Avantajele locuitului de unul singur

Periodic, mai scrie câte cineva un rant lung şi tânguitor despre cât de tristă e singurătatea – am chiar acum vreo cinci în poşta redacţiei, dar promit că luni voi publica primul mail care conţine orice altă problemă personală decât drama singurătăţii.

Pur şi simplu, oamenii îşi petrec hălci de viaţă fugărind sexul opus – sau acelaşi, dacă-s gay, sau ambele sexe, dacă-s bi – în timp ce cheia adevăratei fericiri se află în singurătate. Dacă ştii să te bucuri de ea.

În momentul ăsta, locuiesc singură de cam opt ani, de când am început să câştig suficient încât să nu mai am nevoie de colegi de apartament, cu care să împart chiria şi facturile. Şi ştiu, din ce economiseam făcând chiria şi facturile pe din două, 12 luni pe an, îmi permiteam o vacanţă frumoasă de două săptămâni în orice colţ al planetei.

Dar, pentru mine, deal-ul e mult mai bun astfel. Pentru că, paradoxal, deşi oamenii se tem de singurătate ca de cancer la testicule, îi descoperă beneficiile abia când încep s-o experimenteze. Iar acestea sunt următoarele:

1) Faci ce vrei tu, când vrei tu. 

În afara jobului, dacă eşti salariat, sau a taskurilor contractuale, dacă eşti freelancer, timpul e o resursă, mai exact o avuţie, pe care o controlezi în totalitate.

Şi o investeşti exact în ce consideri tu că merită.

Dacă, într-o zi liberă, vrei să dormi până la 13, faci exact asta. Dacă vrei să vizionezi toate sezoanele şi toate episoadele din RuPaul’s Drag Race într-o singură sesiune, faci exact asta. Dacă vrei să scoţi un covoraş de neopren şi să faci exerciţii de tonifiere a abdomenului, aşijderea. Dacă vrei să faci noapte albă lucrând la un proiect care-ţi place, idem.

Senzaţia asta, că timpul tău e în totalitate al tău, e cel mai mare atu al singurătăţii. Şi cred că dacă mâine ar apărea jumătatea perfectă, aş ezita luuung dacă merită să-mi pierd controlul asupra propriului timp sau nu.

2) Nu ai de dat raport legat de ceea ce faci. 

De ce stai? De ce nu mă ajuţi? Fă-mi şi mie aia. Adu-mi şi mie asta. Hai să mergem acolo. Unde te duci? Când vii?

Toate acestea sunt conversaţii normale într-o relaţie, sau chiar între doi prieteni care împart o chirie, dar pentru un om singur, sună a interogatoriu stalinist.

Stau că aşa vrea muşchiul meu. Te ajut DACĂ mă rogi frumos, şi DACĂ vreau. Uite, poate n-am chef să fac şi să aduc nimic. Nu, nu merg acolo. Nu te apasă grija unde mă duc. Vin când se termină.

Încercaţi voi să daţi răspunsurile acestea într-o relaţie, şi vă jur, aţi decalotat-o definitiv şi irevocabil.

Când stai singur, toate astea nu există de la bun început.

3) Casa e în starea de curăţenie în care o laşi. 

Unii oameni sunt obsedaţi de ordine. Totul e bec în casa lor. Alţii (şi prin alţii, vreau să zic “eu şi cei ca mine”), au pe jos 57636 de pantaloni, fuste, bluze, tricouri, câte un bocanc desperecheat a cărui jumătate a făcut-o motanul dispărută şi doi papuci de casă diferiţi pe exact aceleaşi considerente. Taman de aceea, eu şi cei ca mine purtăm o şosetă cu inimioare şi una cu michimauşi şi zicem că e estetica asimetriei. M-am şi tuns asimetric, cu jumătate de cap ultrascurt şi jumătate bob la baza gâtului, că dacă tot mă forţează haosul să fiu asimetrică, măcar s-o transform în stil.

Mbun.

Pentru ordonaţi e un chin şi o belea să stea cu dezordonaţi, şi viceversa. Unii fac atac cerebral când văd balamucul fără cap şi coadă format din obiectele celorlalţi, iar ceilalţi sunt castraţi intelectual şi emoţional când îi ia ordonatul în tărbacă, să-i mustre zdravăn. Dacă ţipă cineva la mine, mai ales pe motive meschine, mă inhibă creativ pe o săptămână.

Şi chiar când stau doi dezordonaţi, e rău, pentru că haosul se multiplică la infinit şi nimeni nu găseşte nimic niciodată, apoi încep să se învinuiască reciproc.

4. Poţi umbla în fundul gol prin casă. 

Sigur, poţi şi cu iubitul / iubita, dar nu e acelaşi lucru. Tot se uită cineva la tine. Iar când împarţi o chirie cu un amic, nu poţi şi punct.

În schimb, e ceva extrem de satisfăcător în a sta la Netflix gol puşcă, în a face de mâncare gol puşcă, în a da cu aspiratorul gol puşcă. “Şi cum dai cu aspiratorul, Loreno, dacă ai atâtea bulendre pe jos?”. Le aduni pe canapea şi scaune, în regim morman, dai cu aspiratorul, apoi le arunci înapoi, lol. Goliciunea de unul singur n-are nimic sexual. E goliciunea lui Adam şi a Evei din paradis. Normală, relaxată şi fără complexe.

Iar eu nu mai am nici un chef să fiu sexuală în afara momentelor când mi se pune pata.

5. Nu trebuie să asculţi poveşti despre ziua şi problemele altuia. 

Eu sunt un om relativ tăcut, când nu am vreun job care presupune vorbărie. Şi nu tac că n-am ce zice, tac pentru că lucrez mintal la câte ceva. Un text pe zi pe acest blog, plus ce mai scriu pentru oameni cu care lucrez la siteurile lor, e muncă.

De câte ori am locuit în comun, oamenii îmi luau tăcerea drept semn că e cazul să turuie. Iar eu sunt un om politicos. Îi rugam să tacă abia când deveneau peste măsură de obositori şi, tot aşa, turuiala lor mă castra intelectual şi creativ pe durata unor ore.

6) Poţi fi grosolan. 

Poţi bea vin direct din sticlă, lapte direct din cutie, poţi mânca direct din tigaia în care ai făcut omleta sau legumele chinezeşti cu pui, proptită de un fund de lemn, să nu te ardă în poală, în timp ce revezi Velvet Goldmine. Poţi unge un strat gros de muştar direct pe şniţel. Poţi mânca boabele de năut din conservă ca pe alune. Şi nşpe mii de ţărănii mărunte, din acelaşi registru, care ar face un partener să se dezamorezeze de tine instant. Poţi comanda o pizza şi peste două ore, pui în cinci culori de la chinezesc, pentru că, până vine pizza, îţi trece pofta de ea. Dacă stai cu altul şi faci asta, acel altul o să te bombăne.

7) Eşti stăpânul banilor tăi. 

Îmi place să fiu cu facturile la zi. Proprietarii de apartamente care te ştiu bun platnic şi mizează punctual pe banii de la tine au acest bun obicei, să nu le pese cum trăieşti şi ce faci. Ăia care văd întreţinerea adunându-se în tabel şi-i sună ENEL că le taie curentul tind să devină stresaţi, şi, implicit, stresanţi.

Când stai singur, plăteşti totul la scadenţă, şi eşti chiriaşa lor preferată. Când stai în mai mulţi, e un aspect care nu depinde în totalitate de tine.

Şi tot ca stăpânul banilor tăi, poţi să-ţi cumperi o mie de eyelinere în pace, fără să se ia nimeni de tine că mai ai atâtea.

8) N-ai parte decât de vizitele pe care le vrei, când le vrei. 

Bine, eu mai sunt şi omul ăla megaciufut, care, dacă n-a stabilit că vii pe la el, nu-ţi deschide uşa. Şi nici măcar nu mimează că nu suntem acasă. Îşi pune Metallica, să ştii că este acasă, dar ăla e timpul lui, nu al tău, şi nu a fost vorba să-ţi fie alocat ţie.

De câte ori nu vi s-a întâmplat să ajungeţi acasă obosiţi după o zi de muncă, tânjind după linişte, o baie caldă şi un bol de ciorbă, şi să găsiţi livingul plin de musafiri, care mai şi ascultau muzică tare, şi care au mai şi băut ceva, şi au senzaţia că dacă se bagă insistent în sufletul tău, îţi trece proasta dispoziţie?

Sau să vreţi să ieşiţi la o plimbare, dar oh, vai, nu se poate, vin Ixuleştii pe la noi?

Şi dacă vin Ixuleştii pe la voi, trebuie să te extragi din ce făceai şi să mimezi că eşti sociabil şi curtenitor. Eventual să fii tu prostul care merge după bere şi ţigări, pentru că prietenul sau prietena ta era gazda la care veniseră.

9) Asculţi muzica TA de cacao, şi nu trebuie să suporţi muzica de cacao a altuia. 

Pe când munceam asiduu să am un boyfriend – da, toţi trecem pe acolo, am cunoscut un specimen care voia să petrecem serile în care nu ne vedeam conectaţi pe Messenger. Şi insista să pună muzică. Muzică siropoasă şi leşinoasă, detestabilă. Iar când îi spuneam că vreau să ascult Hole, îl apucau toţi bâzdâcii pământului.

De parcă gusturile mele erau o ofensă la adresa gusturilor lui. Am ajuns în două luni să trec, în ceea ce-l privea, de la o potenţială atracţie, la o silă stresată şi extenuată, pentru că modul în care îmi parazita şi îmi vampiriza fiecare secundă liberă era de fapt al optulea cerc al iadului.

10. Poţi lucra liniştit la ale tale, dacă munceşti de acasă. 

Vrei să înveţi cu voce tare un rol pentru un casting? Poţi citi în gura mare, nu-i pasă nimănui. Vrei să exersezi la ukulele, sau la cimpoi cu bile? Idem. Nu va boci nimeni că e repetitiv şi plictisitor. Ai de tradus o carte? Nu cârâie nimeni că stai lipit de calculator ore în şir. Vrei să înveţi dansuri ritualice incaşe? OK, la astea rişti să-ţi bată vecinii în ţeavă, dacă tropăi prea tare, dar în rest, nu te vede nimeni greşind, dând cu stângul în dreptul şi ruşinându-te de tine. Şi dacă te enervezi, poţi să înjuri cât te ţin bojocii, că nu stă nimeni să dea ochii peste cap, a “oh, vai, ce comportament nedemn”.

Once you go black, you never go back? Aş zice once you go truly single (and get to enjoy it), you never go back.

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.