Poșta redacției: Tata m-a băgat în datorii

De când cu pandemia și izolarea socială, oamenii au devenit extrem de confesivi, iar acest lucru mă bucură. Mă face să descopăr viețile cititorilor mei, să le dau sfaturi și să-i susțin emoțional, nemaivorbind că abordăm probleme care li se întâmplă mai multor persoane și se deschid discuții interesante în rubrica de comentarii.
Așadar, în acest punct, aș putea să-mi redenumesc blogul Poșta redacției, și nici măcar nu-mi pare rău.
Misiva de azi spune așa:

Salut, Lorena,

Sunt într-o situație în care nu am habar cum să reacționez.

Anul trecut, i-am împrumutat tatălui meu bani pentru a-și face o afacere (vopsitorie auto). Am ales să îi împrumut acei bani deoarece, după o viață în care a făcut o serie de alegeri greșite, speram ca măcar, acum la 50+ ani, să îi vină mințile la cap și să facă ceva util cu viața lui. El a fost la închisoare mai demult pentru evaziune fiscală. Din motivul ăsta, nu cred că ar fi primit niciun împrumut de la bănci, iar cunoștintele și prietenii evident că nu l-ar fi ajutat.
La câteva luni după ce i-am dat toți bănuții pe care i-am pus deoparte în patru ani de muncă, m-a rugat să fac un credit pe numele meu deoarece mai avea nevoie de unele lucruri să termine acea vopsitorie. Am făcut creditul, am făcut refinanțări, am făcut tot ce era nevoie ca să îl ajut.

Problemele au început odată cu pandemia. Afacerea nu mai merge bine și acum a rămas în urmă cu plata ratelor la bancă, iar pe mine mă sună de la Biroul de Credite să îmi bată obrazul că nu îmi plătesc ratele.
În momentul ăsta, am mixed feelings: pe de o parte, înțeleg că nu prea mai are de unde să facă rost de bani, de cealaltă parte, nu mă încălzește cu nimic, având în vedere că acel credit e pe numele meu și, până la urmă, se pare că tot eu va trebui să scot bani din buzunar, să plătesc ratele rămase.
Aveam toate motivele să nu mă bag în așa ceva, el având probleme cu banii și când eram abia un copil. Și totuși, am ales să îl cred și să îl sprijin, când nimeni nu ar fi făcut-o.
Acum, îmi pare rău și mă simt înșelată. Zic asta pentru că abia acum îmi dau seama că m-a manipulat și atunci când m-a rugat să îi dau bani împrumut anul trecut, a adus vorba de un alt împrumut pe care i l-am dat acum mai mulți ani și pe care nu mi l-a returnat, spunând că mi-l va înapoia și pe acela.

Prostia se plătește. De anul trecut, iau și tratament psihiatric de care nimeni nu știe, și anxietatea pe care mi-o provoacă acum faptele lui e ultimul lucru de care am nevoie. Așa că m-am hotarât să îl scot din viața mea, să nu mai vorbesc cu el niciodată.
Merg cumva prea departe? Nu sunt absurdă, având în vedere faptul că pandemia l-a lovit și pe el? Sunt tare confuză în momentul ăsta. Si dezamăgită, furioasă. 

X. 

***

Dragă X,

Cum bine ai remarcat, prostia se plătește. Un om are un istoric de escroc, a făcut închisoare pentru evaziune fiscală, iar tu te apuci să-i dai pe mână economiile tale? Ce-a fost în mintea ta?

Și nu doar asta, dar te și apuci să iei credit pe numele tău, pentru același escroc?

Trebuie să-ți asumi responsabilitatea pentru propriile decizii greșite.

În plus, din mailul tău aflăm că tati ți-a mai cerut bani o dată, pe când nu era pandemie, și tot nu ți i-a dat. Cât de rocket scientist trebuie să fii, să deduci că e  un hău fără fund, și ce bani arunci pe acolo dispar fără urme?

De ce i-ar face asta propriului copil? Pentru că nu-i pasă foarte tare de tine, sorry to break it to you.

Ia-o ca pe o lecție de viață necesară pentru maturizare. Nu te mai încrede în vrăjeală și nu te mai lăsa dusă de nas. Era țeapa necesară să wake up and smell the coffee. Preţul înţelepciunii.

Învață să spui NU și învață să-l spui cu convingere și fermitate. Acum, măcar ai patru ani de economii irosite și un credit de achitat să atârne mai greu în balanță.

Nu e clar că un om care nu a reușit în 50 de ani să clădească un raport sănătos cu banii nu o va face când e cu un picior în talonul de pensie? Nu e clar că prietenii și cunoștințele refuză să-l împrumute din motive mai mult decât evidente?

Afaceri să deschidă oamenii care au capitalul adecvat să susțină costurile inițiale și determinarea de a înfrunta adversitățile și de a face afacerea să meargă. Restul, să își caute un job.

Și da, e cazul să-l elimini definitiv pe taică-tu din viața ta, indiferent ce o să spună cârdul de proaste din secta “respectă-ţi părinţii, oricât ar fi de jigodii”. Tu ai încercat să-l ajuţi, iar el te-a ţepuit ca pe ultima fraieră, cu exact căruţa de minciuni ordinare cu care ar fi ţepuit un papagal random. Mi se pare impardonabil să-i faci asta propriului copil. Să-l bagi în datorii şi să te speli pe mâini, să-l laşi să se descurce cum ştie.

Caută să reduci încărcătura emoţională, though. Noi facem banii, nu ei ne fac pe noi. Cum ai făcut economiile alea, o să faci şi altele. Dar pentru asta trebuie să-ţi dai reset emoţional, să-l scoţi cu totul pe taică-tu din viaţa ta şi să nu mai împrumuţi decât sume după care nu ţi-ar părea foarte rău. În nici un caz să nu mai faci credit pentru alţii şi, dacă cineva nu ţi-a plătit înapoi nişte bani, să îţi asumi că asta  e firea persoanei şi să nu îi mai dai încă nişte bani.

Nici taică-tu, nici banii nu merită să te consumi pentru ei. Creditul se plăteşte finally, iar taică-tu nu mai e de azi problema ta. Ţine-te de terapie şi regăseşte-ţi echilibrul. Un om tânăr şi muncitor nu va suferi niciodată de foame.

Sper că am fost utilă,

Lorena,

***

Dacă v-a plăcut acest text, puteți fi susținători de nădejde.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

***

Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

1 Response

  1. mr. D says:

    X-Girl, Taim iz manii. Timpul are preț, așa se spune. N-am fost bun la matematici superioare, da’ la artimetică și geometrie mai știu câte ceva. Și îmi place să simplific lucrurile.
    Un părinte face șantaj sentimental pe cheltuiala fostului său copil.
    Fac o călătorie în timp și aduc pe scenă actorii. Cum se manifesta părintele față de copil? Banal, genul ăla care se lăuda în stânga și-n dreapta cu fetița lui cuminte care învață și muncește, el ar fi în stare să și fure doar pentru ea, ea e totul în viața lui, de asta trăiește, în fond viața e un bâlci și ce nevoie are un copil decât de câteva dulciuri și o cameră cu lucruri colorate.
    Copilul a devenit un luptător prea serios pentru Orășelul Copiilor, a ajuns în liga profesionistă și nu-și îngăduie o pată pe conștiința socială „Cum să-l las pe tătuțu în mizerie, ce-o să spună familia, colegii, lumea, Universul?”
    Acasă, X-Girl privește în gol, a plătit un tătuț fals și e singură. Cu sau fără soț, copii, prieteni, rude, merge în vârful degetelor pe tastatură și în urma pașilor digitali a rămas groaza culorii de monitor stins. Da, tătuțu e o mașină de păcănele, merge cu bani și e strălucitor.
    X-Girl, pariază banii pe tine, pariază pe viitorul tău. Ești echipa ta preferată. Sunt de-o seamă cu tătuțu tău, cunosc marfa, calitatea I, cel mai dulce prost. Banii tăi ajung la mine prin intermediul lui, pentru simplul motiv că nu îi aparțin, efectiv nu îi poate stăpâni. Dacă tu dai bani unui necunoscut, necondiționat, înseamnă că ai o datorie neconștientizată și aștepți să scad dobânda. Crezi că mi-e milă de tătuțu tău? Cum îndrăznești să crezi că poți lua decizii în numele altcuiva cu speranța că va deveni conștient?

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger