Am prieteni cu firme mici, cu care stăm seara la taclale la telefon despre cum mai merge treaba, pentru că ne mai dăm unii altora colaborări. Şi o temă comună recentă e: frate, nu mai pot cu ING. Mă terorizează cu ameninţări şi drumuri fără rost legate de actualizarea datelor.
Pentru mine, actualizarea datelor e o simplă formalitate, o dată la şase luni, când mă invită banca – alta decât ING, desigur – politicos la sediu, unde mă întreabă, la fel de politicos, dacă e ceva nou. M-am mirat că o banală formalitate poate deveni un război, o temă de scandal, sau, în cazul altor prieteni, un motiv de blocare a conturilor. Mai ales acum, sub imperiul legii carantinei, când până şi nenea administrator de la mine din bloc a făcut cont bancar să încaseze online întreţinerea. Iar dacă nenea administrator de la mine din bloc poate oferi soluţii remote şi user friendly, vă asigur eu că oricine poate.
Numai că prietenii mei au o calitate, care ne ajută teribil în viaţa personală, dar devine un dezavantaj când vine vorba să demascăm o situaţie urâtă: discreţia. Neplăcerea de a sparge public o bubă plină de puroi, care se coace sub văzul tuturor, în timp ce lumea se face că nu vede nimic. Eleganţa de a nu spăla rufe în public îi face prieteni minunaţi, dar surse ineficiente.
Drept care, ca să nu dau încă un articol “pe surse”, am dat un status pe Facebook, invitând oamenii să relateze experienţe similare. Un cititor pe nume Gabi Danescu a relatat: “La ING, pentru că nu mi-am actualizat datele, mi-a fost blocat contul firmei. Pot primi bani în cont , dar nu mai am acces la ei. Niste m**ști. Îmi voi închide contul la ei.” O doamnă pe nume Adina Dorunda a afirmat “Mie mi-au blocat contul, şi implicit accesul la banii firmei pentru două săptămâni. Le-am dus actele cerute de ei pentru actualizarea datelor. Sunam zilnic în call center, îmi ziceau că actele au ajuns, urmează să se proceseze.
După o săptămână şi jumătate tot de la call center aflu că mai lipseau acte (după ce am dus tot dosarul şi i-am spus angajatului din office să ia ce are nevoie).
Le-am spus că nu mai doresc să continuu, să îmi închidă contul, să îmi dea acces la bani (aveam facturi neplătite deja de două săptămâni).
Mi-am făcut cerere de închidere cont. A durat şi asta vreo două zile până să fie procesată.
Am sunat iar la call center, şi le-am spus că vreau să îmi dea acces la bani instant, că deja nu mai pot aştepta. Domnul de acolo îmi zice: “dar nu înţeleg de ce nu v-au dat până acum colegii acces la fonduri, dacă doreaţi să vă închideţi contul. Că nu mai trebuia aşteptat să vi se actualizeze datele.”
Un medic pe nume Roxana Nedelcu (foto) mi-a scris pe mail şi mi-a dat mai multe detalii şi print screens. Roxana are cont la ING ca Roxana Nedelcu Medic, persoană fizică independentă, din 2014, şi ca SRL, pentru Clinica Derma 360, ambele din Bucureşti, din 2015. Spune că a optat pentru această bancă pentru că “Mi se păreau oameni deschişi, cu care se comunică uşor, cu servicii utile.” Şi pentru că “partea de marketing la care aveam eu acces o făcea să pară o bancă potrivită pentru un business.
Când a început teroarea actualizării datelor?
Roxana povesteşte: “Din octombrie 2019, am început să primesc mesaje, pe toate căile de comunicare (mail-uri, sms-uri, apeluri telefonice, scrisori fizice în cutia poştală) în care mi se solicita să vin la bancă pentru actualizarea datelor. Alternau mesaje de înştiinţare că trebuie să vin, cu ameninţarea închiderii conturilor, la interval de câteva zile.”
Şi chiar s-a dus, de mai multe ori.
“Am fost de patru ori cu documentele în office, am făcut trei sesizări (scrise şi telefonic) în care am menţionat că, la câteva zile după validarea din office, eram chemată din nou.
De exemplu, ultima dată am fost personal la bancă pe 24 iunie cu dosarul ce cuprindea toate actele mele şi ale firmei. Am fost asigurată în office că nu mai lipseşte nimic. Începând cu 1 iulie, primesc din nou, pe mai multe căi de comunicare, ameninţare cu închiderea conturilor. Trimit mailuri şi reclamatii care dovedesc că am făcut ceea ce mi se solicita, mergând personal la bancă în ultima săptămână din iunie. Îmi răspund pe 6 iulie, cu nonşalanţă, fără nicio scuză pentru ca m-au stresat 10 zile, spunând că au terminat şi ei de validat datele şi era totul ok, aşa cum afirmasem.”
Şi credeaţi că gata, totul s-a terminat, nu-i aşa, naivilor?
“De la începutul lunii august curg din nou mailurile. De data asta pentru un alt cont, pentru care din nou primisem asigurare in office la sfârşitul lunii iunie că nu mai am nimic de actualizat.”
Practic, actualizarea datelor la ING e precum conceptul râului la Heraclit. Fiind apă curgătoare, nu poţi călca în aceleaşi ape de două ori. Partea bună a râului lui Heraclit e că nu îţi taie accesul la propriii bani şi nu te aruncă în incertitudine financiară de pe azi pe mâine.
Tactica hărţuirii constante pe toate căile ne aduce aminte de recuperatorii de credite, dar Roxana punctează: “Nu an datorii, nu am credite la ei, nimic”. Tot acest deranj e pe depozite. Pe banii tăi munciţi cu greu.
“Le explicam mereu doamnelor din office că eu am trei tipuri de conturi şi le rog mult să verifice, că am cărat dosarul cu toate actele, că nu pot face drumuri săptămânal la ele. O dată m-au chemat pentru că nu se vedea clar copia de buletin, pe care ele o făcuseră cu o prezentare anterioară în urmă”.
Deja mi se reactivează trauma indusă de ultimul stalker nebun care mi-a masacrat răbdarea cu sute de mesaje pe zi.
Şi nu mergea copia trimisă pe mail? “Mi-au zis că nu se poate pe mail, că acestea sunt condiţiile pentru persoane juridice.”
Şi când a făcut sesizări, i s-a dat peste nas: “mi-au răspuns că aşa scrie în condiţiile pe care le-am semnat eu. Că mă pot chema când au ei chef (cu alte cuvinte, sigur).”
Practic, dacă nu-ţi convine că te stresăm, ia-ţi banii şi du-te. Sigur, după ce ne învoim noi să ţi-i dăm.
“Exact!” îmi confirmă Roxana. “Nu înţeleg de unde vine agresivitatea în abordare…”evita blocarea conturilor”. Când am fost în office, am întâlnit alţi clienţi foarte nervoşi, care veniseră exact din acest motiv: să-şi închidă conturile şi făceau scandal că nu aveau încă acces la bani.”
Roxana nu e pregăttă să reia acum, în august, circul fără cap şi fără coadă prin care a trecut prin iunie şi nici să stea constant cu teama că îşi pierde brusc accesul la fonduri.
“Mai am colaborări şi cu alte bănci şi nu am păţit asa. De aceea, nu cred că sunt obligaţi legal să facă actualizările atât de frecvent, că nu or fi singura bancă din Ro care funcţionează legal.”
E greu de crezut că legea cere această frecvenţă. Sau acest modus operandi.
Dar, hai să presupunem că, habar n-am pe baza cărei legi trecute tacit prin Parlament, o cere. Nu pune omul pe şapte drumuri, pentru că eşti tu incompetent şi confuz. Că momentan e clientul tău, care îţi plăteşte lunar o droaie de comisioane, nu sclavul tău, căruia îi dai taskuri neremunerate în fiecare zi.
***
Dacă v-a plăcut acest text, puteți susţine activitatea siteului cu o donaţie.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.
***
Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.
3 Responses
[…] părul pe cea de sus. E adevărat, arăţi ca şi cum tocmai te duceai să dai spargere la bancă, să nu-ţi mai ceară obsesiv să-ţi actualizezi datele, Dar şi vibe-ul periculos are farmecul […]
[…] este aici, și, persoana care a ales să-și facă publică nemulțumirea pe subiect este Roxana Nedelcu. […]
[…] în interesul omului simplu față de companiile hrăpărețe care vor să-l jecmănească. Cam așa. Sau așa. Sau așa. Sau în multe alte texte, în care descriu practici abuzive prin care o […]