Ce mă omoară în ultima vreme, în comunicarea de TV, şi parţial în cea de vedetă, e prezumţia asta enervantă, agasantă, stresantă, de interes arzând şi disperat din partea recipientului, adică a mea.
Toate, absolut toate comunicatele de presă mă tratează pe mine, cititor, ca pe un fan tâmpit, cu grave probleme psihice şi bale la gură, dement de dorinţă să vadă ce mai fac juraţii concursului cutare, cine cu cine se mai înmulţeşte, respectiv ce poşetă de milioane de euro, exemplar unicat şi-a luat nu ştiu cine.
E ca şi cum n-ai întreba gagica dacă vrea să-ţi dea numărul ei de mobil, ci i-ai smulge telefonul mobil din poşetă şi ţi-ai da singur bip de pe el, rânjind încântat că ai succes la femei.
Poate, pe la începuturi, comunicarea “Ştim că ne adoraţi, că n-aveţi cum altfel, priviţi ce unici suntem” era o chestie tare. În fond, prostul e uşor manipulabil. Dacă îi repeţi suficient de frecvent şi de hotărât că VREA să se uite la megaşoul nu ştiu care, cu bătaie în culise, şi uite ce şi-au zis Gogu şi Vasile la nervi, la un moment dat chiar te crede.
Problema e că între timp, toţi au adoptat aceeaşi comunicare. Şi rezultatul e o căsuţă de mail care geme de specimene identic de unice, identic de devastatoare pentru interesul meu, identic de rupere şi identic de AMR-TREI-ZILE-ŞI-PATRU-ORE-PÂNĂ-LA.”
Senzaţia mea ca om de rând e că m-au prins unii la colţ şi-mi smulg mobilul cu sila să-şi dea bip de pe el, apoi se laudă toţi că am avut iniţiativa unei teleconferinţe.
Acum, ziceţi şi voi, iubiţi cititori. E normal aşa? E normal ca interesul vostru să fie subînţeles, şi toată lumea să fie, din oficiu, regele şi regina inimilor şi atenţiei noastre?
Eu una nu mă recunosc în portretul robot al andrisantului. Voi?
Esti foarte inteligenta si foarte clarificata in gandire. De ar fi macar jumatate, macar un sfert, din oamenii pamantului asta pe care-l impartim cu nesat, la fel, ce super mult ne-ar placea sa ne traim vietile.
Ce ne facem insa ca prostii sunt majoritari si nu vor in ruptul capului sa iasa din prostie ?
Si daca te duci si le vari ceva pe gatlej, inghit pe nemstecate.
Se aplica si la ce posteaza unii pe facedbook. Gen “Watch ! ” sau “WATCH !” sau UITA-TE AICI !!!!! . Fapt care ma face sa ii sterg urgenti din lista.
Dar tupeul din nefericire convinge. In perioada asta cand suntem asaltati din toate partile cu informatie si ne mai si complicam vietile, daca cineva ne spune “Sunt o zana a surprizelor, fac bine”, o si credem.
Daca ni se spune “Cumpara ACUM” , fix asta cam facem.
Trist.
Dar e bine ca mai suntem si altii sa le mai dam peste bot cate una si sa-si caute maselele apoi prin iarba macar sa invete ca articularea cuvintelor tine uneori de dantitie dar si si alte componente, in afara de tupeu.
Dar pe mine chiar ma intereseaza. 😀
Am citit candva un artticol scris de o experta in PR- nu tin minte numele si nu reusesc sa gasesc articolul dar era despre cum sa comunicam cu oamenii pe care vrem sa ni-i facem parteneri/clienti/de la care vrem sa obtinem ceva.
Ideea ei era sa pornesti orice comunicare de genul pornind de la “the happy life rule”- “the person you are contacting with whatever your marvelous idea is was living a happy life before they knew about it; what reasons do you give them to care about your thing?”. Si pornind de la premisa asta o sa reusesti sa construiesti o abordare care sa intereseze omul, nu sa-l futa la icre.
frumos.
Prinde orice, pentru ca românu` -i obisnuit sa comenteze oricum: cu sau fara interes si subiect. Asa ca de s-ar tine cont de o diferenta marginala ?
Păcat că nu prea merge să le trimiți și tu: AMR 3 zile până la următorul meu articol pe blog. Da’ ar fi ochestie, să se trezească într-o zi toți cu mesaje din ăstea.
ce sa mai zic cand apare AMR? zic bogdaproste ca nu mi-a zis ” o sa ramai prost cand o sa vezi”.
Asta functioneaza pe principiul: “If you throw enough shit at the wall, some of it may stick”.