze prea des în altceva. Un blog este un spaţiu public da, dar este spaţiul tău totuşi, al bloggerului. Şi dacă nu te mai simţi bine, dacă nu te mai simţi “acasă” acolo, ce rost are? Sau dacă te simţi “consemnat” la domiciliu între graniţele propriului blog din care ajungi să te temi să mai ieşi? Căci despre asta mi se pare că e vorba, în final, nu despre a nu mai ştiu câta tentativă de descoperire a identităţii.
Mai ales că tensiunile se înmulţiseră în ultimul timp şi se prelungeau şi pe alte bloguri (fie alţi contestatari ai luciei, fie schimburi de replici între contestatari şi apărători ai ei, fie atacuri la adresa teroristei când apărea pe alte bloguri să mai comenteze ceva, fie atacuri la adresa lui alş bazate pe atitudinea lui faţă de ea… e o gamă diversă de combinaţii, de se ajungea ca discuţia să nu mai aibă decât vag legătură cu subiectul postării sub care se petrecea). Unora starea de permanent război nu le face bine şi pot decide că nu are rost să îşi consume nervii pe aşa ceva.
A, cât despre întrebarea care se mai pune, de ce s-a enervat dacă nu este cine s-a spus că este, tot ce pot să spun e că şi pe mine m-ar enerva să mi se atribuie o identitate care nu îmi aparţine. Chiar dacă ar fi identitatea unei persoane mai faimoase sau mai competente sau mai…. orice decât mine.
Lorena, cum spuneam, lipsa inhibitiei denota in general o inteligenta sub medie.
Pe mine mă interesează acțiunile (și rezultatele lor) mai mult decât vorbele. Iar rezultatul acțiunilor a diverși binecunoscuți pe care nu îi mai numesc aici este că un locșor de pe netul ăsta care îndemna la lectură (și finalmente la cultură) a dispărut. Nu contest probabilitatea existenței unor bune intenții. Dar în cazul de față ele n-au fost nimic mai mult decât pietre de pavaj.
Și cu asta mă opresc aici, pentru că sunt de acord cu ce-a scris Lorena și nu simt nevoia să polemizez cu alți comentatori la ea în casă. Asta e datoria ei de gazdă 🙂
intodeauna eleganta…
chapeau, Lorena! 🙂
http://www.adevarul.ro/articole/scurt-sondaj-printre-internauti.html
chiar daca e vorba despre cei care comenteaza pe site-urile ziarelor, nu e mare diferenta.
nu am citit toate post-urile recunosc, am vazut undeva cineva ca zicea o banare aplicata bine e nu stiu cum. daca ai ce bana. majoritatea providerilor folosesc ceea ce se cheama ip dinamic extern, cam asa ceva, adica a doua zi nea omu’ intra cu un alt ip si balacareste ferice. am unul care ma injura pe site de vreo luna, in fiecare zi, ca i-am sters un comment, ca-mi omoara copiii, nevasta, mama, tata, plus niste injuraturi urate, legate tot de familie, normal. dar am vazut eu ca 90% dintre minunati sunt eroi doar ptr ca sunt anonimi. mai am cateva zile si aflu cine e, iar vraja va disparea. revenge is a dish best served cold, parca asa se zice. am sa ii public pe site si notele din clasa a patra si ce spun vecinii, sefii, amicii, politistii, tot, tot. si scriu in fiecare zi pana se muta din oras sau vine sa ma bata ca sa il pot spitaliza legal. va fi amuzant.
as vrea sa stiu unde se incadreaza o ‘insulta’ & ‘amenintare’ – pe mail! – care contin o propunere de genul: ‘hai sa pornim un razboi in joaca, k sa facem lucrurile mai amuzante & mai palpitante’…?
(este din corespondenta cu terorista, in care eu semnam – normal – cu numele meu, iar ea, cum se stie…)
şi propunerea s-a acceptat? a scris ea: “da, ok, o facem?”
şi mai fac o remarcă: pentru un om care se laudă cu simţul său ludic, sunteţi surprinzător de obtuz – aş putea spune mai catolic decît Papa – în privinţa plăcerii teroristei de a juca această enigmă a identităţii.
Criticilor mei
Le dau lapte de la miei.
S-o fi crezind ei lei
Dar nu sunt decit para-lei
Adica,niste derbedei.
@ lorena lupu: nu, dar ce conteaza? un joc nu e tango, nu e nevoie neaparat de doi… sau e? 😉
cit priveste placerea EI ludica – dimpotriva, am apreciat-o; dar o enigma e facuta pt a fi aflata, asta intra in ‘regula jocului’. daca nu accepti aceasta regula, te enervezi, iti iei jucariile & pleci imbufnat se cheama k you are a sore loser
domnule alş, diferenţa dintre un joc şi o tortură constă exact în “DA”-ul celuilalt. altminteri, şi ofiţerii nazişti ar putea spune, întocmai ca fratele meu care mă bătea în copilărie de mă snopea: “Noi ne jucam şi atît”. Înainte să îmi impună cineva un joc, mi se pare normal să îmi ceară consimţămîntul, respectiv să nu forţeze nota dacă eu urlu “Stop!” Astea sunt calităţile unui bun partener de joc. Părerea mea.
PS: mulţumesc că discutaţi cu mine în proză… şi mă ţineţi la suprafaţă. să nu mă înec printre valuri interminabile de poezie sinistră. nu’ş cum devine treaba, dar dacă eu postez două comentarii undeva (nu două sute) şi văd că blogăru’ nu catadicseşte să-mi răspundă, mă prind că sunt în plus.