Dinamica fricii

O prietenă a fost zilele trecute la o nuntă. Și printre alte minunății direct importate din mentalitatea Evului mediu, preotul i-a spus următoarele proaspetei mirese: “Să-ţi fie frică de bărbatul tău.”

Să-ţi fie cee?

“Frică de bărbatul tău.”

Acum, spre norocul înaltei, sau mă rog scundei feţe bisericeşti, în rochia albă de dantelă era o persoană mai puţin promptă în retorts decât Lorena. Lorena ar fi răspuns ceva de genul: Dacă mi-era frică de el, aveam acum ordin de restricţie împotriva lui şi chemam poliţia la fiecare tentativă de contact, nu mă măritam cu el.

Dar serios, Biserica Ortodoxă Română? 2019 şi încă promovăm relaţia conjugală bazată pe frică, supunere şi control?

Am pentru voi o veste uluitoare. Luaţi cel mai bun om din univers. Pâinea lui Dumnezeu direct. Lipsiţi-l de putere, materială şi mintală, şi presaţi-l într-un punct bazat pe frică, supunere şi control.

Omul ăla va coopera poate, de suprafaţă, dacă nu are cum să scape, sau poate nici măcar nu va coopera. Dar în secunda în care va apărea oportunitatea să vă facă rău şi să se revanşeze pentru frică, supunere şi control, o va face cu vârf şi îndesat.

De ce să te foloseşti de autoritatea pe care ţi-au dat-o ierarhia bisericească şi o turmă de oi care sunt gata să înghită orice prostie pe nemestecate, numai să fie intonată baritonal, să insufli frică în ceea ce ar trebui să fie, mai ales în această etapă, a nunţii şi a lunii de miere, cea mai intensă şi onestă dragoste?

Sunt multe lucruri pe care poate, şi e chiar indicat să ţi le inspire un om alături de care te înhami la un parteneriat pe viaţă, dar frica în nici un caz nu se numără printre ele.

Frica e un sentiment negativ.

În secunda în care apare frica, orice emoţie pozitivă, grijă, tandreţe, afecţiune, preocupare onestă pentru binele celuilalt ies pe fereastră dând larg din aripi.
Poate că un om care face lucruri din frică de tine le face mai repede şi mai conştiincios decât un om care le face din iubire. Dar te poţi realmente bucura de lucruri pe care le-ai primit din frică?
Poate dacă eşti un psihopat, da. Dar cine şi-ar lega de bunăvoie şi nesilit de nimeni viaţa de un psihopat?

*
Frica este opusul dorinţei.

Ştiu, e total neortodox ca o femeie să-şi dorească sexual bărbatul. Dimpotrivă, femeia ortodoxă trebuie să fie o creştină frigidă şi smerită cu un vagin uscat ca deşertul Sahara, care nu face sex decât ca obligaţie conjugală, fără contracepţie, să simtă teama că iar rămâne borţoasă şi mai fată şi al paisprezecelea copil sortit unei vieţi de sărăcie şi lipsă de calciu.

Dar acum să privim treaba ca oameni care vor fi siliţi să convieţuiască. Cam cât de anticlimactic e să vezi în ochii celuilalt o sclipire de groază, de câte ori pui mâna pe el? Pe ce bărbat normal ar excita conştiinţa faptului că femeia aia ar prefera să fie într-o altă realitate, numai să nu facă sex cu tine?
Mai e de mirare că toţi moşii de la ţară, unde ortodoxia e pe trend, sunt alcoolici în grad avansat?

*

Frica exclude buna intenţie.

Sper că e toată lumea de acord cu mine când spun: doi oameni legaţi de frica unuia faţă de celălalt nu îşi doresc reciproc binele.
Ăla care inspiră frică vrea doar să primească lucruri, preferabil unidirecţional, folosind frica drept substitut pentru o formă de recompensă.
Iar cel căruia i se pretind lucruri fără existenţa unei recompense o să simtă o ranchiună din ce în ce mai intensă, echivalentă cu volumul lucrurilor neapreciate pe care le face.

Frica e temelia unui dezechilibru care nu poate duce decât la un deznodământ oribil, indiferent care dintre cei doi va avea până la urmă oportunitatea şi forţa de a-l strivi definitiv pe celălalt.

*

Frica e opusul respectului.

Și în cazul fricii, și în cazul respectului, celălalt are o atitudine atentă, promptă și grijulie. E ușor să le confunzi, la o privire superficială.
Dar în timp ce, dacă vorbim de respect, omul e deschis la sugestii și gingaș în maniere pentru că crede că meriți, pe baza calităților tale, atunci când vorbim despre frică, omul e atent, prompt și grijuliu din impunere exterioară, fără nici o legătură cu sentimentele lui reale.

Ah, și încă un lucru: respectul presupune reciprocitate. Frica, doar coerciție.

*

Frica e opusul diametral al încrederii.

Care e scopul căsătoriei în zilele noastre, când şi bărbaţii şi femeile sunt independenţi material şi perfect capabili să-şi gestioneze resursele?
Singurul scop pe care îl văd ca rezonabil şi real e formarea unui parteneriat pe viaţă. Doi oameni ţin unul la altul, reciproc, mai mult decât ar ţine la restul lumii, şi atunci aleg să îşi devină sprijin reciproc şi să-şi pună toate bunurile la comun, în ideea că unde-s doi puterea creşte, sau gen.
De ce îl alegi exact pe Ion şi nu pe Gheorghe?
Taman pentru că de Ion ŢI-E CEL MAI PUŢIN FRICĂ că ar putea să profite de momentele tale de vulnerabilitate şi să te ţepuiască apoteotic.
Cu alte cuvinte,pentru că în Ion ai cea mai mare încredere.
Pe scurt, sfatul corect şi valid psihologic ar fi: Femeie, NU-ţi fie frică de bărbatul tău. E cel mai puţin prost dintre toţi semenii lui, drept care, te poţi baza pe el.

Dar, desigur, asta ar presupune ca religia ortodoxă să devină mai puţin antifemeie. Ceea ce e în sine o himeră.

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram. Sau, mai nou, devino parte a comunității mele pe Reddit.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

6 Responses

  1. Alexia says:

    Am auzit și eu fragmentul ăla din epistola apostolului Pavel, care se citește la cununiile religioase ortodoxe. Preoții puneau accent, desigur, pe teama și pe obediența femeii față de bărbat. Partea aia în care se spune “fiecare să-şi iubească femeia ca pe sine însuşi” nu părea așa de relevantă.

  2. Andrei says:

    Ok, cu toate că știți că femeile nu sunt pe picior de egalitate cu bărbatul în secta asta ortodoxă, de ce mergeți la cununiile religioase/sau botezuri? asta înseamnă că susțineți religia respectivă. Updaturile la lumea nouă se fac fix atunci când biserica vede că pierde enoriași.

  3. Alexia says:

    @Andrei – First, pentru că poate e nunta cuiva drag, și pentru acea persoană e important să fii prezent. Nu, asta nu înseamnă automat că susțin religia sau cultul respectiv.
    Apoi, am o veste șocantă: toți cetățenii contribuabili ai acestei țări (inclusiv eu și dvs.) susțin în mod concret și palpabil biserica ortodoxă, prin taxe și impozite, biserica fiind o instituție bugetară (și bugetofagă). Indiferent că vor sau nu, indiferent că sunt atei sau credincioși. BOR tot pierde enoriași și încredere de niște ani încoace, dar nu enoriașii sunt preocuparea lor de bază, ci cârdășia cu politicul. Au jurnaliștii de la site-ul săfielumină niște investigații foarte pertinente pe tema asta, merită citite.

  4. Lorena Lupu says:

    Andrei: Eu nu am mai călcat pragul unei biserici de la majorat.

  5. Floriana says:

    Fain articol. Ar trebui printat si lipit pe usa bisericii unde este preotul respectiv. Nici eu nu-s un mare fan al bisericii, dar la nunta a trebuit sa trecem si pe acolo ca sa nu ne punem in cap toate rudele. S-au trecut in revista toate indicatiile pretioase despre cum sa fie demeia in raport vu barbatul. Probabil fata mea i-a transmis preotului ce parere am despre aceste cuvinte sfinte pentru ca dupa slujba a explicat celor prezenti ca ei nu au voie sa schimbe nimic din ce e scris in carte, chiar daca totul este invechit si de multe ori fara sens. Apoi a apus ca intr-o casnicie sunt 2 persoane care trebuie sa se respecte, sa comunice si sa se ajute reciproc pentru ca altfel iubirea nu are sens. Se intampla sa mai gasesti si preoti cu ceva in cap.

  6. Lorena Lupu says:

    măcar atât.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger