Seară de cinema

Pentru că ne e foarte uşor să ne uităm istoria, chiar şi pe cea relativ recentă, pentru că e uşor ca nişte manipulatori să apese butonul habotniciei şi urii din noi să ne determine să le înghiţim minciunile, vă invit să privim împreună acest documentar.
Contracepţia şi avortul au fost interzise în România, nu demult. Mai exact, în 1966, când a apărut monstruosul decret 770, cel care trimitea la închisoare orice femeie care nu era dispusă să fete programatic ca un animal de prăsilă şi pe toţi cei dispuşi să le ajute.
Argumentul lui Ceauşescu: “Şi noi am fost zece copii şi am trăit într-o singură cameră.”
Vă rog din inimă, priviţi acest documentar până la capăt. Şi decideţi dacă asta e societatea în care vreţi să trăiţi.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

2 Responses

  1. Cu o mică precizare: că interzicerea avorturilor şi după 1980 şi a contracepţiei (prezervativ, diafragmă etc) nu a dat vreun rezultat vizibil în ceea ce priveşte creşterea populaţiei, după cum o arată recensămintele.

    1977 ——- 21,56 milioane
    1992 ——- 22,81 milioane
    2002 ——- 21,69 milioane
    2011 ——- 22,258 milioane (din care 20,121641 milioane rezidenţi permanenţi şi restul la căpşuni)

    De unde putem trage concluzia că se urmărea cu totul altceva. Aşa cum şi coaliţiile, alianţele şi alte hipstăreli urmăresc nişte scopuri mai deosebite decât simpla creştere a populaţiei. Aşa cum şefii şi patronii urmăresc altceva decât sporirea numărului de flămânzi pe lume atunci când insistă să angajeze şi să promoveze numai pe cei căsătoriţi şi să le dea prioritate celor care sunt căsătoriţi şi au şi copii. Aşa cum Guvernul a oferit un premiu în bani celor care se căsătoreau, până a muşcat criza în 2010.

    Sau cum BRD, cunoscută şi drept cea mai proastă bancă de la noi, unde ţi se furau banii din card, a avut o perioadă în care spunea deschis, la ghişeu, că dă credit sau descoperit de cont numai cuiva căsătorit. Din câte se ştie, urmaşii lui Ceaşcă nu sunt acţionari la BRD.

  2. Joker says:

    Sint parte a acestei generatii, nascut in ’67, la un an dupa decret. Am trait in acea lume, in acea societate a “inaintarii spre comunism”. Cu frig, cu cozi, cu intuneric, cu ratii. Cu raportari umflate la hectar, ca sa justifice exporturile masive in fata lumii. Cu lacat la gura, sa nu te auda securitatea ca injuri conducerea de partid si de stat.
    Partea cu adevarat funny este ca nici societatea, buna / rea cum era atunci, nu a fost pregatita pentru noi, la toate nivelurile. De la locurile in scoli si mai ales in facultati, de doua ori mai putine decit generatia mea, pina la locurile de munca, care se “inventau” pentru a ne putea cuprinde..
    Pe la virsta de 16 ani, cind incepusem deja sa inteleg pe ce lume traiesc, parintii mei au incercat sa ma convinga ca am fost dorit. Ca da, s-a nimerit sa se dea decretul ala cu un an inainte sa ma nasc, dar ca ei m-au vrut. O incercare de-a lor sa nu ma indeparteze, odata cu constientizarea intregii mizerii, cred. Le-am spus atunci – ma si mir de mine – ca oricum nu mai conteaza, ca sint deja aici.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger