Poșta redacției: Te vreau, dar nu te vreau

Intro: Periodic, oferim iubire cititorului nostru. Nu, Gicu, nu sub formă de sex, stai jos. În schimb, luăm o dramă personală pe care mi-o trimiteţi pe mail, pe birou@lorenalupu.com, şi găsim o soluţie, pe care oricum n-o veţi urma, dar măcar ne distrăm.

Şi misiva de data asta:

Dragă Lori,

Printre cele câteva subiecte dezbătute de tine, mi-a răsărit și mie să îți scriu ceva. Am încredere în viziunea și imaginația ta. 
Faza e așa:
Some long term relationship goes fucked up, merg la traditionalul loc de pocăință, invitat de un prieten care tocmai își făcea mea culpa și el că nu-i ieșea discuția cu nevasta, și încercăm să ne fim psiholog unul altuia, că na, ne trebuie câte o palmă pe umăr sau dupa ceafă câteodată să ne revenim.
În barul indicat, o tipă face cărțile cu Bachus. În doi timpi și o comandă mai “atentă”, rămânem cu câte un zâmbet fiecare. Eu merg la masă cu amicul meu, tăcem de zor vreo 15 minute de priviri (eram la separeu la fumători, singuri), când apare dom’șoara cu gând să facă ceva aranjări la nimic deranjat. Clar, nu m-am abținut,și când a trecut înapoi, pe lângă noi, o supun scurt: 
– Stai puțin!
-😊😊😊 Ce?
-Pirueta!
-Adică?
-😈😈😈 Piruetaa…!
-😄…..
Și execută.
După ce colegul și-a primit doza de afecțiune prietenească, și-a făcut curaj să cumpere un buchet de flori și să își ceară scuze la ce a greșit sau nu nevesti-sii, până nu-l adormea vinul.
Eliberat, mă îndrept catre țintă. Blabla… aștept vreo oră să închidă și plecăm. Unde? Să admirăm luna. Ceva foarte frumos, știu eu locul magic, surpriză, îl știa și ea. Ne pierdem în gesturi tandre și aproape că. Numai că la un moment dat, am încetinit avântul puțin, să fiu cumva sigur că își dorește.
Fata ezită, e ok, și continuăm cu discuții, după care-i propun să mergem fiecare la el acasă, desigur oferindu-mă să o las pe ea, la locul ei, dacă dorește.
Pup, papa, mai vorbim.
Eu:-când?
-mâine poți?
-sigur!
A doua zi, se înfățișează atent pregătită, dar cu un total alt tonus. Cam agitată.
Văd, înțeleg, mă limitez doar la o plimbare ușoară, povești și atât.
După un timp, o întreb dacă se simte bine sau a intervenit ceva, pentru că schimbarea a devenit evidentă.
Nu, fata nu are nimic.
Ok, dar nu m-am apropiat mai mult decât să-i deschid o ușă, sau să-i trag un scaun.
La sfârșit, ea:
Aș vrea să ne mai vedem…
Eu🤔(hai să mai dau o șansă) Ok!
Într-o zi ulterioară, ne găsim cum stabilisem, blabla, avem chimie și atmosferă, și lucrurile curg inexplicabil de calm și lin spre sex. Nu mai așteptăm să ajungem acasă, așa că mașina ne-a primit cu portierele încuiate de pe dinăuntru. Ce am trăit apoi a fost de ordinul psihanalizei. 
Eu o “desfac”, nu se opune, dar apoi îmi cere să mă opresc chiar când să încep. :/
Dacă insistam, era viol, deci îmi place mai mult liber. Și ajut cu ambalajul la pus la loc, bag vreo trei țigări rachetă și mă pregăteam să o luăm din loc să ne împrăștiem. Nu apuc să bag cheia în contact, că își plimbă degetele pe brațul meu, se urcă pe mine, mă despachetează ea și ajungem iar la versul lui Bănică jr, când strigă ea din nou Vetaaaa!!! Și yo iar îmi reparam chiuveta!
De data asta, fără țigări, blană spre casă. Să o las, că deh, chiar dacă merita dată jos acolo unde era și lăsată să admire natura, nu aș face asta din respect pentru femei. 
Ajung în fața casei ei, nu stătea departe, cam la jumătate de pachet de Davidoff, legate.
Aici, o a treia tentativă de ce ar fi trebuit să se întâmple, probabil, din prima. 
Eject fata mea era în mine, dar am lăsat-o totuși să aleagă ea momentul în care coboară, nush dc, probabil oi fi și eu ceva masochist sau nu am habar. Ajung la mine într-un complet de judecată format din mine, eu, și cel mai oropsit aparat din organismul meu.
Trec zile și mai primesc câte un “cmf”, dc nu îmi răspunzi, și bla. Știu, maso. Era mai bine banșiblock. Dar, scuză-mi imaturitatea. În apărarea mea, tipa chiar arată bine pentru mine.
Într-o seară târzie, îmi scrie multe chestii, nu are feedback, așa că mă amenință cu block.
Aici, jur că eram cu scrollul să găsesc butonul magic antinehotărâtă și mă sună. La care mi se aștern cele mai sincere afirmații și declarații de dragoste și de dorință, de la cea care mă ruga să mă opresc că nu știa ce are.
Și tortul de pe cireașă a venit când mi s-a confesat:
“Îmi pare rău, vreau, dar nu vreau să o fac cu tine, dar îmi placi mult și nu vreau să te pierd, dar acum nu pot fi cu tine, pentru că nu vreau să te fac să suferi, dar vreau să mi-o tragi. Și vreau să îmi spui cum rămâne cu noi, nu mă lăsa, te rog, nu îmi închide!”
-Vorbim cel mai bine mâine. Dacă nu vrei sex, dar vrei să mai vorbim, e ok, înțeleg nevoia de afecțiune și în măsura în care nu mă afectează, pot să-ți fiu prieten.
-Dar eu nu vreau asta, te vreau, dar nu vreau să fiu cu tine. Nu știu dacă mă înțelegi, îmi placi foarte mult, dar nu pot fi cu tine.
-Bun, și atunci ce vrei de la mine?
-Nici nu știu, aș vrea să mă lași în pace, dar când te văd, te vreau, nu știu ce am.
-Atunci hai să ne avem, și vedem ce plm iese după aia!
– Nu știu ce să zic….
Nu cred că trage ceva bun, stă cu parinții, are 31 de ani, nemăritată vreodată, nu are relație, nu copii.
Acum….nu știu dacă e cazul de vreun sfat, dar zic că a meritat timpul să-ți scriu. Și poate și pe al tău să citești.
Cu mult respect, 
X.” 
****
Dragă X,
Bine ai venit în lumea minunată a oamenilor care nu ştiu ce vor. Ar vrea şi un lucru, şi opusul lui, şi te freacă la cap cu o decizie, şi peste două ore te sună să-ţi spună că s-au răzgândit, şi tonul lor pare verdict irevocabil. Peste alte trei zile, te sună să-ţi spună că s-au mai gândit şi că nu e chiar aşa, şi trăiesc un roman de dragoste atât de captivant şi de viforos de unii singuri, folosindu-te pe tine drept figura eroului de la distanţă, încât aproape că ţi-e milă să deranjezi.
Există din ăştia de ambele sexe şi toţi am trecut prin te vreau, dar nu te vreau, adică te vreau, dar nu chiar acum, şi nu chiar la modul ăsta, şi totuşi, nu pot să renunţ la tine, parcă sunt nebun, tu nu-ţi dai seama ce îmi faci, oioioi.
Mie mi se pare că ţine de foarte marea nesiguranţă cu sine însuşi sau însăşi a persoanei care face genul ăsta de joculeţe. Şi e decizia ta dacă vrei să te joci de-a “În derivă” cu ei sau preferi să-ţi cruţi timpul şi să te ocupi de lucruri mai utile ţie.
Legat de tipa de care zici, nu trebuia să precizezi tu că era nemăritată şi fără relaţie. Mie din ce mi-ai povestit mi s-a relevat comportamentul şi atitudinea de virgină târzie, sau cel puţin de virginica liceului care avea un crush pe golanul cu corigenţe, i-a tras-o ăla o dată fără preludiu şi a lăsat-o cu respectul de sine vraişte.
Şi care se teme că o să faci şi tu la fel.
Având 31 de ani, probabil că o mănâncă pizma mai grav decât un nivel avansat de Pac-Man 30th anniversary (vezi, şi ăla tot treizeci), şi de aceea se şi freacă de tine în neştire. Dar pentru că mintal nu a evoluat de la virginica pe care a necinstit-o ăla, nu ştie să-ţi spună că-i e frică c-o laşi şi tu cu cearşaful pătat să plângă singură, şi se comportă teribil de dubios.
Probabil că te şi place, şi de aceea a doua zi arăta super aranjată, dar era mega agitată. Puteai s-o întrebi şi tu care e problema, nu să consideri din start că nu te doreşte.
Mbun. Faptul că speculăm împreună lucrurile astea, şi probabil că estimările mele sunt corecte, nu răspunde şi la întrebarea: cum fac să nu mai fie dubioasă.
Pentru că oamenii nu au un buton magic pe care îl apeşi şi brusc încetează să fie cretini şi dubioşi.
Eu aş merge pe întrebarea foarte directă: De ce te temi de fapt?
Hăhăhă. Eu să mă tem? Nu mă tem de nimic, glumeşti, lol.
Ba te temi. De aia te porţi ca o idioată. Şi dacă nu îmi spui care e worst case scenario din mintea ta, nu am cum să îţi confirm sau infirm temerile.
Şi dacă insistă în a face pe prostul sau proasta.
Ştii ceva, suiti pai, secretul fericirii cu mine e comunicarea onestă. Nu sunt nici trage-mpinge, nici hopa Mitică, nici hopa hopa Penelopa. Când ai chef de o discuţie pe bune, mă anunţi. Şi atunci îmi spui şi ce proiecţii tâmpite îţi faci, ca să ştiu cu ce ne confruntăm.
Între timp, în nemuritoarele cuvinte ale lui terminator al doilea, hasta la vista, beibi.
Şi pleci.
Şi faza cu frecatul de tine până în pragul sexului o opreşti tot prin punere de picior în prag:
-Tu realizezi că e aiurea faţă de mine să mă aduci până într-un punct şi să mă laşi aşa?
-Ăăă… herp derp… te vreau… nu te vreau.
-Uite cum facem. Nu pui mâna pe mine în niciun fel decât când ştii ce vrei, iar când o pui, e ca sunatul la serviciul de clienţi: continuarea conversaţiei implică acceptul tău.
Când ălălalt nu ştie ce vrea, e cazul să preiei tu volanul. Şi să decizi dacă oferta merită să mergi mai departe sau să tragi pe dreapta.
Sper că ţi-am fost utilă,
L.

 

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram. Sau, mai nou, devino parte a comunității mele pe Reddit.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

4 Responses

  1. Ratacind pe net says:

    Amu…nu am doctorat in psihologie, dar daca tipa este vraiste si cu low self esteem ultimul lucru de care are nevoie e sa o ia cineva tare…hai sau pa (poate sa cedeze si dupa aia sa ii para rau). Nu zic sa nu preia el volanul, dar sa nu o ia prea tare.
    Cu comunicarea onesta…tipa pare ca nu comunica onest nici cu ea insasi, daramite cu altcineva
    Mai degraba are nevoie de ajutor specializat sa se prinda ce vrea si sa fie mai asertiva
    Zic si eu din spatele tastaturii :))

  2. Morbo says:

    Pai e clar
    El e cat de cât atractiv fizic pt ea,dar nașpa în rest 🙂 pt ea, cel puțin.
    ea e ok, e bine ca are instinct de conservare care nu o lasă să se arunce, iar el să-i respecte instinctul și sa o lase în pace și sa gaseasca una care vrea sa și-o tragă mai mult decât orice altceva, ori una care îl place pt mai multe lucruri decât fizicul.

  3. Vlad says:

    Nu stiu ce vreau, dar stiu sa obtin: atentie si validare.
    Stiu exact si cum sa obtin, stiu perfect ce butoane sexuale sa apas, stiu exact cat sa apas pedala si stiu si cu cine imi permit s-o fac in siguranta.

    Parera mea: block direct, femeia asta nu vrea nici sex nici relatie cu tine, are probleme mari de self-esteem si intimitate.

  4. Un text incoerent când vine vorba de detalii. Acum, că tipa e nehotărâtă da, e clar, dar povestea îmi pare o tatonare de-asta la 25 de ani când agăți o tipă și vrei să vezi cât de departe ar merge, gen dacă nu-i sex aia e, mergem fiecare la casa lui. Când ea a zis că nu știe ce vrea, putea să-i spună el: sex/relație/căsătorie sau toate la un loc, în loc de „hai să mai încercăm tot așa că poate totuși merge”.
    Mă mir că n-a zis nimeni nimic de asta:
    „Dacă nu vrei sex, dar vrei să mai vorbim, e ok, înțeleg nevoia de afecțiune și în măsura în care nu mă afectează, pot să-ți fiu prieten.” – cum adică să fii cuiva prieten atâta timp cât nu te afectează?

    Iar chestia cu discuția pe bune i se aplică și lui, care stătea să-i scrie aia aiureli, apoi a căutat butonul de block (l-a ratat), iar într-o primă iterație a discuției pe bune inițiată de ea i-a sugerat să mai încerce.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger