Poșta redacției: Mă simt urâtă și nedemnă

Intro: Periodic, oferim iubire cititorului nostru. Nu, Gicu, nu sub formă de sex, stai jos. În schimb, luăm o dramă personală pe care mi-o trimiteţi pe mail, pe birou@lorenalupu.com, şi găsim o soluţie, pe care oricum n-o veţi urma, dar măcar ne distrăm.

Şi misiva de data asta:

 

Bună, Lorena!
Mă confrunt cu o problemă în ce privește sistemul meu de valori sau concepțiile mele, dacă mă pot exprima așa. Se promovează intens pe rețelele sociale faptul că trebuie să ne acceptăm înfățișarea așa cum este ea, să nu încercăm să părem cine nu suntem. Însă, în ciuda acestei aparențe, toate persoanele pe care le urmăresc se ascund în fiecare zi după filtre și machiaje încărcate. Lucrul ăsta îmi dăunează foarte mult stimei mele de sine, mă face să mă simt urâtă și nedemnă de a ieși în public fără să îmi analizez și ultimul fir de păr din cap, pentru că altfel nu mă simt bine. La fel și când văd vedete sau influenceri supli, slabi,aproape de anorexie, care se vaietă de dimineața până seara că nu pot mânca ceea ce își doresc sau fac sport până la epuizare, motivând că asta e absolut necesar ca să arăți bine. Mi-am dezvoltat o obsesie compulsivă de a judeca și de a mă judeca pentru orice mănânc sau nu fac ca să arăt bine. Am încercat să renunț de tot la rețelele sociale, dar chiar și așa, văd lucruri care îmi perturbă imaginea de sine. Ce atitudine crezi că aș putea aborda ca să nu mă mai las atât de influențată?
Mulțumesc,
X.
***
Dragă X.,
Care e traseul spre a nu ne lăsa influențați? Simplu. Hai să începem să gândim cu mintea proprie.
De ce își pun influencerii atâtea poze cu makeup? Eu, care am Instagramul mai plin de makeup decât o drogherie obișnuită, pot să-ți răspund: PENTRU CĂ-MI PLACE SĂ MĂ JOC DE-A ILUZIA. De asemenea: nu e atât de serios, baby. Nimic nu e atât de serios.
Da, e fain să arăți bine, dar nu e atât de dramatic încât să te zbuciumi pe interior și să îți faci dramele Parisului.
Also: de ce te simți amenințată sau chinuită de lookurile altora pe Instagram? Ești în concurs cu ei? Dacă da, care e premiul? Cum, nu există un premiu? Stai, fată, liniștită, și bucură-te de ce ai tu.
În primul rând: ce știi să faci bine? Ai un talent anume, un domeniu în care excelezi? Uite ceva în care merită să investești efort și energie. Caută un job care să te provoace intelectual sau fizic, caută lucruri interesante de făcut care la final vin cu un onorariu. Uite altceva în care merită să investești efort și energie. Sau dacă ai bani de-i întorci cu lopata, fă voluntariat la o casă de copii sau un adăpost de animale și ajută ființe în nevoie. Uite încă ceva în care merită să investești efort și energie.
Dar chinuiala pe tema standardelor de frumusețe ale unor oameni pe care n-o să-i întâlnești niciodată și care nu-ți vor plăti chiria mi se pare cea mai stupidă și inutilă îndeletnicire dintre toate.
Ai ochi frumoși? Concentrează machiajul pe zona ochilor. Ai buze mișto? Ghinion, se poartă mască zilele astea. Ai păr frumos? Pune-l în valoare cu un pic de styling. Alege și accentuează ce e frumos, și ignoră ce e mai nereușit. E adevărata tactică a tuturor.
Nu e nimic frumos? Dezvoltă un deosebit simț al umorului. O mai spun o dată: NU E ATÂT DE SERIOS. Machiajul, filtrele, hainele sunt toate chestiuni de leisure. De entertainment. Un pulover și o pereche de blugi te acoperă perfect și îți țin cald iarna. Restul e alint și răsfăț. Nu motiv de frământări. Iar cine îți spune că ba da, e motiv de frământări, e prea prost sau proastă să merite atenție.
Iar legat de faptul că te lași influențată: când știi că ai problemă cu o chestie: soluția e pe jumătate acolo. Fă următorul exercițiu: ignoră felul în care arată oamenii și concentrează-te pe ceea ce fac. Cine din cercul tău e cu adevărat dedicat și serios? Pe cine te poți baza că se ține de cuvânt? Cine te ajută la nevoie? Cu cine poți avea conversații valoroase și autentice, nu bârfă măruntă și meschină de curci proaste, care fac să pară că misoginii au dreptate?
Și când începi să judeci oamenii pe baza a ce au cu adevărat valoros, dramele Parisului dispar magic de la sine.
Mai spun o dată: TOATE ASPECTELE LEGATE DE LOOK TREBUIE LUATE CA AMUZAMENT, EXACT CA HOROSCOPUL SAU GHICITUL ÎN TAROT. NU E NIMIC SERIOS.
Singura diferență pe care o face lookul drăguț e că or să vrea niște gigei să te footă, or să te apeleze cu video pe Instagram la trei noaptea și, dacă tu nu răspunzi, or să te frece la melodioară cu mesaje idioate. Nimic serios sau trainic nu se naște pe bază pe looks.
Sper că ți-am fost utilă,
Lorena.

***

Dacă ţi-a plăcut acest articol, susţine site-ul cu o donaţie.

 

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

2 Responses

  1. Ratacind pe net says:

    Eh…ce bine ar fi fost ca specia asta sa nu fie atat de dependenta de creierul limbic, care care le cauzeaza disperare dupa aprobarea altora si dorinta de a face parte dintr-o gasca/turma (mica sau extinsa)

  2. Lorena Lupu says:

    cred că, dacă îți conștientizezi chestia asta, o poți depăși.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: