De ce mă enervează sfintele ortodoxe

De la Пакко - Operă proprie.

Se apropie sărbătoarea Sfintei Parachiva, și exact ca de Paște, e mare meci între forțele de ordine și biserică. Forțele de ordine vor să țină babele departe de moaște, în ideea de a le păstra în viață, pentru că sunt exact categoria de vârstă ultra expusă la a face Covid cu complicații din cauza diverselor boli cronice și imunității scăzute, babele nu și nu, că e festivalul nostru preferat și fără să pupăm moaște, viața e pustiu.

Să vedeți interviuri cu babele. “Am bolit foarte tare şi sfânta m-a vindecat”. “Sunt vai mama mea, dar sfânta m-a ajutat să trec peste încercări” şi variaţii.

Şi aici, dragii moşului, constatăm cum e educată femeia de către Biserica Ortodoxă în special, şi de majoritatea religiilor în general. Dar cum eu aici în ţara asta mă confrunt mai mult cu oi educate de BOR, mă voi referi mai mult la ele. Dacă locuiam în Ankara, probabil că la ora asta aveam ceva cu Mahomed şi cele 72 de virgine ale lui.

Tema comună la toate aceste babe este că a) sunt amărâte b) sunt neputincioase c) nu sunt în stare de nimic d) sunt mega ultra extra sacrificate pentru:  bărbat, casă, familie extinsă, părinţi, copii, nepoţi, oricine trece pe acolo e) funcţionează pe potenţial minim f) taman de aceea, au nevoie de o forţă exterioară să le facă să supravieţuiască într-un fel  sau altul,  să treacă travaliul de nedescris al fiecărei zile în parte.

Şi realitatea e că viaţa nu e musai să fie aşa. Poţi să cauţi un job plătit bine, în ţară, în străinătate sau online, şi în secunda când ai bani şi încredere în forţele proprii, viaţa devine chiar plăcută.

By the way, mie mi s-a lungit carantina până pe 12, pentru că un alt cunoscut m-a anunţat că are Covid. În continuare n-am simptome. Dar viaţa mea e chiar plăcută pentru că din donaţiile voastre generoase (mulţumesc) mi-am comandat diverse alcooluri, fac un curs de barmani online şi scutur borcane toată ziua. Apoi consum rezultatele. E un mod deopotrivă plăcut şi instructiv de a trece prin carantină şi I have the time of my life. Apreciez că s-a prelungit cu două zile, că îmi place să scutur. Borcane.

Dar o credincioasă ortodoxă nu poate face asta. Nu se poate bucura de frumusețea momentului. Pentru că e condiţionată că nu are voie să se distreze şi că trebuie să se aolească cât e ziua de lungă, altfel nu se califică la un bilet în rai. Nici nu e de mirare că majoritatea acestor femei, de la atâta sacrificare şi văleleu, au deja aspect de babe la 30 de ani.

Şi nu e ageism. Sunt fană femei mature. Le ador. Le ador când vârsta le-a adus calm, încredere în forţele proprii şi voinţă de a lupta să arate bine. În schimb mi-e o silă de nedescris de mentalitatea neputinţei şi a văleleului.

Nu de bietele femei, că ele, săracele, aşa au fost educate şi atâta ştiu. Ci de mentalitatea infectă a Bisericii Ortodoxe, şi a altor religii profund toxice, care au făcut din femeie sclavul mocangibil şi servitorul neremunerat al universului.

Prin glorificarea “sacrificiului” (să mă p*ş cu jet în sacrificarea voastră, n-o să sacrific nici măcar un fir de păr vreodată, să nu am motive să fiu martira aia acră, iritantă şi văicăritoare) şi prin demonizarea “c**vei” (adică, femeia care îşi cunoaşte valoarea şi îşi cere onorariul just) biserica gaslight-uit generații întregi de femei, secole în șir.

Mulţi angajatori cu mentalitate retardată (înapoiată era termenul corect politic, dar na, retard înseamnă înseamnă întâziere în original, aşa că vom merge cu asta) sunt de-a dreptul ofuscaţi când tu, femeie, ceri cu tupeu contravaloarea muncii tale şi te iau cu “vai, ca la c***e”. Munca e o formă de capital, şi o plăteşti adecvat, sau jet în plm de gunoi ipocrit şi manipulator. De aceea o să respect de infinit mai multe ori studioul de videochat datorită cărora am câştigat mai multe mii de euro decât şapte mii de bendeci şi nedelci jegoşi care ar suge-o la orice oră pentru un bănuţ în plus, dar o ard ipocrit şi manipulator cu mine pentru că, dacă eu am un uter, ar fi cazul să pun botul la vrăjeala nespus de toxică şi dăunătoare a sacrificării.

Şi, devenind la subiectul nostru, iritarea pe care o resimt faţă de sfintele ortodoxe (că mă confrunt cu astea direct, gigele, dacă trăiam în Italia, probabil că le heităream pe cele catolice, că mă frecai la cap cu ce ar fi făcut ele toată ziua): ăsta e primul meu motiv: TOATE, DAR ABSOLUT TOATE, S-AU SACRIFICAT. Adică au renunţat la vise şi ambiţii personale, la opţiunea de a trăi o viaţă liniştită şi veselă, pentru a slugări. 

Pentru că dacă nu speli creierul femeii întru negare de sine şi sacrificiu în gol, cum o să-i spele şosetele aceluiaşi gigel toată viaţa, în timp ce el pfoothe banii familiei la cârciuma din sat?

Deşi taică-miu era profund nepăsător faţă de ea, şi o trata cu o lipsă de respect sinistră, maică-mea îl slugărea umil. “El e crucea mea!”, îi plăcea ei să se laude la vecine. Şi tot crucea a părăsit-o când avea 36 de ani şi doi copii, pentru una care în loc să se sacrifice, s*gea p*la bine şi-l trimitea la cumpărături. Din banii lui.

De copil, cu mult înainte să aflu de noţiunea de divorţ, m-am întrebat: de ce stă femeia asta cu unul care o tratează aşa?

Că dacă o trata mai frumos, probabil că nu era suficient de martiră şi de sacrificată.

Şi asta e problema mea cea de-a doua cu sfintele ortodoxe şi cu modelul pe care îl transmit ele muieretului suficient de imbecil încât să pună botul la vrăjeală. Şi partea cea mai naşpa e că aproape că se simt jignite că nu eşti la fel de imbecilă ca ele. 

TOATE, ABSOLUT TOATE, AU NEVOIE DE CINEVA CARE SĂ SE ŞTEARGĂ ACTIV LA K CU ELE, SĂ SE POATĂ SIMŢI MARTIRE ŞI SACRIFICATE. 

Iar dacă nu ai parşivenia şi sadismul să te ştergi la k cu ele din iniţiativă proprie, ştiu să-ţi insulte inteligenţa şi să-ţi apese butoanele în aşa mod, încât te ştergi oricum. Iar după… yeey. Martirism şi sacrificare. Achievement unlocked.

Bărbaţi, sigur aţi cunoscut acest tip de femei. Nu sunt exact atât de enervante şi pentru voi, cum sunt pentru mine?

Că de aia le şi părăsiţi pentru unele care vă trimit după pătrunjel şi mărar la piaţă. Şi pentru alea învăţaţi diferenţa dintre pătrunjel şi mărar. Iar astea martire şi sacrificate le învinuiesc pe *c**e” că v-au *stricat* în loc să se învinuiască pe ele, că de atâta văicăreală perpetuă pleci la crâşmă să scapi.

Apoi:

TOATE, DAR ABSOLUT TOATE, AU ACEST OBICEI IRITANT DE A ÎMPĂRŢI TOT CE AU ŞI ACEST LUCRU E CUMVA POZITIV. 

Nu vrei să fii din familia cuiva care tânjeşte să pară apostolul generozităţii din cartier. Garantez că nu vrei. E atât de preocupată de nevoile săracilor şi amărâţilor încât, de obicei, uită cu totul că şi membrii propriei familii au nevoi, şi că şi acelea ar trebui să conteze.

Copiii de sfinte maici tereze de dristor ştiu exact ce spun.

Şi exact aceste  maici tereze de dristor  au să-ţi facă reproşuri că nu renunţi la tine şi la ce ai pentru toţi străinii irelevanţi, ca ele.

Da, o doză rezonabilă de caritate, când ai mai mult decât poţi cheltui şi te asiguri că toată familia e hrănită şi îmbrăcată, e un lucru ok.

Dar când tu personal te vaieţi cum n-ai de niciunele, dar de făcut acte de caritate tot ai de unde – îl citez pe Becali: “s p tu şi Dan Voiculescu”.

Şi poate cel mai enervant lucru la aceste sfinte e cultivarea ideii de neputinţă şi respectiv dependenţă. 

Dacă muierea aia care se aoleşte toată ziua ar pune osul la ceva treabă constructivă, ar descoperi brusc că are mult  mai multă putere decât credea că are. Şi că nu are nevoie de o cruce, de o patimă, de o încercare şi de alte baliverne idioate.

Ca să vedem cum a sfârşit prea cuvioasa Paraschiva. Şi+a împărţit averea de la părinţii bogaţi (cumva, toate marile sfinte au capital iniţial, sărăntoacele nu se califică, exact cum eroii masculini din romanele de dragoste sunt toţi milionari), a slugărit un templu, neplătită şi neglijată – că după ce a rămas fără nimic, ăia au trecut-o instant la protocol de fomişti, şi a murit arătând ca o băbăciune, la 27 de ani. E şi ea parte din club 27, cu Jim Morrison şi Janis Joplin, dar ăia măcar au trăit. Ea doar s-a sacrificat.

De ce individa asta e model pentru toate babele moldovence?

Nu ştiu, dar ştiu sigur că n-o să cad în acest mindset niciodată.

 

***

Dacă ţi-a plăcut acest articol, susţine site-ul cu o donaţie.

 

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

***

Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.

 

 

 

 

 

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

3 Responses

  1. Cristiana says:

    De ce la unii merge *whatever spalare pe creier* si la altii nu? Cand le vad pe babele fane sfanta Parascheva nu pot sa nu ma intreb ce sfinte Parascheve avem si noi in 2020. Probabil ca numai discernamantul poate sa ne fereasca de idoli. Sa nu-ti faci chip cioplit…

  2. TrufiMufi says:

    Sfanta era o persoana hiper empatica si si-a dat la propriu si hainele de pe ea la saraci. Si astia ii fac de multe ori pe an haine scumpe la comanda pt moastele ei.

    Oare ce parere ar avea sfanta ?

    Dar familia de florari bogati care comanda un camion de flori pt baldachinul sfintei anual, in timp ce in orasul ala sunt oameni ai strazii, fete traficate si care se ascund etc. si care nu au din ce trai?

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: