Poşta redacţiei: O mamă, un fiu şi un cont de Facebook

Periodic, oferim iubire cititorului nostru. Nu carnal, teluric sau metafizic, ci prin această minunată rubrică. Ai o problemă şi nu-i dai de capăt? Scrie-mi un mail onest şi amănunţit pe birou@lorenalupu.com, iar eu îl public anonim şi vin cu idei de rezolvări.

Şi misiva de azi sună aşa:

Bună, Lore, 

Am tot ezitat să-ţi scriu, dar chiar am nevoie de un sfat. E o problemă urgentă şi sincer, nu mai pot cu certurile. Am nevoie de o minte limpede de afară. 

În 2008, l-am născut pe fiul meu A. În 2009, mi-am făcut cont de Facebook şi mie, şi, pentru că era un bebeluş frumos ca un îngeraș, şi lui. Pe atunci nu se gândea nimeni la perverşi care se uită la pozele copiilor, şi mie îmi plăcea să postez în fiecare poze superbe cu A şi poveşti din viaţa lui. Cuvintele pe care le învăţa, cum a început să meargă, cât de mult îl iubea pe căţelul nostru, ce drăguţi erau împreună, ce întrebări amuzante punea, primul lui desen. Şi aşa mai departe, nu te plictisesc cu detalii. 

Normal că scriam postările din perspectiva lui şi răspundeam la comentarii, dar nu mi se părea nimic greşit. Era puiul meu de om, bebeluşul meu, era principala mea preocupare, sensul vieții mele, iar prietenelor le plăcea să citească şi să comenteze ce facem în fiecare zi. Multe aveau şi ele bebeii lor.

Acum, A are 12 ani şi zice că îi e foarte ruşine de contul ăla şi că nu îl reprezintă cu nimic. Şi că tonul meu siropos i se pare vulgar. Insistă de câteva luni să-l şterg şi în ultima vreme îmi promite că pune lumea să-l raporteze ca fake account şi furt de identitate. 

Asta mă face să sufăr foarte tare, pentru că e vorba de o mulţime de poze frumoase din copilăria lui A, de toate amintirile noastre comune, şi când îmi spune ce ruşine îi e de contul ăla, mă simt ca şi cum mi-ar spune că îi e ruşine de mine. 

Cred că am dreptul, ca mamă, să păstrez aceste amintiri, şi nu ştiu ce să fac să înţeleagă şi A că mă răneşte foarte tare degeaba. 

Ce să-i spun, să-l conving să nu şteargă contul? 

Te pup, 

X

 

***

 

Dragă X,

Îţi înţeleg sentimentele. Greşit, nu ţi le înţeleg, pentru că nu am copii şi nu am trecut prin tot ce ai trecut tu, dar pot empatiza cu suferinţa ta.

Colac peste pupăză, legal, A. are dreptate. Ce faci tu e un furt de identitate. Legal, A are dreptul să-şi controleze propria imagine, iar dacă el nu vrea poze la trei ani în cocoşelul gol pe net, e dreptul lui.

Cei care faceţi conturi de social media pe numele bebeluşilor nu vă gândiţi nici o clipă că într-o zi aceştia vor fi oameni în toată firea cu dreptul la propria identitate. Şi ar trebui s-o faceţi. Copiii nu sunt pets, nu sunt proprietăţi, şi un cont făcut bebeluşului ESTE furt de identitate. Indiferent de nobleţea intenţiei tale adorabile de a documenta viaţa copilului.

Uite ce soluţie de compromis am pentru tine. Setează contul pe privat, să-l vezi doar tu. Sau pe custom, cu un grup extrem de mic de prietene, cele cu care erai tovarăşă de mămicie.

Redenumeşte-l Vasile Roaită. Că ăla, săracul, a murit şi nu te mai poate reclama pentru furt de identitate.

Aşa, tu rămâi cu poza drăguţă de la mare unde el sugea colţul prosopului la doi ani, pentru că îi era foame şi încă visa la alăptat, şi el are un istoric de internet clean, fără imagini jenante care să-i afecteze imaginea de mascool cool, care s-a născut direct cu Ray Ban pe nas.

Acceptă ideea că puştiul intră în adolescenţă şi că trebuie să-l laşi să-şi formeze personalitatea. Şi că pozele de la  serbarea grupei mici îl pun în ipostaze jenante în faţa găştii lui cool, ca şi el.

Ştii când va aprecia amintirile din contul ăsta? Pe la 30 de ani, sau puţin peste, când nostalgia copilăriei va izbi, iar nevoia de a se conforma stilului celor din jur se va evapora.

Până atunci, respectă nevoile şi boundaries-urile copilului.

Sper că ţi-am fost utilă,

Lorena.

 

***

Dacă v-a plăcut acest text, puteți susţine activitatea siteului cu o donaţie.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

***

Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.

 

 

 

 

 

 

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

3 Responses

  1. Andrei says:

    aș mai adăuga să-și facă un backup la poze/postări dacă chiar vrea să le păstreze, fiindcă fb nu o să existe o eternitate, sau pot oricând să-și schimbe regulile.

  2. My2cents says:

    Are dreptate copilul. Nu te poti folosi de nimeni asa doar pentru ca iti face TIE placere. In unele culturi mai spalate e considerat abuz.

  3. cos says:

    Eu inteleg perfect ca sunt amintiri frumoase si merita pastrate, dar de ce trebuie sa fie totul public? Copilul trebuie sa poata sa aleaga ce anume din viata lui este public si ce nu, e un minim inceput de a avea cat de cat control asupra vietii lui.
    Si daca in 2009 nu se gandea nimeni la perversi, acum inteleg ca au mai fost intelese lucruri, de ce nu repara greseala din 2009? Trecand peste gasca cool, si eventuala prietena, mi se pare ca copilul e destul de istet: Poate nu vrea ca pozele lui din 2009 sa satisfaca acum in 2020 o anumita categorie de bolnavi psihic!

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger