Am prezentat recent două povești despre practicile abuzive a două companii mari.
Prima, ING, sărise calul cu pistonajul agresiv la adresa clienților persoane juridice, legat de actualizarea datelor. De la blocări de conturi care se lungeau pe săptămâni – în condițiile în care o persoană juridică are un rulaj al cheltuielilor bine stabilit și dacă bagi un băț în roată, i-ai răsturnat tot mecanismul – și până la punerea omului pe drumuri cu dosarul de acte over, and over, and over, and over again, de zici că erau ANAF din 2007.
Articolul este aici, și, persoana care a ales să-și facă publică nemulțumirea pe subiect este Roxana Nedelcu. Joi, Roxana mi-a scris din nou.
A doua, Telekom, vânduse unui sat întreg un tip nou de abonament, mai scump, cu pretextul schimbării aparatului de acasă cu unul nou, gratis. Povestea a fost relatată de Mara Marcu, și poate fi citită aici.
Dat fiind că povestea Marei nu includea date de contact, cei de la Telekom m-au contactat pe mine.
Evident că le-am făcut conexiunea, și treaba s-a rezolvat cu scuze și o factură pe minus, echivalentă cu abonamentul băgat pe gât cu japca.
Când eram copil, primul meu răspuns la Ce vrei să te faci când o să fii mare? era “preot”. Evident, lumea îmi explica prompt că nu se poate, pe motiv de organul greşit dintre picioare. (Stupid motiv, right? Right.) Preot nu m-am făcut, că BOR o să considere întotdeauna că e mai important ce ai acolo jos decât ce ai de oferit în rest, iar eu am trecut de cam mult timp de etapa în care mă milogesc să fiu băgată în seamă de oameni care nu văd din prima ce e de văzut.
Dar încă îi fac pe unii şi alţii să-l găsească pe Isus. 😀
***
Dacă v-a plăcut acest text, puteți susţine activitatea siteului cu o donaţie.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.
***
Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.
Sh*t They Say