Prejudecăţi despre bărbaţi

De mic copil, mi s-a spus că trebuie să învăţ aptitudini domestice, că altfel “nu mă ia nimeni”. Şi tot de mic copil, m-am revoltat împotriva noţiunii de “a fi luată” – de parcă eram un sac de cartofi sau ceva de genul. Prin urmare, am dat jet oricui încerca să-mi spună cum trebuie să fie sau ce trebuie să facă o femeie. Pentru că nu m-am simţit niciodată femeie. Nu în sensul ăla.

Acum, că există o grămadă de concepte intermediare între cele două sexe, non-binary, genderfluid, gender-nonconforming, mi-e foarte simplu să bifez peste tot căsuţa cu non-binary, genderfluid, gender-nonconforming. Şi am scăpat de tot setul de reguli idioate aferente genderului. Yay, victorie.

Ce nu mi-am dat seama, copil fiind, este că, în timp ce educaţia tradiţională căuta să extirpe orice urmă de iniţiativă, de individualitate şi de libertate din femei, ea avea un efect la fel de nociv asupra băieţeilor, dar în sens opus. Şi ei primeau propriul lor set de reguli, la fel de idiot şi fără sens ca al nostru. Şi care îi nefericea la fel de mult precum ne nefericea pe noi ideea de “femeie la cratiţă”.

Citeam ieri pe peretele unui blogger – culmea, un blogger – bărbat – că tipii care îşi vopsesc părul sunt penibili. Asta m-a lovit cam la fel de profund, cum m-ar fi lovit dacă eram eu bărbatul căruia i se spune să nu se vopsească.

Cred că orice om, bărbat sau femeie, are o nevoie interioară de a se simţi frumos. De a se uita în oglindă şi de a spune: Azi mă plac.

În secunda în care tu te simţi frumos, îi tratezi frumos şi pe oamenii din jurul tău. Pentru că te placi şi asta te umple de iubire de semeni şi de dorinţă de a inocula pozitivitate în alţii.

Să dau un exemplu.

Eu am părul iniţial şaten spălăcit. Complet necarismatic. Îl vopsesc negru, şi aşa îmi pune în valoare culoarea ochilor. Acum, dacă eram bărbat, ar fi trebuit să bântui cu şatenul meu spălăcit, că altfel m-ar fi etichetat unii penibil?

Cunosc bărbaţi deosebit de frumoşi, dar care au încărunţit. Şi asta le adaugă optic zece ani. Cu nuanţa corectă de păr, ar putea părea mult mai tineri. Dar societatea asta retardată tratează dorinţa bărbatului de a fi frumos şi dezirabil ca pe o abominaţie.

De ce?

De ce silim, prin arma oprobriului social, bărbaţii să se mulţumească cu deteriorarea fizică, în loc să se lupte cu ea? Apoi tot noi le dăm papucii, că nu mai sunt cum erau când i-am cunoscut?

Cochetăria nu e o trăsătură feminină, ci una general umană. Nevoia de a fi dorit, de a fi plăcut, de a fi apreciat, idem.

Citisem pe nu ştiu care blog de idioate un rant foarte indignat la adresa bărbaţilor care au grijă de ei. Ceva de genul: Nu vă mai pensaţi, nu vă mai epilaţi, nu vrem să ne simţim în competiţie cu voi!”.

Păi cine te pune, fă, să te simţi în competiţie? Dacă Gigel se pensează, se epilează, se vopseşte verde în cap şi-şi aplică o dungă sănătoasă de eyeliner, n-o face să te concureze pe tine, ci să se bucure pe sine. Aşa cum tu, dacă faci şcoală, devii medic respectat, şi câştigi bani cu o meserie tradiţional masculină, n-o faci să-l concurezi pe Gigel, ci fiindcă asta îţi doreşti tu pentru tine.

De ce trebuie să negăm bărbaţilor dreptul la frumuseţe şi-i facem să se simtă vinovaţi pentru asta?

E ca şi cum ne-ar nega nouă cineva dreptul la sport, pentru că, nu-i aşa, musculatura e specific masculină.

Eu mă bucur dacă stau la coadă la cosmetică cu doi – trei bărbaţi. Mă bucur dacă intru la pedichiură, iar ăla care iese e un tip. Mă bucur când văd pe stradă un tip conturat cu negru pe la ochi. Mă bucur că sunt bărbaţi care dau jos blana de urs de pe ei. Mă bucur dacă văd sprâncene perfect pensate, sau un ten corect hidratat.

Nu e ca şi cum frumuseţea pe pământ e în sumă fixă, şi dacă ăla are grijă de el, îmi ia mie echivalentul de frumuseţe cu care se alege el în plus.

Lăsaţi bărbaţii să se vopsească, să meargă la tratament facial, să-şi facă implant de păr sau injecţii cu botox, şi nu-i mai spurcaţi aiurea. Şi ei au dreptul să se placă.

 

 

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

2 Responses

  1. RB says:

    cred ca tre’ sa ai o incredere in tine aproape zero ca sa te simti in competitie cu un barbat care se penseaza sau se vopseste.

  2. Lorena Lupu says:

    Adevărul e că unii au nişte gene şi nişte sprâncene, mamă-mamă. Şi? Eu am coae. Fiecare cu calităţile lui.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger