Portretul robot al bărbatului adevărat

Din când în când, câte un blog feminin publică o listă de reguli care definesc Bărbatul Adevărat TM. Ştie din prima că te vrea pentru o viaţă, stă şi-n cap, şi-n celălalt cap, dar totodată cedează instant la refuz, şi totodată cumva ghiceşte magic când tu îl doreşti şi nu-i arăţi, şi aduce cadouri scumpe în fiecare zi, şi nu pune niciodată întrebări cretine, dar miraculos ştie toate răspunsurile, şi totodată ţine cont şi de părerea ta, şi să te ia în serios, dar să nu se lase demoralizat de reproşuri, şi etc. etc. etc. etc.

Apoi o sharuiesc bărbaţii şi pun întrebarea, perfect rezonabilă pe baza acestui hăţiş de aberaţii contradictorii: ce dracu’ vor de fapt femeile.

Probabil că nici ele nu ştiu.

Dar cert e că lista înşirată mai sus nu echivalează cu căutarea unui partener, care e şi el om, în carne şi oase, cu lipsă de calciu, miopie, ocazionale migrene şi câte un cârcel la muşchii piciorului, deh, ca oamenii, ci sună mai degrabă a căutarea lui Dumnezeu. Atotputernic, atoatecunoscător, făcătorul celor lumeşti şi cereşti.

Foarte des, duduile aflate în căutarea bărbatului adevărat vor ca numitul pretendent, dacă tot e adevărat, să fie soluţia tuturor problemelor lor emoţionale, financiare, de integrare în societate şi, dacă se poate, şi epifania zilnică.

Realitatea este că sunt pe lume mulţi bărbaţi buni. Mulţi bărbaţi tandri şi afectuoşi. Mulţi bărbaţi generoşi financiar. Mulţi bărbaţi atenţi la sentimentele şi deciziile tale. Mulţi bărbaţi care ştiu să repare lucruri în casă. Mulţi bărbaţi care au simţul umorului, dansează în ploaie, vor copii şi ulterior nepoţi.

Dar există câteva probleme. Şi anume.

  1. Nici un bărbat nu le poate avea pe toate. 

Aşa cum nici o femeie din lume nu le poate avea pe toate. Unele sunt frumoase ca nişte zeiţe, altele o revărsare de inteligenţă şi cultură, altele gospodine perfecte. Se mai suprapun periodic calităţile, dar nu toate, nu în acelaşi timp, nu în aceeaşi femeie.

Şi dacă tu îi iei pe toţi la rând cu o listă abstractă de pretenţii, le iei ca de la sine înţelese pe cele care corespund şi i le reproşezi pe cele care nu, rezultatul va fi eterna deziluzie. Şi asta pentru că

2. Nici un bărbat nu s-a născut cu datoria celestă să fie răspunsul lui Dumnezeu la toate nevoile tale. 

Există această absurditate a aşteptărilor la ambele sexe. Pe de o parte, ca bărbat, dacă pune Gigel ochii pe una, aia e obligată să livreze, că de nu, vede ea pe dracu’. Dar dacă Vasilica pune ochii pe Gigel, el trebuie să facă şi aia, şi aia, şi aia, şi aia, şi să nu dea dracu’ să uite s-o facă şi pe aia.

De aceea, relaţiile dintre oameni – sau cel puţin între oameni educaţi greşit – sunt condamnate din faşă. Vine userul Matur Caută Păsă. Îmi dă mesaj: Ce faci, frumoasa?

Eu: Nu sunt frumoasa, am un nume, iar ce fac eu se vede pe net, la un google.

MCP: Voi, infatuatele de azi.

Eu: (block)

Şi peste patru zile, Matur Caută Păsă vrea să-şi facă site, ar avea nevoie de cineva cu umor să-i facă un content care să nu duhnească a clişeu, eu aş fi omul perfect pentru asta, dar pixu’, Matur Caută Păsă tocmai şi-a ars podurile cu mine când a încercat să mă trateze ca pe o prostituată de pe centură.

Valabilă şi reciproca.

Îl cunoaşte Vasilica pe Ionel. Băiat bun, drăguţ. Şi în loc să vadă materialul uman bun şi de calitate, Vasilica se apucă să-l frece la icre că de ce nu răspunde imediat la mesaje, de ce preferă chatul, care e instrumentarul puţoilor, apelului propriu-zis, că aşa comunică maturii, de ce nu o prezintă direct întregului cerc de prieteni şi maică-sii şi de ce nu se mută împreună de la al treilea date.

Simplu.

Pentru că Ionel nu are o datorie scrisă de la Dumnezeu să fie soluţia la toate nevoile tale.

Sigur, un partener iubitor poate oferi lucruri, şi o şi face. O face din afecţiune şi din iniţiativă proprie. În schimb, lista de pretenţii nejustificate tinde să ucidă exact afecţiunea şi iniţiativa, adică exact lucrurile care stau la baza gesturilor fabuloase ale Bărbatului Adevărat TM.

3. Nici un bărbat nu are cum să ştie din prima ce vrea de la tine. 

Pe asta am citit-o zilele trecute pe blogul unei idioate. Bărbatul adevărat te ia de-a gata, se oferă să te ia de acasă la prima întâlnire, ştie de la prima vedere că vrea mormânt comun cu tine şi etc.

Sincer, ce descria ea aici e Atârnache Disperat TM, iar dacă unul s-ar comporta aşa cu ea din prima, ar începe să miorlăie: “Fatăăă, ce abuziv e ăla, mă sufocăăă.”

Dimpotrivă, ăla care ştie foarte bine din prima ce vrea de la tine e tipul care vrea să-ţi administreze un ciocan scurt, îndesat şi fără obligaţii. Şi de obicei nu e nimic personal, e doar foarte horny şi tu tocmai treceai pe acolo.

Omul care chiar caută o parteneră e precaut. Pentru că, în forul lui interior, e la fel de vulnerabil cum eşti şi tu. Poate şi-a luat şi el nişte ţepe cum ţi-ai luat şi tu. I-a zis una că-l iubeşte, apoi în trei zile l-a părăsit pentru cel mai bun prieten. I-a promis una că se mărită cu el, apoi a rămas gravidă cu altul. Şi aşa mai departe.

4. Şi nu doar el trebuie să corespundă aşteptărilor tale, ci şi tu aşteptărilor lui. 

“Dar l-am întrebat ce vrea de la o femeie.”

Uneori, nici omul nu ştie să zică în cuvinte ce vrea o femeie.

Dacă mă întrebai la 18 ani ce vreau de la un tip, îţi ziceam: să fie foarte deştept, să aibă mult umor, să ştie să conducă o conversaţie şi să mă facă să mă scurg sub masă ca un pachet de unt lăsat la soare.

Apoi am început să am poveşti reale cu bărbaţi. Şi chiar dacă nu ştiam să zic cu vorbe, mă pomeneam că apreciez tactul, diplomaţia, faptul că ştiau să glumească dacă nimereau un chelneraş zăpăcit în prima zi de lucru şi să detensioneze situaţia, faptul că mă corectau în şoaptă dacă greşeam şi nu mă făceau public de râs, faptul că dacă minţeam pe unii că nu pot ajunge undeva, îmi erau complici în minciuni, şi aşa mai departe. Pe scurt, calităţi umane.

Mici, greu de definit. Dar ele asigură confortul şi relaxarea interacţiunii de zi cu zi.

Tu ce faci pentru confortul şi relaxarea interacţiunii de zi cu zi cu celălalt?

“Dar mi-a zis că vrea felaţia vieţii lui şi i-am muls-o între amigdale, în timp ce-i stimulam prostata cu un deget în c*r.”

Dacă după zece minute, deja ţipai ca o harpie proastă, eventual pentru ceva ce nici nu era vina lui, i-ai făcut-o fix degeaba.

5. Şi poţi să faci pe dracu-n patru, şi la final tot să nu te placă foarte tare. 

Relaţiile dintre oameni sunt o chestie ciudată. Sunt oameni cărora nu le prea suntem simpatici, şi orice am face, nu le vom fi simpatici niciodată. Pentru că interacţiunea dintre oameni nu se bazează doar pe cauzalitate şi raţiune, ci pe un flux de emoţii, energii şi răspunsuri ale subconştientului.

“Ce am greşit, dacă nu mai vrea să ne vedem”.

Posibil nimic. Nu e vorba de ce faci, ci de ce transmiţi energetic şi emoţional. Dacă nu a existat je ne sais quoi, ghinion.

6. Nimeni nu poate fi bărbat adevărat cu toată lumea 

Toţi aţi asistat pe wallul meu la următorul schimb de replici:

Gherţoi random: *insultă*

Eu: Ba mă-ta.

Gherţoi random: Cum să mă insulţi, unde ţi-e feminitatea?

Eu: Da’ ce, băi, otreapă, îţi datorez eu ţie feminitate? Fuck no. Eu datorez feminitate oamenilor cărora ALEG EU să le ofer feminitate, nu oricărui ţăran prost care trece.

Bun.

Nu datorăm feminitate doar pentru că un bou crede că i se cuvine, suntem feminine cu cine vrem noi şi, în principal, cu cine merită. Ei, bine, aşa şi bărbaţii.

Sigur, un nivel elementar de curtoazie e firesc în orice interacţiune umană. Salut, conversaţie politicoasă, de-astea. Nu e normal să ne gherţoim unii la alţii, doar pentru că putem.

Dar aşa cum noi ne alegem explicit către cine direcţionăm energia calină, catifelată, gingaşă, numită îndeobşte feminitate, şi ei aleg explicit cui dăruiesc devotamentul, pasiunea, generozitatea şi forţa care compun acest pacheţel numit bărbat adevărat.

Nu, nici ei nu-l datorează oricui trece.

Şi da, unii nu îl au deloc. Dar asta se poate identifica relativ repede şi soluţia e să “move on” pe tăcute, nu să ţipi la el că nu e bărbat adevărat. E ca şi cum ai ţipa la un surd că de ce e surd. Nu e vina lui. Aşa a ieşit din fabrică.

Foto: Yandex.com.

 

 

 ***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

 

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

4 Responses

  1. m says:

    da, fericirea altora nu e responsabilitatea mea, a trebuit sa-mi spun mai de mult, cand ma simteam vinovat pentru inactiuni. In situatii de dinainte sau inceput de relatii.

    • Lorena Lupu says:

      În relaţii, cam este, odată ce ţi-ai asumat relaţia.
      Eu vorbeam de faptul că nu poţi face fericit pe oricine trece.

  2. Excelent articol! Mi-a plăcut mai ales modul în care ai descris chimia inexplicabilă dintre două persoane și faptul că se poate pierde la un moment dat, orice ai face.

  1. June 4, 2018

    […] Portretul robot al bărbatului adevărat […]

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger