Poșta redacției: băgăciosul

by Lorena Lupu

Periodic, oferim iubire cititorului nostru. În sensul în care el sau ea, sau chiar tu, de ce nu, ne trimi(te)ți problema voastră de suflet pe birou@lorenalupu.com. Noi citim, cugetăm și analizăm, apoi propunem o soluție sau dăm o opinie ÎNTR-UN ARTICOL PE BLOG.

Sau în consultaţie privată, contra cost.

Scrisorica de azi spune aşa:

Dragă Lorena,

Îți scriu la sugestia celei mai bune prietene ale mele, care e sigură că tu mă poți ajuta. Știu și nu prea de ce îmi pasă de părerile altora despre mine și viața mea.

Am un prieten/amic care nu își poate duce traiul zilnic dacă nu se bagă cu sfaturi necerute în viața tuturor. Inclusiv în a mea. Cum sunt băbuțele care stau la scara blocului și știu tot ce mișcă. Am ajuns să mă las atât de afectată de el, încât mi se face rău numai când văd că mă sună. Am de mult timp probleme cu anxietatea.

Tipul ăsta, sub pretextul că mă ajută, îmi ține niște prelegeri despre cum să îmi rezolv problemele încât mă face să mă îndoiesc constant de mine. Mă face să mă simt incapabilă și handicapată. Am rupt contactul cu el un timp, dar e totuși un om bun și am zis că exagerez. Nu știu cum să gestionez situatia asta, poate să rămânem amici, dar să reușesc să îi pun limite. Îmi asum o muștruluire din partea ta. Și îți mulțumesc pentru că ai citit și sunt recunoscătoare pentru un eventual răspuns.
Cu drag,

***

Dragă X.,

Dacă un om îți stârnește un disconfort atât de acut încât ți se face rău când te sună, NU ai altă cale decât să rupi definitiv contactul, indiferent cât e de bun sau de rău. Există foarte puțini oameni buni sau răi la modul absolut, și nenumărați oameni buni sau răi pentru tine specific. Drumul spre iad e pavat de bune intenții, iar dacă individul nu reușește să-ți livreze bunele lui intenții într-un mod care să te ajute propriu-zis, te poți dispensa de el liniștită și fără regrete.

Altfel, țin minte groaza cu care ocoleam blocul și ieșeam pe scara de dus gunoiul, doar ca să nu mă întâlnesc cu hârcile bîrfitoare și rele de pe bancă. Până într-o zi, când din bloc a ieșit o gagică mișto, dar de moravuri relativ ușoare, pe care hoaștele noastre o tocau mărunt și nemilos. Bine, și ea avea un obicei de a urca numai în mașini scumpe de diverse branduri de lux, iar cotoroanțele, gospodine care și-au făcut prima hernie de la tonele de covoare bătute, o invidiau cu ardoare, mai ales că ea era tânără și dorită, iar ele își irosiseră tinerețea făcând ciorbă pentru un gigel oarecare.

Și o întreabă una din boșoroage cu un ton fals mieros pe fata noastră veselă:

-Da’… unde te duci, frumoaso?

Fata i-a rânjit în nas băbătiei și i-a spus senin:

-La f***t, mamaie. Mă duc să iau o p**ă și să mi-o bag în p*z*ă. Ce zici, vii și tu? Te ține?

Babele au tăcut cu ochii beliți de ziceai că tocmai le pescuise cineva, iar eu am avut o revelație. Nu trebuie să fugi de gurile rele și nu trebuie să le faci concesii. Trebuie să scoți carbasanul și să le bați peste bot cu el.

Deci, dat jet păreristului nesolicitat, block peste tot, nonnegociabil.

***

Problema mai de perspectivă e alta. Și e în curtea ta. Pentru că ok, ăsta e un prost agresiv și intruziv, dar nu e singurul prost agresiv și intruziv de pe pământ și NU poți să faci câte o dramă pentru fiecare. Trebuie să te întrebi serios ce anume din tine se simte atât de amenințat de părerea lor și le dă atâta putere.

Pentru că, dacă eu sunt un om sigur de acțiunile mele, de identitatea mea și de dorințele mele, părerile cuiva care nu a fost în pantofii mei nu mă impresionează și nu mă afectează cu nimic. Când o să vreau părerea ta, o cer eu. Nu te consider calificat să emiți o părere în cunoștință de cauză despre X. Nu știi despre ce vorbești. Nu văd de ce te privește asta. Nu e problema ta. Și punct.

Poți să pui o armată de idioți să mă înjure și să mă critice până săptămâna viitoare, și e abia luni. Nu mă va impresiona nimic din ce vor debita, cel mult mă va irita abordarea, și faptul că mă confundă cu o persoană atât de slabă și de neinteligentă, încât să creadă că ține manevra.

Poate că ai nevoie de niște terapie, să identifici de unde vine genul ăsta de nesiguranță, care te face să-i investești pe alții cu atâta putere asupra ta, și să îți rezolvi în primul rând problemele tale cu tine. După ce ai făcut asta, și după ce ai devenit sigură de cine ești și ce vrei, vei putea să vezi prin poliloghiile oamenilor și să remarci exact ce interese ascunse îi motivează pe fiecare în parte să te îndemne la ceea ce te îndeamnă.

Foarte rar e vorba de interesul tău. De obicei, un gigel care-ți ține poliloghii, vrea fie să te f…ă cu deșteptăciunea lui unică și neaseMUITĂ, fie își găsește satisfacție în etalarea de ego.

După ce îți stabilești ce e important pentru tine în viață și ordinea justă a priorităților, le închizi ăstora sonorul de cum dau primele semne că se cere prostia afară în jeturi, și nu doar că nu îți faci drame din cauza lor, ci dimpotrivă: ei își vor face drame din cauza ta.

Viața e scurtă. N-o irosi cu oameni care nu îți plac.

Sper că ți-am fost utilă,

Lorena.

***

Dacă ţi-a plăcut acest articol, susţine site-ul cu o donaţie.