Poșta redacției: Sunt obosită cronic

Intro: Periodic, oferim iubire cititorului nostru. Nu, Gicu, nu sub formă de sex, stai jos. În schimb, luăm o dramă personală pe care mi-o trimiteţi pe mail, pe birou@lorenalupu.com, şi găsim o soluţie, pe care oricum n-o veţi urma, dar măcar ne distrăm.

Şi misiva de data asta:

Bună, Lore,
Te felicit pentru tot ce scrii și în mod special pentru rubrica asta, care e tot ce are internetul mai bun de oferit.
Mă ajută crizele de nervi pe care le-am citit pe la alții, că nu-s genul care să se descarce la străini. Totuși, cumva simt că semănăm și mă înțelegi, și vreau să-ți vorbesc despre oboseala mea.
Am terminat acum doi ani facultatea, am avut și un job stresant după, au vrut să mă oblige, exact cum ai scris tu ieri, să-mi fac PFA. PFA să-și facă mă-ta cu tac-tu, mi-e de ajuns că muncesc. Și știi și tu, cel mai tânăr dintr-un birou e cel mai alergat, cel căruia nu i se recunoaște niciodată un merit și primul vinovat dacă ceva merge prost.
Apoi, am descoperit Upwork și am văzut că dacă te ții de treabă, poți să crești repede și faci bani ok. Și în ultima jumătate de an, am lucrat zi și noapte. Aplic la toate, că nu știi niciodată cine te vrea și cine nu, și mai bine ai de lucru toată noaptea, și după aia ai baaaani, decât să aplici la unii care nu te vor, și să n-ai colaborări.
Dar asta vine cu un preț. Iar eu sunt foarte, foarte obosită.
Ai simțit vreodată că ți-e prea greu să te ridici de pe canapea să iei o Cola din frigider? Că un drum până la Mega Image e ca o călătorie până la capătul lumii? Că nu ai chef să răspunzi la telefon, pentru că efortul de a o suporta pe persoana care te sună e prea mult pentru tine și-ți vine să-i înjuri mai ales pe ăștia mai bătrâni că nu dau naibii mesaj? Cine mai sună în 2019?
Ies până la Mega, iau mâncare, apoi pun pungile pe jos, când intru în garsonieră. Am nevoie de jumătate de oră de odihnă și scroll pe Instagram, să găsesc puterea interioară să le ridic și să le bag în frigider. Oricum, mare parte se strică, pentru că îmi cumpăr legume pe care nu le mănânc și le arunc. Îmi iau o Milka mare la 300 de grame și o mănânc în două reprize, în aceeași zi.
Nu îmi amintesc o zi în care nu m-am simțit obosită. Parcă aș fi un telefon cu bateria pe zero, piuind a gol. Mi-e greu să fac chestii simple, de exemplu să-mi adun hainele și să le bag la mașină, sau să iau un taxi până la mama, care mă tot stresează că trec rar pe la ea. Trec rar pentru că e obositoare. Viața mea mă obosește destul și așa.
Și să zicem că termin de scris la patru și jumătate noaptea. Totul e sent, nu mai e nimic de făcut, dar eu nu pot să mă relaxez. Atunci mă apuc și mă uit la câte un sezon întreg din ceva serial pe Netflix, până pe la opt, când în sfârșit mă ia somnul.
Și mă trezesc la 12, pentru o zi asemănătoare.
Iar partea cea mai nasoală știi care e, Lore? Că într-un fel pervers, viața mea îmi place foarte tare. Nu mi-aș dori alt job la birou, cu diverse maimuțe bârfitoare sau boi aroganți. Nu mi-aș dori decât să nu fiu atât de îngrozitor de obosită toată ziua.
Te pup și ține-o tot așa,
X.

Dragă X.,

În primul și în primul rând, regimul ăla alimentar de 300 de grame de ciocolată și Cola îmi sună dubios. S-ar putea ca oboseala ta cronică să se datoreze și vreunei lipse de vitamine sau minerale, iar cel mai bun mod prin care poți determina asta este să mergi și să îți faci frumușel un set de analize.

Dar, who am I bullshitting, dacă tu îți petreci nopțile belită-n monitor, e cam firesc să fii praf cu odihna. E ca și cum eu aș face sex cu treizeci de persoane pe zi și m-aș mira de ce zice lumea că sunt o koorvă. Nu că ar fi treaba lumii, dacă BTS-urile se tratează din banii mei.

Bine, nu aveai nevoie de mine să-ți descifrez fabuloasa ecuație nu dorm nopțile, deci sunt obosită. E o evidență de genul vaca face mu și porcul face groh.

Îți voi propune două mici exerciții de voință.

1. Când te trezești, nu da drumul instant la laptop, tabletă, telefon. Pune-ți cafeaua la cană termos și fă o plimbare de 20 de minute prin împrejurimi, bându-ți cafeaua în înghițituri mici. Douăzeci de minute nu-s mare pierdere, le recuperezi tu pe parcurs. Pur și simplu, mergi și respiră. Dacă te salută vreun om, răspunde-i și zâmbește-i. Dacă ai parc prin preajmă, cu atât mai bine. În astea douăzeci de minute, nu te gândi la nimic de pe Upwork sau de pe net. Plimbă-te și ia contact cu realitatea din jur.

Apoi, mergi acasă și-ți faci treaba.

2. Când vezi, după câteva ore de muncă, că începi să stagnezi și s-o freci în gol, întinde un prosop pe jos și fă câte treizeci de abdomene, în cinci reprize, cu pauză de câteva secunde între ele.

Apoi, dă-ți un challenge de o săptămână să nu pierzi timp scrollând tâmpenii până când nu termini ce ai de scris pentru clienți. După ce faci asta, îți oferi bonus, pentru că ai fost fată cuminte, o oră în care te uiți la ce vrei tu, te joci ce vrei tu, asculți ce vrei tu pe net.

Și-ți dai oră de culcare. Hai, rezonabil. Unu noaptea. Dar la 12.30, deja închizi tot ce e electronic în casă și faci o baie lungă și mindful, în care conștientizezi apa care curge pe tine și o lași să-ți spele tot stresul zilei din sistem.

Dar astea nu țin loc de analizele de care ți-am zis în primul paragraf. Și nici de o vizită la psiholog, pentru că poate că ai și o formă oarecare de depresie.

E bine că vrei să iei măsuri. Ideea e că e în puterea ta să îți modelezi viața cum vrei tu.

Te îmbrățișez și îți doresc forță și energie,

Lorena.

***

Îţi place Poşta redacţiei? Poţi susţine şi tu proiectul.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

4 Responses

  1. antigelu says:

    Miroase a burn-out de la fostul job. Șunpicuț de depresie.

    Un hobby care sa imbine apropierea de oameni cu exercitiu fizic (tenis, ciclism, etc.) ar fi un prim pas bun.

  2. ana says:

    ma trezeam noaptea cu durere de masele si de dinti de la cum imi inclestam maxilarul in somn, am luat o vacanta mai lunga, niste pastilute de la medic sa imi reglez somnul si-am inceput sa ies pe-afara. Mi-am revenit, dar e foarte usor sa o iei pe aratura din nou, autodisciplina e o provocare foarte serioasa.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: