Ador să port masca

Ieri, am plecat de acasă cu treabă. Mi-am aplicat un fard simplu de culoare neutră pe ochi, un pic de rimel și niște cremă protectoare cu SPF 50, pe jumătatea de sus a feței și gât. Apoi, am deschis cutia de măști albastre de unică folosință și am plasat cu relaxare sforicelele după urechi.
Şi în timp ce făceam asta, m-a izbit frontal o realizare: de fapt, am ajuns să îmi placă s-o port.

În România, spre deosebire de multe alte țări, purtatul măștii în public nu e obligatoriu. E la alegerea cetățeanului. Iar eu am descoperit, după câteva luni în care nu iau masca public de pe față decât dacă am ceva de băgat în gură (pun intended), că Michael Jackson avea și el dreptatea lui acum 20 de ani, și după ce te obișnuiești să-ți acoperi fața în public, îți devine confortabil și chiar plăcut.

1. Scapi de priviri de la gigei. 

După cum știe oricine citește acest blog, sora voastră Lorena e extrem de refractară la ideea de unwanted attention, mai ales de la țărănoi agasanți. Dacă ea nu e interesată, privirile lungi, obraznice și lihnite și belirea fasolei o scot crunt din sărite. Le-ar rupe ălora o mână și i-ar bate cu ea peste ochi. Iar dacă ăla se mai apucă să și strige whatever bull*** după tine, i-ai bea sângele cu paiul direct din craniu.

Masca e un scut minunat antiholbat public. Dacă ți-o tragi până sub ochi, ai o freză pixie scurtă și vâlvoi și o ținută de athleisure unisex, nu se uită nici sulea la tine și e foarte, dar foarte, foarte relaxant. Ai și tu liniște și pace. Știți vorba aia cu “O să ajungi să nu-ţi ridice nici vântul fusta etc.?” Eu port pantaloni special pentru că nu-i ridică vântul.

2. Îţi filtrează o parte dintre alergeni. 

Observ cu mare bucurie în inimă că am mai puţine episoade de festivalul strănutului dezlănţuit anul ăsta, deşi am aceleaşi alergii de dintotdeauna. Şi e explicabil. Masca are rolul să te protejeze de viruşi, germeni şi bacterii, dar te mai protejează, măcar parţial, de polenul, praful şi whatever particule încă neelucidate îţi fac căile respiratorii să dea mayhem.

3. Îţi ascund coşurile şi alte bube. 

Ce face o prinţesă urbană când are un coş, un herpes sau orice atceva? Îl tencuieşte sub un strat victorios de fond de ten cu acoperire maximă, gen vopsea lavabilă, şi sub un strat de concealer, şi sub un corector de culoare, şi sub un strat de pudră. Dar ce obţine o prinţesă urbană cu asta? Faptul că agravează şi mai mult starea porului respectiv.

Nu ştiu ce fac altele, dar eu nu mă machiez sub mască, dacă nu am un job de dat cu faţa de sticlă. Şi n-am avut anul ăsta, pe motiv de miss Corona. Pun masca atunci când plec de acasă şi o scot când bag cheia în uşă la întoarcere.

Rezultatul?

O stare mult mai bună a pielii decât în anii trecuţi. Şi asta e şi pentru că…

4. Masca te apără şi de soare, şi implicit razele UV. 

Daaaa, toţi ne dăm cu sunscreen. Ştim. Cunoaştem. În schimb, sunscreen se dă la două ore, şi dacă tu ai drumuri toată ziua, nu ai timp şi chef să intri în budă la primul fast food care-ţi iese în cale doar să te mai dai o dată cu sunscreen.

Masca îţi acoperă şi protejează jumătatea de jos a feţei, ochelarii de soare şi părul pe cea de sus. E adevărat, arăţi ca şi cum tocmai te duceai să dai spargere la bancă, să nu-ţi mai ceară obsesiv să-ţi actualizezi datele, Dar şi vibe-ul periculos are farmecul lui.

5. Un machiaj de prinţesă urbană durează jumătate de oră, pe când bruma de fard, rimelul şi protectorul solar din intro, 20 de secunde. 

Timpul, fraţii mei, este o avere. Faptul că pot dormi o jumătate de oră în plus dimineaţa e o binecuvântare. Faptul că nu trebuie să impresionez e o relaxare.

Dacă trece ‘rona, promit să inventez eu o boală, numai să pot purta mască în continuare.

***

Dacă v-a plăcut acest text, puteți susţine activitatea siteului cu o donaţie.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

***

Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.