Şi când mă gândesc că odinioară, când eram inocentă, virgină şi fragedă, ca floarea de cireş a lui Mihai Eminescu, votam cu PNL. Mă cuprinde jalea.
Ce mai e nou pe linia PNL, în afară de faptul că le-au servit celor de la PSD pe tavă actuala guvernare, probabil şi pe următoarea, mai ales că gelozia lor faţă de USR nu i-a lăsat nicicum să convieţuiască în pace?
Ca om îndelung hărţuit în viaţă, eu nu confund niciodată partea care iniţiază de partea care încasează, şi nu pun niciodată semnul egal. Şi, încă de când a apărut USR, PNL a manifestat o gelozie crâncenă şi mult exacerbată, de pro***tuată bătrână şi cam trecută, care vede pe una tânără că se aşază hodoronc-tronc pe strada ei. Şi războiul a fost cel mai vizibil pe Facebook. Unde postacii penelei şicanau fără cruţare orice userist mic sau mare, apoi, după ce aceştia ripostau, începeau să se victimizeze şi să se jeluiască precum o haită de bocitoare: văleu, văleeeleeeeu, fanatismul userist şi ura lor, ce ne facem.
Evident, USR a tolerat cât a tolerat, apoi a ieşit de la guvernare şi, evident, cu cine s-a format coaliţia nouă? Cu PSD. Partidul împotriva căruia votaseră toţi cei care aleseseră partide aşa-zis de dreapta. E gestul prin care PNL îşi semnează decesul politic. E ok, înjuraţi-mă în comentarii. Nici măcar nu vă răspund, vă vor răspunde alegerile care vin.
Ca orice partid în stare profundă de criză, PNL se comportă în ultima vreme cu o intensă agresivitate. Vă amintiţi. Scena din Consiliul Local Mogoşoaia unde un PNList ameninţa o colegă USR-istă că o pune în scaun cu rotile. Faza de la Braşov unde un alt lider penelist desena o politiciană useristă cu ochiul învineţit, sugerând că i-ar sta bine abuzată fizic.
Şi pe mine m-au ţinut în provocări săptămâna trecută nişte gigei penelişti, unii care până să dea arama pe faţă, erau în listă. No problem, eu nu mai înjur pe Facebook, ca să nu aibă nimeni pe ce să mă raporteze. Doar raportez eu pentru hărţuire şi limbaj instigator la ură.
În fond, genul acesta de violenţă nefondată e specific oamenilor aflaţi la ananghie şi vorbeşte despre ei, nu despre mine.
Dar ieri seară, după ce a tot făcut ştiri prin atitudine violentă faţă de femei, PNL-ului i s-a oferit ocazia să etaleze voinicia, în trântă dreaptă cu cineva de acelaşi calibru.
George Simion, liderul AUR, l-a atacat fizic pe ministrul energiei, Virgil Popescu. În Parlament. În tribună, în timpul speechului. Cu îmbrânceală, cu înjurături, cu acuzaţii de hoţie, cu tot tacâmul.
Şi surpriză.
De unde debordau de voinicie şi ferocitate când vine vorba de femei, subit, PNL, confruntaţi de un purtător de p***, au fost cuprinşi de un smiorc nesfârşit şi sfâşietor, Virgil Popescu a întrerupt speechul şi a părăsit şedinţa, decretând că va continua pe mail, unde nu riscă una în freză, şi întreg PNL plânge în cor pe Facebook, povestindu-ne cât de medievală şi de lipsită de stil e violenţa. În special când nu eşti tu iniţiatorul şi în special când iniţiatorul e un gigel (la propriu, nu degeaba îl cheamă George) care pare că va da, nu se va juca.
Plângere penală, aşa nu se mai poate, smiorc şi iar smiorc.
Dar când o pictaţi pe fata din Braşov cu ochiul vânăt, sau când o trăgeaţi de brăcinari pe fata din Mogoşoaia se putea, nu-i aşa, PNL?
Tsss, ce ţi-e cu vitejia asta nestăpânită de armăsari nechezători, dar numai când combatanţii sunt femei. Şi cum se transformă ea în c**care pe sine format împrăştiat şi multicolor, de cum combatantul e un agarici autentic.
Am râs ieri de incidentul din Parlament de am leşinat. Bravo, PNL. Cam atât cu vitejia voastră. Dacă îl mai apucă talentele limbistice (aka hau-haul) pe vreunul dintre voi în secţiunea mea de comentarii, o să-i dau tag lui George Simion.
E aproape amuzant cum vă face să plângeţi ca un cor de domnişoare pocăite.
Foto: Inquam Photos / Ilona Andrei.
***
Dacă ţi-a plăcut acest articol, susţine site-ul cu o donaţie.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.
Pai chiar sunt un cor de domnisoare pocaite. Cu trip-uri facute de Alinuta si Blaga in California si poze de grup cu pastori de pe acolo. Cu trip-uri la Bucuresti facute de pastorii aia, etc.
N-o sa le gasesti in presa pe astea (cred). Eu am vazut pozele intr-un context pur intamplator 😉
Poate te lamuresti asa de ce nu au mieunat prea tare (spre deloc) la referendum-ul ala cu familia traditionala.
Îmi place enorm cuvântul “smiorc”!!! Felicitările cele mai sincere scriitoarei Lorena Lupu, care creează cuvinte noi!