Poșta redacției: încrederea în sine la 15 ani

Intro: Periodic, oferim iubire cititorului nostru. Nu, Gicu, nu sub formă de sex, stai jos. În schimb, luăm o dramă personală pe care mi-o trimiteţi pe mail, pe birou@lorenalupu.com, şi găsim o soluţie, pe care oricum n-o veţi urma, dar măcar ne distrăm.

Şi misiva de data asta:

Bună, Lorena!

Sunt mama unei copile de 15 ani și nu știu dacă eu, ca părinte, îi mai pot ei explica lucrurile obiectiv, cu privire la subiectul „încrederea în sine”.
Deunăzi am avut un conflict legat de un sutien, pe care eu i l-am spălat și am uitat să-l usuc până la momentul plecării ei din casă. Încercând să o conving că îi este bun și un amărât de sutien de-ale mele, copila mi s-a destăinuit printre lacrimi, că ea este suficient de timorată când iese afară, auzind expresii de genul: „Ia uite ce cur mare are aia!” sau „Moamă, ce țâțe are aia!” și că fără sutienul-minune ar fi o varză. Menționez că a luat cca 10 kg în ultimul an, iar despre sânii ei zice că-s mari și că îi urăște cu spume.
Dacă ai timp, răspunde-mi și învață-mă, rogu-te, referindu-te la vârsta asta sensibilă a adolescentei mele, cum să procedez pentru a-i spori încrederea în ea însăși și cum ar trebui ea ghidată pentru a face față provocărilor acestea de pe-afară. Știu că și noi am trecut prin astfel de faze, cu diferența că noi nu aveam discuții de genul ăsta cu părinții noștri, ba mai mult, ne mai și certau pentru „prostiile astea”, cum spuneau ei.
Îți mulțumesc!

X.

***

Dragă X.,

E foarte complicat.

Prin însăși natura adolescenței  – perioada în care ne detașăm de îngrijirea și controlul părinților și ne adaptăm la rolul nostru în societate – fiica ta crede extrem de puțin în ce îi spui tu, îți ia complimentele drept alinturi și vrăjeală menite să îi adoarmă vigilența și maxima ei sensibilitate e orientată acum spre feedbackul exterior.

O nevastă părăsită nu are cum să convingă un bărbat chitit pe divorț că ea e soția perfectă, chit că probabil că i-a călcat mai multe cămăși și i-a gătit mai multe ciorbe decât fufa de 20 de ani ușor de dominat cu care e înlocuită. Nu, nu compar cele două situații. Spun doar că efectul rațiunii când omul e cu foxusul pe alte direcții e nul.

Dar poate lași postarea asta deschisă accidental pe mobil, iar eu mă voi adresa tuturor adolescenților de 15 ani care citesc acest text.

Dragilor,

Da, e cam nasol. Păr în zone aiurea, țâțe prea mari, sau prea mici, zece kile prea mult, zece kile prea puțin și lista continuă. În schimb, sora voastră mai mare și mai târșâită Lorena are niște soluții care, aplicate, vor simplifica mult lucrurile.

1. Defectele voastre uriașe sunt mai mult în mintea voastră. 

Oamenii din jur vă plac așa cum sunteți, nu fac inventar de defecte, iar ăia care stau și bârfesc toată ziua pe toată lumea sunt niște triști goi pe interior și hate-ul lor nu e despre voi, ci despre faptul că sunt proști și răi.

Prin urmare.

2. Nu luați asupra voastră ce spun ratații. Mai ales cei cărora nu le datorați nimic. Când unul se ia de țâțele și curul vostru, practic plimbă o pancartă pe care scrie Sunt prost și semnalizez. 

E despre ei, nu despre voi.

Și încă o chestie. Sub 18 ani, legea e de partea ta. Ajunge să spui Am 15 ani și e ilegal să-mi spui lucrurile astea.

Iar dacă insistă, scoți mobilul și îi spui: Te filmez și te reclam la poliție. Ce faci tu se numește hărțuirea sexuală a minorului.

Și dacă insistă, chiar îl filmezi și îl reclami.

3. Niciodată n-o să te placă toată lumea, și e perfect ok. 

Îți place mult fata populară a clasei, dar ea te ignoră și atunci te consideri urâtă sau uncool? Există șanse să te ignore pentru că se simte amenințată de tine. Poate că ești mai frumoasă, poate că ești mai inteligentă, poate te place unul de care e ea atrasă, poate ai  medii mai mari.

E perfect în regulă să nu te placă niște oameni. Nu trage de ei. Lasă-i în pace. Ai prietenii tăi, care te plac, bucură-te că îi ai și distrează-te cu ei.

4. Dacă cineva nu te place, e pierderea lui. 

Ești un om bun, cu foarte multe de oferit. Cine nu vede asta, nu știe ce pierde. Tu nu ai de ce să cerșești atenție. Fii sigură pe tine, și vine singură de la cine trebuie.

5. Nu ai nimic de demonstrat nimănui. 

O parte din joculețele de rahat ale tipilor nesimțiți sunt provocări de tipul La pariu că nu faci asta și Dacă nu faci asta, ești fraieră.

Refuză genul ăsta de joculețe. Ăia care au nevoie de manevre de genul să manipuleze lume sunt niște triști și niște ratați și nu ai timp de ei.

6. Dacă nu îți place greutatea ta, fă mișcare. 

În adolescență se poate slăbi cel mai eficient cu sport. Și știi ce mai face sportul? Îți sporește forța fizică, te împrietenește cu corpul tău și te face să te miști mai bine.

Și sportul arde grăsimea de peste tot, inclusiv… ai ghicit.. pe cea din sâni. Multe femei care slăbesc cu sport constată că au sânii mai mici.

Deși jumătate din cititorimea masculină hetero mă va înjura pentru acest sfat.

7. Welcome to the jungle, o să tot ai atenție sexuală de la diverși. 

Și e dreptul tău s-o refuzi, să spui nu, să îți comunici vârsta, să-i faci pedofili, și chiar să reclami la poliție pe ăia care nu înțeleg de vorbă bună. Până când faci 18 ani, E ILEGAL SĂ ți se adreseze cuvinte sexuale ca minor. Iar după, îi expediezi scurt și sec. Timpul tău e comoara ta personală și nu îl merită decât cei pe care-i alegi tu.

8. Nu-ți ascunde sânii. Altele dau mii de euro să-și pună pungi de silicon. Nu sta strâmbă și nu căuta să-i maschezi. Sunt ai tăi. Poartă-i mândră, ca o regină. 

Unu la mână: nimeni nu are dreptul să pună mâna pe tine. Pe ei cu atât mai puțin. Dar sânii mari și frumoși sunt un motiv de mândrie. Pe vremea răposatului Playboy, Hugh Hefner plătea 10.000 de dolari pentru o ședință foto cu sâni mari naturali. Înainte de apariția fotografiei, modelele de nuduri câștigau o avere dacă aveau sâni mari și frumoși.

Bucură-te că natura a fost generoasă cu tine. Când mai crești, o să le descoperi și utilitatea practică.

9. Tu, mintea ta, ideile tale, spiritul tău, corpul tău – e tot ce ai mai bun. 

Nu încerca să fii altcineva. Prețuiește și bucură-te de ceea ce ai, iubește-ți calitățile, corectează-ți defectele – dar fără să accepți nepolitețe și tratament oribil pentru ele – și fii eroul principal al propriei tale povești. Nu Gigel, nu Titel, nu Costel. TU ești eroul principal. Nu irosi timp investind în alții, dacă ei nu investesc în tine.

10. Dacă cineva e rude sau băgăreț, pune-l / pune-o la punct și setează boundaries. 

Societatea le-a învățat pe femei că doamnele tac și ignoră, dar știi ce face așa-numitul ignorat? Îl convinge pe prost că poate semnaliza în continuare, că nu-i rade nimeni o perversă de la Târgu Ocna peste bot.

Pe când fermitatea și punerea promptă la punct impun respect.

Apropo de iubire vs. respect, axioma Lorena Lupu este următoarea: Oamenii care te iubesc te pot trăda oricând, și de obicei, o fac. Oamenii care te respectă, însă, nu te vor desconsidera și nu te vor subestima niciodată.

Iar dacă cineva își face sport din a te sâcâi repetat, rupe relația fără regrete. Cine vrea să mânuiască marionete, să se angajeze la Teatrul de Păpuși. Tu nu ești păpușa nimănui.

Sper că ți-am fost utilă,

Lorena.

***

 

Dacă îţi place acest blog, ai avut vreodată intenţia să-l susţii dar ai tot amânat, acum ar fi un moment foarte bun.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

***

Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger