Poșta redacției: Îl vreau înapoi!

Periodic, oferim iubire cititorului nostru. În sensul în care el sau ea, sau chiar tu, de ce nu, ne trimi(te)ți problema voastră de suflet pe birou@lorenalupu.com. Noi citim, cugetăm și analizăm, apoi propunem o soluție sau dăm o opinie ÎNTR-UN ARTICOL PE BLOG.

Sau în consultaţie privată, contra cost.

Scrisorica de azi spune aşa:

*

Bună, Lorena,

De ceva vreme mă tot frământ dacă să-ți scriu sau nu dar în sfârșit mi-am luat inima în dinți; apelez la tine cu o chestiune de dragoste chioară și amor ghebos. Lol.

Povestea mea începe acum fix zece ani când în penultimul an de liceu profesorul nostru de istorie a ieșit la pensie și in locul lui a venit suplinitor nenea protagonist. (Dacă ești de acord te-aș ruga să omiți partea cu profu că te urmăresc și fostele mele colege dar e ok oricum.) Sa-i fac o scurtă descriere: intelectual, dar nu șoarece de biblioteca, urâtel dar plăcut, stilat, manierat. Mai e copywriter și vicepreședinte al unui ong care se ocupa de drepturile și integrarea in societate a copiilor cu disabilitati unde se implica maxim. Intr-un cuvânt, e parfum. Mi-a picat cu tronc din prima zi dar tot anul am fost cuminte, nu m-am manifestat în vreun fel. Anul urmator a prins contract cu un alt liceu, deci nu mai era proful meu. Așa ca am început sa ne scriem pe fb, apoi am făcut schimb de numere, glumițe, bancuri, converatii până târziu, ieșit la cafea, am început și un proiect pt asociație împreuna. Trebuie sa precizez ca el a fost mereu foarte decent cu mine și nu mi-a zis niciodată un cuvânt deplasat sau vreo jignire. 

În ziua în care am împlinit 18 ani am fost la cină la om acasă (bine, m-a invitat la restaurant dar am ținut mortiș ca vreau acasa), mâncare făcută de el, vin bun și un lichior de trandafiri adus de la mama naibii, lănțic cadou, muzica fancy pe fundal, tot tacâmu’ adică. Probabil omul era committed, probabil a vrut sa fie drăguț cu mine dat fiind că aveam probleme mari în familie.  După masă am început sa bem și s-a cam încins atmosfera doar ca a sunat maica-mea să mă întrebe când vin (uitasem sa pun telefonul pe silent, ma cam urăsc pt asta) și omul s-a panicat și i-a murit cheful. Ulterior în mașina mi-a zis ca i-a pus maică-sa in vedere să “nu o facă pe măgarul cu mine”. 

La câteva zile a fost ziua maică-mii și a venit la noi acasa cu orhidee și șampanie scumpă. A fost o seara ok. Fast foward după ceva vreme am lăsat balta proiectul vietii, efectiv nu-mi stătea deloc mintea acolo, și m-am dus acasa la el pe nepusa masa și am sărit pe el. N-am apucat decât sa-l pup și m-a invitat foarte ferm și educat afara. Știu, am fost super scroafa și cringe. De aici s-a împuțit rahatu. I-am mai trimis niște mesaje mega penibile, la unele a răspuns cu mare finețe, la altele deloc.

De atunci ne-am mai văzut de două ori: acum patru ani am trecut unul pe lângă celălat pe trotuar și m-am prins abia după, am fost ca electrocutată. Am profitat ca era ziua lui, i-am făcut urări de bine, i-am zis ca l-am văzut și ca mi-am făcut sânge rău ca am ajuns așa, mi-am cerut scuze ca am fost neam prost. Răspunsul lui a fost gen: bună, cutărico, mulțumesc pentru mesaj, îmi pare rău ca nu te-am văzut dar îmbătrânesc și nu-mi mai functioneaza bine privirea, nu sunt suparat pe tine și nu cred ca ești neam prost. Nu ne-am mai vorbit pentru ca uneori ai abuzat de prietenia mea și am considerat ca s bine sa ma distanțez, pentru binele tău. Nu evita sa-mi mai scrii dar cu moderație, pardon cu stil. Nu i-am trimis niciun mesaj de atunci ca n-am considerat să am ceva in așa hal de interesant de zis. L-am văzut anul asta în preajma pasteluri, avusesem o zi grea și eram ca scoasă din gunoi. El era pe bicicleta și râdea în sinea lui. M-am uitat atent sa văd dacă ma zărește cu cum reacționează, iar când am făcut contact vizual a întors capul și i-a pierit zâmbetul de parca l-aș fi dat cu ardei iute la ouă. Mi-am văzut de ale mele dar începusem să mă consider iar ultimul om. Probabil i-e silă de mine sau o fi crezut ca urmează să îl frec iar la melodie sau poate s-a rușinat. Mi-am asumat vina 100% pentru situație dar logica îmi spune ca măcar 1% trebuie sa îl împart. Eu mă simt vinovata pentru ca am fost nesăbuită și pentru ca nu am respectat sarcinile proiectului, ba chiar l-am lăsat balta. 

Între timp am avut doua relații de lunga durata cu oameni ok cu care sunt și acum in raporturi super luxoase (amândoi m-au cerut de nevasta și de mama la copii și am zis pas că nu ma văd in scenariu). Acum sunt om în toată firea (sper), am și câteva fire albe în cap, îmi văd de ale mele, am hobby-uri, un pet, griji, muncă, scopuri și idealuri. Dar totuși omul ăsta îmi vine in minte când mi-e lumea mai dragă și parcă mi-ar da cu o lopată in moalele capului.

Frământările mele sunt următoarele:

  1. Poți spune ca ai avut o relație cu cineva dacă n-a băgat ursu’ in vizuină? Adică la viața mea am dat savarină unor cetățeni cărora nici nu le mai știu numele, clar n-am fost in relație cu ei.
  2. Mă roade să știu ce e in mintea lui. Dacă ma consideră un veceu ambulant sau dacă are amintiri respectiv gânduri frumoase despre mine. Sor-mea e de părere ca lui i-ar fi plăcut distracția cu mine dar m-a văzut că sunt nebună și s-a speriat. 
  3. Vreau să îl dau jos de pe colac, sa vadă ce a pierdut, sa baldiseasca. Bineînțeles, n-am sa-i scriu, doar lucrez la realizarea mea ca persoana. Aștept sa îmi scrie el, oricum țoti bărbații o fac mai devreme sau mai târziu. 
  4. Mi-ar placea să știu părerea ta despre povestea asta.
  5. De parca nu s-ar fi înțeles din ce am scris până acum, trebuie să recunosc că îl vreau pe cutărică.

X.

***

Dragă X,

Scurt pe doi; ia-ți gândul.

Când un bărbat vine la ziua maică-tii cu orhidee și șampanie, e commitment. Nu e intenția de a și-o descărca și el de câteva ori în trecere; e serios. Faptul că te și cooptează într-un proiect, care e important pentru el, indică faptul că vrea să construiască alături de tine.

Apoi tu te p**i cu jet pe proiectul omului și pe angajamentul pe care ți l-ai luat, și te mai și urci pe el. Să schimbăm sexele. Unul își bagă piciorul într-o chestie la care ai muncit, în care ai pus suflet și pe care vrei s-o realizezi și, totodată, sare pe tine. Nu chemi în momentul imediat următor poliția? Eu, una, aș chema-o.

Nimic nu e mai dezgustător pentru cineva setat pe commitment ca o persoană care își asumă că face o treabă și nu o face. Practic, cu asta i-ai spus că ești o c***ă proastă, neserioasă, că nu se poate baza pe tine cu nimic și că încercarea de a construi ceva cu tine a fost o mare eroare.

Evident că, de câte ori te vede, își amintește de dezamăgirea pe care i-ai provocat-o într-un moment cât el era serios și implicat, și i se adună voma în gură. Mi s-a adunat și mie, citindu-ți mailul, pentru că am cunoscut și eu câteva specimene de genul ăsta, mamă câte o să facem, iar când le pui propriu-zis la treabă, p**a.

Frământările tale pot fi rezolvate punctual precum urmează

  1. E fix irelevant dacă ai avut o relație sau nu, de vreme ce, în prezent, pe ăla îl apucă greața când te vede. Recitește-o. Lent, să pătrundă. Pe. Ăla. Îl. Apucă. Greața. Când. Te. Vede. E singura parte de reținut.
  2. Când te vede, întoarce capul și îi piere zâmbetul, iar gâsca sinistră se întreabă ce e în mintea lui. No offense, dar unele sunteți atât de proaste, atât de idioate, atât de iraționale și atât de bătute în cap, încât faceți să pară că misoginii au dreptate și vă urăsc pentru asta, strict pentru că mă bagă și pe mine în aceeași oală cu voi. În mintea lui e: să treacă dracu’ asta o dată şi să se care naibii, înainte să vărs pe stradă şi să trebuiască să fac curat după mine.
  3. N-a pierdut absolut nimic. Gâşte care promit şi nu livrează sunt pe toate drumurile. Muieret bun doar să-ţi ştergi p cu el e pe toate drumurile. Japiţe care se trag pe c când omul încearcă să construiască ceva, apoi se dau de ceasul morţii după ce omul se satură de faptul că nu se poate baza cu nimic pe ele sunt pe toate drumurile. Omul ăla ar trebui să deschidă o şampanie în fiecare zi că a scăpat de tine.
  4. Ce vrei tu e fix irelevant. Pe o femeie o mai împaci, dacă vii cu un proiect mai bun şi cu surse mai bune de finanţare decât a avut ea în momentul ăla. Dar cum bărbaţii sunt orgolioşi şi competitivi, mai ales cei goal driven, nici o şansă sub soare.

Îţi spun eu: singura chestie care te incită e faptul că ăsta a văzut câte parale faci şi te tratează în consecinţă, iar asta te nelinişteşte. Ca orice jigodie narcisistă, ai vrea ca tu să nu livrezi nimănui nimic, şi lumea să treacă totul cu vederea. Ăăă, mnup. Presupunând că ar ceda, ceva îmi spune că în mai puţin de o săptămână, ai reveni şi tu la hachiţe şi flaking, deci foarte bine îţi face.

Haipa. Nici măcar nu mă interesează să-ţi fiu utilă, la cât eşti de proastă.

Lorena.

***

Dacă ţi-a plăcut acest articol, susţine site-ul cu o donaţie.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

***

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

4 Responses

  1. Ana says:

    Cum vad eu povestea: o adolescenta imatura visează la prof, il curtează se preface interesată de proiectele lui, doar doar l-o seduce. El e măgulit de atenția tinerei, stie ca o poate f… oricând, dar ar fi nevoit sa ii dea papucii mai incolo daca nu sunt pe aceeași lungime de unda, adica sa fie măgar. Fata vrea sa il ajute, wow promițător, poate avem viitor împreuna. E atent la mămica ei, la problemele de familie, fata e insa disperata ca nu e f… si se deprima, nu mai ajuta nici cu proiectul, oricum era pretext. Mesajul lui a fost diplomat dar esențialul e ca ai abuzat de prietenia lui si ti-ai dorit in primul rând fu..,i. Nu poti sa il uiti pentru ca te-a refuzat chiar daca decent, si ai orgoliul rănit.

    Erai totusi un copil asa ca poate Lorena iti poate acorda circumstanțe atenuante. Daca iti conștientizezi greseala de a abandona proiectul si faptul ca erai irațională din cauza obsesiei pt el, poate ai o șansa daca ii ceri iertare sincer

    • Lorena Lupu says:

      Eu îmi respectam angajamentele şi pe când eram copil. Poate cu mai multă implicare decât acum. Iar dacă îl şi plăceam pe ăla, livram perfecţiune.
      Deci nu, nu există circumstanţe atenuante.

  2. Anonim says:

    Dragă X, aveai 18 ani pe atunci, erai prea tinerică și lipsită de maturitate. Ai greșit, dar era firesc la vârsta ta. Nimeni nu e perfect, mai ales la 18 ani, și nu e sfârșitul lumii. Te-ai implicat într-un proiect care nu ai fost capabilă să-l duci la bun sfârșit. Învață din greșeala ta. Totodată ești încăpățânată. Ai avut alte 2 relații, deci 2 bărbați care din ce scrii tu te-au apreciat și care in teorie ai fost capabilă să le câștigi admirația și încrederea și totuși nu reușești să îți asumi înfrângerea și să-l uiți pe tipul respectiv.
    A greșit și el, poate mai mult decât tine: bărbat mult mai matur, te invită de ziua ta mai întâi la restaurant, apoi la el acasă la insistențele tale, muzică, vin, cadou etc…ca sa facă ce? Toate astea să ducă unde? A facut-o doar din prietenie? Prietenia de care tu, zicea el, ai cam abuzat…Pe bune??? De ce crezi că maică-sa i-a zis sa nu fie măgar cu tine? Dacă nu-l știa ea ca mamă de ce e capabil, cine atunci? Și apoi când și-a dat seama că ți-a dat prea multă apă la moară, a gasit “găselnița” ca să scape repede de tine. S-a distrat să vadă până unde erai dispusă să ajungi din admirație față de el și s-a cam jucat cu focul. S-a distanțat pentru binele tău? Dacă respecta măcar așa zisa prietenie mai bine te lua la o discuție între patru ochi și îți dădea posibilitatea să clarificați totul. Nu și-a dat seama că în felul ăsta te-a băgat și mai mult în ceață și de ani și ani rătăcești în labirintul ăsta mintal din care nu reușești să ieși. Dar evident, el nici usturoi nu a mâncat nici gura nu i-a mirosit. Proiecte de mare amploare să și le facă cu o femeie mai apropiată de vârsta lui, nu cu o fostă elevă care încă mai avea multe de învățat de la viață. Era conștient că avea în fața lui o puștoaică, nu o femeie cu care să se afle pe aceeași treaptă. Un astfel de om mai bine să-l eviți și să-l pierzi din vedere.

    • Lorena Lupu says:

      Mamă, câte scuze pentru vaca asta penibilă şi câte acuze de tot bullshitul pentru bietul om care n-a făcut decât să îi acorde unei nesimţite o şansă pe care ea s-a p cu jet.

      La 18 ani, e vârsta bacului şi a admiterii. Poate niciodată nu e un om tânăr mai committed, în special pe proiecte scrise. Susţine lucrări şi teze zi de zi. Nu e un sugar care cade în funduleţ după trei paşi. Eu la 18 ani MUNCEAM. Şi îmi îndeplineam fişa postului.

      Habar nu ai dacă restul de doi au respectat-o. Te iei după vorba uneia care se întreabă oare ce simte unul care întoarce privirea când o vede. Jetonul meu e pe “au tufut-o de câteva ori din lipsă de opţiuni mai bune, apoi au câutat ceva mai responsabil”.

      Ce faci tu e enabling de psihopate să fie şi mai psihopate în a hărţui bârbaţi care au arătat explicit că nu le vor. Iar asta ar trebuin să fie o infracţiune inclusă în codul penal.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: