Făceam curat prin nişte cutii şi am găsit caietul cu pricina. Caiet gen clasa I, cu linii întretăiate. pe atunci aveam un scris curat şi frumos, deşi apăsam ferm cu stiloul în hârtie şi buleam două peniţe pe trimestru. Mi se prezicea o personalitate puternică. Au greşit – în realitate sunt o bleagă. Dar prima poveste de dragoste nu o uiţi niciodată. Poţi să râzi de ea şi la 30 de ani. Zice menestrelul aşa:
Paco şi Tanţa
Pe ea o chema Tanţa şi o aduseseră din Constanţa. Dacă aprindeai un bec, strălucea ca soarele, dar Paco nu se uita la ea decât pe întuneric, că îi era ruşine. Toţi oamenii puneau mâna pe Tanţa, clanţa din Constanţa – dar numai Paco ştia că Tanţa e mai mult decât atât. Paco aştepta seară de seară, ascuns în pânza lui trandafirie, să stingă lumea lumina, apoi se lăsa pe un fir să o viziteze pe Tanţa. Tanţa era rece, dar lui Paco îi plăcea. (Pată de cerneală. Se pare că lui Paco îi plăcea puţin cam prea tare.) Paco ar fi vrut să fie mare, ca un om, şi s-o ia pe tanţa (aici erau deja intimi, Tanţa îşi pierde majuscula) la el în pânză. Dar el nu avea uşă în pânză. De aceea nu putea să fie cu Tanţa decât noaptea pe întuneric, când oamenii dormeau. De aceea Paco era foarte supărat şi credea că viaţa e urâtă. Până într-o zi, când (trei propoziţii tăiate, ilizibile. Stop demers creativ).
De menţionat că povestea are o bază autoficţională. Aveam în baie, pe la 5 ani, un păianjen mare şi cafeniu, pe care îl botezasem Paco. Îmi amintesc că mi-l plimbam pe braţ în timp ce îmi făceam nevoile şi mă gâdila. Acest Paco real nu avea nici un fetiş cu clanţa noastră din baie, dar descoperisem eu într-o zi ce rimă melodioasă fac cuvintele “clanţa”, “Tanţa” şi “Constanţa” şi mi se păruse ceva demn de protagonista unei poveşti de dragoste. Din păcate, în câteva zile am început clasa I, iar love story-ul lui Paco şi al clanţei Tanţa din Constanţa s-a înecat precum ţiganul la mal.
Să vărsăm o lacrimă, dară:
Hai tu, si nu-ti era frica sa plimbi paianjenul pe mana? Brrr! Dar in ce clasa scriai povestea asta? Deci, Tanta era clanta. Doamne! Pacat ca nu s-a finalizat treaba.
Io-te acum imi pare rau ca am aruncat toate caietele, caietzelele si carnetzelele pe care “triluiam” si eu… N-am pastrat nici macar unul, de samantza:(
Ce chestie. Cred ca pe Paco lam cunoscut si eu da nu era un paianjen ca era un bar.
plm, promitea mult titlul. sunt putin dezamagit. mai mult de erectia esuata decat de continut.
coramică: acum stau şi mă minunez câte scârboşenii săvârşeam pe atunci cu sânge rece.
cami: ţi le facsimilau şi ţie postmortem, ca pe ale lui eminescu.
dadatroll: erau tiji. 😛
diet cola: păi asta mă distrează şi pe mine. cât de pervers ar fi putut fi substratul unei poveşti scrise de un copil de 5 ani. 😛
deci i-ai dat clanta lu paco?
dadatroll, paco din cluj?
a murit lira menestrelului şi toată treaba a rămas în coadă de peşte, să zicem.
Eu aveam boala pe gandacii de Colorado
Io am o banuiala ca Paco o inselat-o cu gaura cheii. Ai putea sa continui si sa-i zici Laura Cheii.
ntz, gaura cheii e prea largă.
Paianjenul a inselat-o pe Tanta Clanta cu o…musca, iar musca aia s-a prins in panza lui
daca la 5 ani scriai asa, ce s-a intmplat pina la prima carte pe care ai publicat-o? Ca doar nu ai scris numai pe caiete dictando si cu penita?
oh, holy fuck!! am dat şi eu un text din arhive, şi săriţi voi repede cu întrebări inepte. ce să se întâmple, am urmat un program intensiv de masturbare anală cu castraveţi noduroşi. e bine aşa?
si pe primul castravete il chema terente. acum e intr-un borcan.
Ar fi fain sa continuam povestea, asa cum am mai facut la un post de-al tau cu unul cu ceva chiloti…nu mai stiu
De ce să-mi continuaţi voi mie povestea? Cu ce drept?
Ok, m-am gandit sa ne amuzam ca la o postare de-a ta de mai demult, sa vedem unde ajungem cu imaginatia. Dar cum nu se poate, e mai bine amintirea acestei productii sa ramana …asa cum e.
Paco doar suspină,
Tanța-i trase clanța
Fugind în Constanța.
Cine-o fi de vină,
Știe clar, faianța…
Am înțeles corect? 🙂
@lore deci sa inteleg ca`s un fel de cvasipedofil huh? :))
aşa le cânt eu la 2 blogăriţe de-ale mele originare din oraşul dobrogean “haide vino la Constanta unde trag fetele clanţa”…mi-au explicat nişte huligani mai demult ca clanţa egal m…e.
Ft. draguta si funny! :)) Daca tu ai scris asta la 5-6 ani, ma intreb la cat o fi scris Cartarescu Poema chiuvetei. Si daca s-a inspirat din povestea ta. ;))
păi nu avea cum, că am ţinut-o in the closet până acum.
pe paco din cluj si io l-am cunoscut bine, slava domnului.
băieţi, paco din cluj e hommie.
prima mea poveste scrisă la maşina de scris, aveam 12 ani. personajul principal se numea charlotte. era mega emo. blondă şi cu ruj negru. avea 16 ani charlotte. avea ţîţe mari. a murit.
vreţi şi un patetism de la 12 ani? noooo.
mă, cum vrei tu, daca iei in considerare că la 12 ani toţi eram patetici.
Eu la 12 ani am compus o poezie despre vara si o apa lina, nu prea era ceva super, am si uitat-o.A, si pt vara-mea, o poveste cu un gascanel curajos
eu la 12 ani am avut prima erectie constienta. se pune?
Daca vrei tu musai, poa’sa fie si asta o poezie
Şi euuuu.
şi eu, plm!
“De aceea Paco era foarte supărat şi credea că viaţa e urâtă. Până într-o zi, când si’au facut Marghi cu Ostap blogu’ si’am venit eu, Loretta, sa ma bag ca miezu’ ca ma rodea pizma”
săracu’ Paco, tare lungă depresie a avut, înseamnă că.