Citesc de câteva zile articole peste articole, despre studentele care au descris modul în care erau hărțuite și abuzate de profesori universitari bărbați, doar pentru că ei aveau în mână puterea de a le trece sau de a le pica. Dincolo de orice, simt o uriașă admirație pentru cele care aleg să rupă lanțul tăcerii. Amintirile urâte din copilărie și adolescență sunt ca niște cicatrici coagulate cu stima de sine inexistentă pe care o aveai față de propria persoană, pe când erai mică și lipsită de apărare. Să sfâșii aceste cicatrici e un act de curaj nebun.
Și realitatea e că, acum cincisprezece, ba chiar zece ani, abuzul s*xual era la ordinea zilei, în absolut toate facultățile. Am tot avut joburi cu interne studente, sau cu angajate studente, și auzeam istorii care reflectau cele relatate și de colegele mele de la UNATC.
Eu am avut noroc. Nu s-a dat nimeni la mine în timpul școlii. Sau, mă rog, nu în mod prădător – conconsensual.
Am avut parte de alt tip de bullying. Din urâtă, grasă, obeză, respingătoare pe scenă și alți termeni din ăștia drăgălași, meniți să-ți anihileze complet stima de sine, nu m-au scos. Deși aveam o greutate normală pentru înălțimea și conformația mea. Dar pe atunci, standardul de showbiz era femeia piele și os. Și nu încercau decât să mă facă vandabilă cu extrem de mult abuz verbal. Ce au izbutit a fost o lungă depresie, în care am investit ani de terapie și zeci de mii de lei, și am rămas cu sechele: și acum, când face cineva o remarcă pe care o percep ca pe un atac, reacționez fulgerător și foarte defensiv. Și nu am de gând să schimb asta cu nimic, pentru că am observat că oamenii tind să-i folosească pe post de țapi ispășitori și de saci de box emoționali pe cei care nu-i bagă instant în origini când încep cu atacurile.
În schimb, din punct de vedere s*xual nu a încercat nimeni nimic. Spre norocul lor, I might add.
Nu le denunț pe băbăciunile care mi-au făcut viața iad cu astfel de remarci pentru că s-a ocupat viața de ele și sunt toate varză cu carne. E ca în proverbul ăla indian cu „uneori, tot ce ai de făcut e să stai liniștit pe malul râului și să aștepți să vină la vale cadavrul dușmanului tău”.
Dar colegele mele de facultate au povești cutremurătoare, legate de bărbați care le-au amenințat cu examene picate, exmatriculări și alte grozăvii, dacă nu cooperau. Invitațiile acasă sau la garsonieră, cu consecințe clare în caz de refuz, erau la ordinea zilei.
De ce nu vorbesc?
Pentru că, dacă ai 30 – 40 de ani și o viață liniștită, te îngrozește gândul că ai putea s-o întorci cu susul în jos, formulând o acuzație care ar deschide o cutie a Pandorei. Bărbații ăia sus-puși au relații și prieteni, care le pot face extrem de mult rău. Nemaivorbind de mentalitatea oribilă din România, care acuză întotdeauna victima și justifică mereu abuzurile hărțuitorului cu „e bărbat, e normal că a făcut asta”.
Profesori universitari care cred că funcția și autoritatea le dau dreptul să profite de corpurile studentelor erau, chiar și acum zece ani, la absolut toate facultățile din țară. Bunul lor renume depinde de tăcerea mai multor femei. Și de teama respectivelor femei că dezvăluirile abuzurilor din studenție le-ar pune și pe ele într-o lumină proastă.
Dar tăcerea aduce cu sine continuarea abuzului. Noi și noi generații de fete inocente de 18 ani vor fi corupte de boșorogi libidinoși, cu șantaj de tipul „vrei să promovezi anul / să-ți păstrezi bursa?” Pentru ei, puterea vine la pachet cu lipsa scrupulelor de orice tip.
Și din acest motiv, le consider pe fostele studente de la SNSPA care l-au expus pe Bulai niște veritabile eroine. Ultima știre spune că individul se pensionează. Măcar știm că, în calitate de pensionar, nu va trage de fusta nimănui niciodată. Și nu va avea cu ce să preseze sau să șantajeze pe nimeni.
Locul tău într-o facultate e plătit de statul român, dacă ești la fără taxă, și de propriul buzunar, dacă ești pe loc cu taxă. Nu ești acolo din bunăvoința nimănui, ci din dreptul tău la educație, derivat din statutul tău de cetățean român și notele obținute la admitere / bacalaureat / etc, în funcție de regulile fiecărei universități în parte. NU datorezi profesorilor nimic altceva, decât să înveți materia predată. Ei sunt plătiți din banii contribuabililor, dacă universitatea e de stat, și din ai tăi direct, dacă universitatea e privată, să-ți predea materia x. Nu au absolut nici un drept să-ți ceară nimic pe lângă.
Și dacă o fac, e perfect în regulă să-i expui.
***
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
***
Dacă îți plac aceste articole, poți alege să-mi oferi susținerea de care am nevoie.
Pe ziarele online care au sectiune de comentarii ma enerveaza cumplit sa vad comentarii de genul “una este sa spuna profesorul: daca nu deschizi picioarele te trec si alta este ca studenta sa mearga la profesor si sa-si ofere ea serviciile in schimbul unei note mai mare. (adica a doua situatie ar fi mai putin grava spre deloc) Mie mi se pare exact acelasi lucru, ambele intra la aceeasi incadrare penala de “folosirea functiei in scop sexual”. Profesorul respectiv poate fi intentionat mai sever la prima examinare decat normal pentru ca stie ca exista sansa ca unele din studentele picate ar putea veni sa-si ofere serviciile chiar daca nu le-a cerut explicit asta. Ca profesor trebuie sa ai fara discutie taria sa refuzi ofertele de la studentele tale, indiferent de circumstante.