Această postare e scrisă în urma unui periplu al blogurilor, şi a amărăciunii cumplite care m-a cuprins în momentul în care mi-am dat seama, din nou, cât de mizerabil poate fi, uneori, raportul plătitor – executor de servicii în România noastră dodoloaţă.
Nu ştiu dacă îmi vine să plâng sau să urlu, când citesc lucruri cum ar fi ăsta, ăsta şi articolul sursă al celui de-al doilea, adică ăsta. Şi să le luăm pe căprării, pentru un plus de claritate.
1. în primul caz, un cititor mai mult decât agramat – a se vedea utilizarea verbului “şti(i)”, are tupeul de a se trage de brăcinari în public cu un editor. Dacă volumul ar fi fost prost, prost tradus, prost copertat sau alte asemenea lucruri, aş fi înţeles. Dar nu! Tovarăşul neica nimeni îşi permite să urle pentru că a auzit el din surse neoficiale acum un an – nota bene, am zis acum un an, când euro se învârtea senin în jur de 3.3 de lei noi – că volumul ar fi trebuit să apară la vreo 37.5 de roni, şi uite al naibii, acum a apărut la preţul de 50. Nu putem decât să îi recomandăm cumpărătorului scârţan:
1. să se ducă să zbiere la toate casele de schimb valutar din ţară, una câte una.
2. să cumpere, poate ceva mai ieftin, un cod de bune maniere, şi să studieze partea cu comunicarea oficială. Dacă numărul de mitocani pe metru pătrat în România ar fi fost ceva mai mic, i-aş fi cerut adresa şi i-aş fi oferit eu acest cadou, din diferenţa de preţ pe care o revendică. Dar din păcate, dacă aş sta să fac această ofertă tuturor urangutanilor autohtoni, aş da faliment într-o săptămână. Şi nu m-ar deranja să dau faliment, dacă rezultatele ar fi vizibile – dar tare mă tem că nu le-aş oferi decât o ocazie de cadou gratuit de 8 martie uite, nene, am mai scăpat de cheltuiala pentru soacră-mea.
2. Postările 2 şi 3 reprezintă un alt subiect dureros şi umilitor. Problema e următoarea: munca de traducător e atât de dificilă, de migăloasă, de complicată şi solicitantă, încât bătaia de joc a unor edituri din România faţă de câţiva din cei mai buni traducători e strigătoare la cer. Editurile urlă că au traducători proşti şi nepunctuali. Dar nu ştiu să le arate apreciere acelora – puţini – care oferă calitate. Îi pun pe drumuri, îi obligă la insistenţe telefonice interminabile, mailuială infinită, urlete, ameninţări, scandal. După câteva luni de muncă pe brânci, mai trebuie să efectuezi o a doua muncă pe brânci – cea de recuperator – pentru o sumă adeseori ridicolă.
Oricum, nu pot decât să răsuflu uşurată. Până acum îmi imaginasem că am faţă de proastă, şi din cauza asta am avut atâtea întârzieri la plăţi. Treaba bună este că, după ce mi-am creat o reputaţie de scandalagioaică, am împărţit lumea în două tabere: cei care ştiu că mă vor plăti la timp, deci mă iau aşa cum sunt, şi cei care se feresc de mine ca domnul drac de doamna tămâie. Lucru pe care îl recomand cu mult drag celorlalţi colegi traducători.
Ce preferaţi? O reputaţie de om numai bun de pus pe rană, şi multe creanţe pe la edituri, sau o reputaţie de scorpie-rapandulă-javră şi o situaţie financiară echilibrată?
Şi acum revin la tema postării – concluzia ambelor căprării. Vorba cântecului: “Shame on you if you fool me once / Shame on me if you fool me twice.” Trebuie să avem mare grijă cu cât ne vindem, cui ne vindem, şi câtă muie (pardon de expresie, dar e cea mai plastică) suntem dispuşi să luăm pentru un ban în plus.
Later edit: Cu un singur amendament, şi anume acela al coloanei vertebrale. În clipa în care tu ai întârziat predarea unei lucrări cu mai multe luni, e inadmisibil să pretinzi plata pe loc. Dacă tu ai întârziat, să zicem, trei luni cu manuscrisul, îi dai ăluia dreptul să întârzie trei luni cu viramentul. N’est-ce pas?
Fii curajoasa, sunt sigura ca o sa iti rezolvi problemele
m-ai pus pe ginduri. si pe scris.
“O reputaţie de om numai bun de pus pe rană, şi multe creanţe pe la edituri, sau o reputaţie de scorpie-rapandulă-javră şi o situaţie financiară echilibrată”
cel mai bine e de curv al dreaq. “da domnule viitor platitor al meu. mio trag cu toti mai putin cu dumneata”
😀
N-ai vazut inca totul. E loc si de mai multa…viclenie.
La firma unde lucrez s-a castigat o licitatie publica. S-a semnat contractul,insa, intre timp, fosta conducere a beneficiarului a fost demisa pe criterii politice.
Actuala conducere, numita tot pe criterii politice zice : de ce sa ne grabim sa aplicam contractul ?
E si urat afara, sa mai lasam , sa va facem noi comanda si programarea de executie .
Sau in traducere libera :ce daca ati castigat, ca ati dat shpaga la cei vechi, si noua ne e foame, asa ca, daca vrem noi care suntem la putere acum, va facem sa renuntati singuri la contract si la bani !
Astia sunt nebuni, frate, toti vor shpaga, si firma noastra ,dupa o victorie a la Pyrus, isi da obstescul sfarsit.
Amin !
Nu crezi ca e mai simplu un contract cu clauza clara? Dupa data de xx incepi sa-i trimiti facturi de penalitati cu un biletel atasat: “Stai linistit mon cher ca iti trimit factura si saptamana viitoare.” 😉
cutza mamă, astea nu sunt problemele mele. Sunt problemele altora, din periplul de bloguri menţionat în prima fază. Problema mea e că mi-am vărsat cafea pe tastatură (iar), şi a trebuit să îmi mai cumpăr una. a treia pe anul în curs.
horia: e bine. nu strică să mai cadă omul pe gânduri uneori.
animaloo: dar nu e vorba de futut, e vorba de cărţi.
vulpe: 🙁
mădălin durcă: eşti un geniu!! uite soluţia cea mai bună! penalităţi la întârziere. mă înclin cu respect.
nu pricep cum o editură poate să facă economie la traducători; chiar nu pricep; la ce-mi foloseşte că o carte-i cu cinizeci de mii mai ieftină dacă e de necitit?
după ce ai luat o dată plasă, chiar dacă nu renunţi la editură, măcar te uiţi atent pe viitor la traducător şi redactor; mai ales dacă redactorul a explicat cu seninătate pe un blog “n-aveam ce mai face, ăsta era termenul la care trebuia dată la tipar”
dacă te consolează cu ceva – prin faze din astea, neînţelegeri cu traducătorii serioşi s-a ajuns ca “First Commandment” să devină “Primul comandament” …
valer: asta înseamnă că suntem doi care n-avem pricepătorul la noi. 😛
şi nu, nu mă consolează. nu sunt genul de om care să se bucure de răul altuia.
In clipa in care ar exista un contract clar,cu termene precise si penalitati explicite de ambele parti!In clipa in care acel contract ar avea putere executorie irevocabila garantata de justitie!In clipa in care pe “tepar” l-ar costa mai mult penalizarea decit cistigul!Atunci traducerile ar fi bune,cartile ar aparea la timp si nu am avea nici “analfabeti” scandalagii care sa isi etaleze subcultura !De fapt nici discutia asta nu ar avea loc!
Lory mama draga!Ai perfecta dreptate!Si eu prefer sa fiu “scorpie-rapandula-javra de curv al dreaq”!C-asa-i in tenis!
păi bine. iată două rapandule: eu şi bebe.
Imi place atitudinea!
Cand mai negociezi ceva, nu vrei sa ma mai iei cu tine? Sa le zic vreo doua! Ca mi-a placut cum l-ai luat tare pe baiatul ala in seara cu concertul… ce vrei exact, aha bun, asta-i pretul, take me or leave me! 😀
Atata timp cat nu vor face toti ca tine, normal ca vom gasi “produse congelate adanc”, “razand cu magarul meu stins”, “milk eater” (papa lapte), “turnati pe lumina” (turn on the light) etc. 😀
Dacă vrei porţii bune de râs, citeşte asta. Apoi asta şi asta.
Şi or mai fi, dar nu le ştiu io. 😀
Ba da, ştiu! Uite!
@Valer – E corecta traducerea, de data asta au nimerit-o.
Bai, aia cu penalitatile este un vis frumos. Voi credeti ca acesti gainari vor plati penalitati cand nici macar serviciul palpabil nu-l platesc? De la tarabele astea SRL nu o sa primesti niciodata penalitati. Contractele sint bune intre oameni cinstiti. Poti sa-i dai in judecata dar o sa primesti ceva doar daca batronu’ considera prea mare deranjul de a inchide sandramaua si a deschide alta. Justitia romaneasca e buna sa se stearga la cur cu ea toti smecherii cu valente becalistice.
Excrocii mioritici pot fi educati doar cu parul.
Parerea mea.
Ma rog, escrocii… 😀
De la nervi.
Aspoiu comentariul 1: 😛 Păi dar cum nu? După cele zece răni care s-au abătut asupra Egiptului, Moise a urcat Muntele Sinai şi a primit cele zece comandamente pe două tablete de piatră. 😀 😀 😆 (aşa ar fi arătat Biblia în traducere ieftină).
Aspoiu comentariul 2: da.
Aspoi comentariul 3: da.
Comandament are sensul si de ordin, porunca.
şi eu ce ziceam?
Am crezut ca faci misto 😀
Scuze, cand ma apuca nervii imi zumbăie sinapsele.
ba chiar făceam mişto, dar nu de tine, ci de situaţie.
de obicei traduceri cu Google am întâlnit mai mult la ghiduri turistice, albume – în fine lucrări în care calitatea ilustraţiilor maschează amatorismul textului
şi trusturi de presă serioase fac economie la traducători, se puteau citi chestii chiar comice în “oraşele” Cotidianului
de o editură chiar am hotărât să mă feresc, poze-poze, dar trei tâmpenii pe pagină e cam mult
ce-mi aduc aminte:
– piano nobile = etajul nobil
– galato morente = galez murind
– Cartea Orelor de Duc de Berry
– restaurantul Michelinstarred
– restauratori celebri
– pantoful lui Cendrillon
– hôtel tradus peste tot ca hotel …
@off-topic
nu ai auzit bârfe literare, editoriale, etc. vizavi de Rao? că par să fi intrat în hibernare, inclusiv site-ul, cam de o lună
lorena, cine a zis ceva de futut? era doar o metafora 😀
valer: păi intră şi tu pe linkul al treilea din postare.
animaloo: nu ştii cât de idioţi pot deveni oamenii dacă faci cu ei jocul “mi-o trag cu toţi mai puţin cu tine”. asta le scoate toţi drăcuşorii la iveală.
am mers pe toate link-urile – iubesc bârfele literare 🙂
dar rezultă numai că Rao e cam naşpetă cu traducătorii, nu că ar fi intrat în colaps din cauza asta
da, dar informaţiile se cumulează, ca-n presă.:P
dacă site-ul e vraişte, nu apar noutăţi şi traducătorii plâng înseamnă:
a) nu îşi plăteşte nici “web editors”,nici piarii, iar ăia şi-au băgat piciorul.
b) nu are bani de noutăţi
c) toate cele de mai sus.
cum ai lua-o,tot cu virgulă dă.
Deci multe carti, si nu numai literatura, mai ales carti de business, sunt traduse alandala in romana. Traducatorii nu au simtul limbii nici cat am eu simtul gaurii la basket (si nu il am deloc).
Ei traduc mot-a-mot si traduc jalnic, se vede de la o poshta ca e traducere superficiala a vreunei proaste care a facut LMA-ul la fara frecventza.
Mi-a placut Serban Foarta cum a tradus cartea aceea cu Printesele Uitate sau Necunoscute, tre sa ai cap sa traduci o poanta din engleza sa sune bine in romana (echivalarea cu o poanta romaneasca).
Deci felicitari traducatorilor buni care nu s-au speriat ca in 2004, o pagina la Humanitas era 5 lei/traducerea pe pagina si au continuat o cariera in directia asta. Nu ca alti traducatori interpretzi cu patalama (ca mine) care au strambat din nas la ideea de bani putzini si s-au orientat catre industrii mai profitabile.
Bravo inca o data!;-)
thecreatrix: toţi traducătorii care au luat cuvântul pe blog la boladenieve sunt buni şi foarte buni. au simţul limbii mai dezvoltat decât o cohortă de lesbiene. şi hop şi alşu’ printre ei, ca musca în lapte, reproşându-le lor – ălora puţini, buni şi trataţi execrabil de edituri – existenţa celor mulţi şi proşti.
dar nah, dacă eşti alş şi eşti marea figură teribilistă a filmului românesc, ai tot dreptul să dai cu excreţiile nazale în fasole că lumea va surâde înţelegător şi va zice “vai ce simpatic e!”
cine-i alş? 🙂
“nu ştii cât de idioţi pot deveni oamenii[…]asta le scoate toţi drăcuşorii la iveală”
poi, uneori, nui cel mai misto lucru din lume?
valer: nu ştiu. un om şi el.
animaloo: nu.
Romania o tara mereu surprinzatoare!
cam stangista asa luarea asta de cuvant, mai ales la final, unde editorii exploateaza traducatorii, am mai auzit asta undeva, cred ca la Lorena Lupu, da, sigur, mi-am amintit. fara suparare dar poate nici editorii aia nu-si permit sa plateasca asa cat ar vrea ei si mai ales, cat ar trebui, ca adevar este ca traducerea (buna) e o munca infioratoare. pai o sa zici daca nu isi permit, sa nu mai traduca. pai fix asta fac. sau traduc, cu oarece exceptii, de la traducatori ieftini, iar ce iese poate fi uneori amuzant, adica macar nu te enervezi 24 h din 24, mai si razi.
despre neplata la timp asta nu e scuzabil, aici ai 100% dreptate, pe vremuri eu adaugam la contractele alea tip si liniuta unde scria data cind incepe plata si penalitatile percepute pe zi pentru intarziere, ca sa am de unde plati un executor la o adica (mai bine zis ca sa ii sperii si eu macar). e drept ca adaugau si ei imediat o liniuta prin care imi scadea onorariul cu atata pe zi de intarziere (cand nu imi aratau direct usa, no deal adica). deci e cu dus-intors. dar poate ajuta.
si aia cu cui si cum ne vindem si muia e interesanta zicere, mare lupta am prin jurul meu cu asta si imi spun ca da, tu poti ca ai ceva bani si am obosit sa zic ca asta cu vandutul nu are de-a face cu banii pe care ii ai sau nu ci cu genele si obisnuinta. francezii au cica un proverb: diavolul e un obsedat, loveste intotdeauna in acelasi lor. gata terapia, inapoi la munca
alexandru alexe: în privinţa asta nu e. Ce, e prima oară când auzim de intelectuali batjocoriţi şi de muncă cinstită tratată cu sictir?
allen: păi eu vorbeam strict de contracte semnate şi neonorate. dacă editorii ştiau că nu au de unde plăti, nu trebuiau să semneze contractul, nu-i aşa?
şi nu ştiu dacă postarea e stângistă sau dreptistă, eu am prezentat fapte banale, seci, aşa cum au fost ele. dacă situaţia e de stânga, redarea nu poate decât să fie fidelă situaţiei. 🙁
greu de convins. evident ca aud zilnic de asa ceva, aud si scriu chiar si de muncitori batjocoriti si de tarani batjocoriti si de batrini batjocoriti, e tara noastra doar, nu tre’ sa uitam. eu ziceam doar ca mai sunt editori (si devin din ce in ce mai multi) care nu isi (mai) pot permite sa plateasca la un nivel, sa zicem, decent. asta nu inseamna ca ii dispretuiesc sau batjocoresc pe traducatorii buni, pur si simplu nu si-i permit. And they got what they paid for. As simple as that.
ok, ai dreptate. as always(?)
greu de convins ce? nu caut să te conving prin elocvenţa spuselor mele, pentru că ştiu din experienţă că oamenii încăpăţânaţi nu dau doi bani pe argumente, ei o ştiu pe a lor. dar se poate dovedi hârţologic: cu contracte care să conţină data plăţii (aşa cum a fost ea stabilită la încetput), şi datele viramentelor sau ale documentelor de încasare.
allen comentariul2: ştii de ce am dreptate as always? pentru că în cazul în care nu ştiu despre ce vorbesc, nu deschid discuţia, şi respect regula tăcerii de aur.
ca doi romani verzi, vorbeam de lucruri diferite. aici era vorba de editorii care nu-si mai permit traducatori buni, acolo e vorba vad de editori care nu-si permit traducatori buni, dar ii angajeaza si nu ii platesc. all clear.
iar ultima data am fost incapatinat in clasa a doua, cind am vrut cu tot dinadinsul sa iau inapoi ciunga inghitita de colega de banca. n-am reusit, dar am aflat dezamagit complet ca nu poti sa-i scoti cuiva inima pe gura, sa vezi daca te iubeste cu adevarat sau minte.
allen: apropo de editorii care nu-şi permit traducători buni – ţi se pare mai ieftin să angajezi un traducător care să traducă o ilizibilitate, să-l plăteşti cu doi lei, apoi să te vezi silit să retragi ediţia de pe piaţă şi să o dai la restilizat pentru că, vrând-nevrând, ai de plătit drepturi de autor în străinătate?
sau e caz clasic de român verde care face economie la tărâţe şi din cauza asta e silit să risipească făina?
Cunosc intr-un fel neobisnuit situatia traducatorilor din Romania si pot face o singura clasificare=traducatori buni si traducatori naspa versus editori buni platnici si editori rai platnici.Este inadmisibil ca un om sa nu fie platit pentru munca lui dar e si mai grav sa fii platit in avans si sa zici lasa-l dracu ca i-am luat banii si ma ocup de alta traducere cei care se simt cu musca pe caciula au soarta PE care o merita cu virf si indesat si eu inca le-as mai pune inca vreo doua trei poveri in circa.
Editorii care angajeaza o traducere si nu vor sa dea banu’ sunt niste parveniti zgirciti care vor sa faca avere uitind singurul principiu in viata =onoarea si renumele lui ca om= pe acestia ii consider neumani(a se vedea zoo); e strigator la cer sa umbli dupa banii tai meritati pe munca cinstita cum fac unii traducatori.
Una peste alta situatia este un dezastru iar pina nu se face un contract cadru cu penalitati si conditii clare precum a zis si Bebe editorii(unii) vor profita de naivitatea si bunavointa traducatorilor si vor juca eternul joc uite banu’ nu e banu’! Rusine! voua celor ajunsi mari smecheri pe munca unor fraieri!
absolut ca da. eu am avut de restilizat o gramada de tampenii din pacate. moca.
Dar cartea eu o cumpar vrand nevrand. Vad ca e tradusa prost si apoi nu mai iau de la acea editura? Sau daca mai vad numele acelui traducator nu mai cumpar cartea? Tot o iau pana la urma, multi stiu, putini cunosc.
si traducatorii sint: foarte slabi, slabi, buni si exceptionali, pentru ca traducator mediocru nu exista, ala e doar slab. Si atunci nu iei un traducator bun, ci unul slab, platit mai prost, restilizezi ce poti si gata, merge si asa. asta pentru carti mediocre. pentru carti bune, strangi din dinti, injuri si chemi un traducator bun, la astea vor fi atenti mai multi oameni din ‘bransa’ si te faci de cacao. carti retrase de pe piata? mult prea putine fata de ce ar trebui. probabil asa se face, dupa cum vad eu cartile si vad destule.
fara indoiala ca per total e gresit, dar cumva ciudat functioneaza. eu incercam sa le gasesc scuze respectivilor ca nu o duc chiar pe roze. dar in fond cine o duce pe roze?
voicunike: nu îţi neg dreptatea, dar ţi-am adăugat un “PE” cu majuscule în comentariul PE care mi l-ai lăsat.
allen: înţeleg că şi tu lucrezi în domeniu?
plăteşte-i cu cât vrei şi poţi, ideea e să anunţi omul din timp cât poţi să îi oferi şi să respecţi data PE care ai stabilit-o. (mă gândesc serios să fac un “PE care week” la mine pe blog. 😉 )
de multe ori traducatorul e mai artist decat autorul – tocmai pt ca reuseste sa redea cu fidelitate intelesul unei idei ce de multe ori se loveste de bariere lingvistice, de mentalitati diferite,
(sunt diverse moduri de a se pricepe o idee – multe sunt asimilate intr-un fel de matrita configurata de un anumit exercitiu mental caracteristic fiecarei natii) 😀
frumos spus. 🙂
Eu am vrut sa scriu “anaflabeti” in mod special!Sint doua variante:ori cineva a facut o corectie ori eu eram beat si l-am scris corect din greseala!
mi se pare că termenul “analfabet” e destul de expresiv în sine, şi scrierea lui greşită e deja pleonastică.
pe bune! dacă îl scrii aşa, cu ce eşti tu mai bun decât ei?
nu mai lucrez in nici un domeniu, gata, fac doar e stiu, e mai bine si mai simplu. nu am inteles cu pe care ala, probabil mi-a scapat daca am scris eu asa ceva, mi-e lene sa mai verific. am tradus una alta, nu mare fenta, si maruntisuri si nuvele si texte tehnice (lol, cea mai faina a fost o carte despre microfisuri in beton scrisa de un chinez in colaborare cu un neamt, in 91 ,dictionare tehnice nu erau, net nu era, literatura a fost pantaloni scurti dupa aia.) Erau vremuri mai faine, te plateau in carti (e la inceput intelege si tu) si aveam camera de camin plina de carti intr-un colt care-si asteptau cuminte randul la citit si sticle de bere in celalalt pentru referate, eseuri mai stiu eu ce abureli, lasau oamenii doar berea, tema si numele, ca erau nimicuri. iar scriu aiureli. PE care nu trebuie sa le stie nimeni neaparat
Idee buna cu PE CARE week
allen: nu, nu, nu tu ai păcătuit cu “PE care”, ci alt comentator. cred că opera despre microfisuri în beton scrisă de un chinez şi un neamţ a fost monumentală. :-)) râd numai când mă gândesc.
cutza: ok.
mda… mi-aduc aminte de vremurile in care era mare lucru sa ai o masina de scris in camin… bani cu ghiotura pentru dactilografiat lucrari de diploma… si acum mi-aduc aminte despre o lucrare la medicina veterinara despre patologia scrofitzelor gestante…