De câte ori vreau să-i fac profilul psihologic unuia sau altuia dintre oamenii cu care mă intersectez, mă uit, printre altele, şi la cum sună comentariile de la chestiile pe care le postează.
Dacă, de exemplu, eşti într-un punct al existenţei tale în care te comentează doar cretini aprobatori şi leşinaţi care nu scot din ei decât “eşti frumos şi deştept, xoxoxoxo”, e grav. E semn că te-ai plafonat teribil. Lipsa unor oameni capabili să emită idei coerente şi articulate e dovada că ăia şi-au găsit ceva mai interesant de făcut.
Dacă eşti într-un punct al existenţei tale în care te comentează doar troli şi cerşetori de atenţie, iar nu e bine. Pentru că, subit, toată comunicarea ta e pervertită. În plus, trolii şi cerşetorii de atenţie, dacă nu le dai la timp nişte bocanci peste muie, au un dar de a alunga oamenii de bun simţ. Adică ăia care te interesează pe tine de fapt.
Din punctul ăsta de vedere, dintre toţi pereţii de Facebook cu care m-am intersectat în ultima vreme, pot spune că cele mai mişto galerii de comentatori le au Lia Bugnar şi Ana Barton. Evident, nici ele nu duc lipsă de ocazionalul prost-de-bubuie, dar vezi, într-o majoritate zdrobitoare, oameni cu personalitate, care comentează pentru că au lucruri de spus. Pe pro sau pe contra, dar cu sens. E foarte tare să reuşeşti să atragi şi să “lipeşti” de tine acest gen de urmăritori. E semn că faci lucruri bune.
Comentatorii de servici unde se încadrează?
depinde ce calitatea lucrurilor pe care le spun.
Şi io-s de acord cu tine. Am oameni foarte mişto-n listă. Şi, normal, mă bucur mult şi des. Îţi mulţumesc, Lorena! 🙂
Exista si oameni care doar citesc si nu spun nimic, fie pentru ca se considera insuficient informati, fie pentru ca nu au timp sa urmareasca discutia. Cu toate astea, te citesc zilnic si iti cumpara cartile- sau macar planuiesc sa o faca.
eu nu vorbeam de aceştia. eu vorbeam de cei care “se văd”, să zic aşa.
unii doar citesc și nu comentează: acești observatori fini de obicei înjură-n gând și nu se exprimă public. păcat 🙂
Categorisesc orice blog 100% după scriitura autorului și după ce constat istoricul cel puțin recent al scrisului său online. Singurul reper sunt, egocentric, eu.
Că are 10 sau 100 de comentarii la ce scrie el, pro sau contra, mă lasă nemuritor de rece. Cunosc bloguri demențial de provocatoare intelectual care abia adună câte 1-2 comentarii/articol și maxim 5-6 likeuri. Depinde și de profilul blogurilor. Cele care îmbie la introspecție, la analiză, vor aduna mai greu comentarii. Cele heirupiste, șmecheresc ambalate într-o scriitură nervoasă, care repetă însă aceleași clișee de zeci-sute de ani, vor fi cele mai accesate. Pentru că majoritatea comentatorilor se vor recunoaște în repetitivitate și mimetism. Poate vor aprecia blogurile originale, provocatoare intelectual, dar vor păstra o distanță de ceea ce nu înțeleg suficient sau îi zgâlțâie din confortul gândirii cu frontiere clar delimitate.
Iar psihologia likeurilor e ca și-n viață – cei populari nu sunt neapărat și cei valoroși. Aș mai scrie tone pe tema asta.
Sunt de acord cu tine în privința comentariilor leșinate. Mă amuz trist cu zecile de bloguri care nu spun nimic, dar de pe care un căpșor angelic zâmbește discret-tangibil. Iar zecile de likeuri sunt o obișnuință la orice scremere cu parfum de femeie pe care o postează. Căcăței de comentatori&simpatizanți cu creiere-n călduri.
Faptul că sunt parțial în dezacord cu tine nu te definește pe tine în vreun fel. Nici faptul că mai ai niște sute-mii care te ingratulează prin alte medii, cu sau fără acoperire. Important e că gândești cu creierul tău, deși exagerezi deseori chiar și pentru gusturile mele de netăgăduibil nonconformist.
Pornesc de la titlu, care e si nu e adevarat. Vezi postari misto, insotite de comentarii de gaga sau simple troll-uri ale unor disperati de a fi originali. Pe de alta parte, vezi o gainarie de postare care nu se stie din ce motive starneste sute de comm-uri. Evident, nu toate geniale. Dar, prinse intre ineptii, si cateva comentarii care te pun pe ganduri. Ce vreau sa spun e ca nu intotdeauna autorul e la inaltimea comentatorilor, dupa cum este foarte posibil sa fie si invers. In ceea ce ma priveste, de multe ori mi se intampla sa citesc mai atent comentariile decat textele care le-au inspirat, asta intamplandu-se mai ales la site-urile cu articole preluate din ziarele online. Articolele, cele mai multe, sunt asa cum se scriu la noi, adica in stilul exasperant scolaresc, cu poticneli penibile de gramatica, nici macar in stilul ala eliptic, nesarat anglo-saxon, care, cel putin, pacatuieste prin acuratete. Insa comentariile sunt, uneori, geniale. Rad ca prostu cate o juma de ora in fata unei probe practice de umor si inteligenta si ma gandesc, totodata, ce cretina societate avem. Adica imi imaginez cum ar fi fost scris articolul ala de catre autorul celui mai misto comentariu. Cred, sincer, ca sefii din presa, in zdrobitoarea lor majoritate, habar n-au cu ce se mananca domeniul asta. Daca ar avea, ar sta pe propriile site-uri si ar face head-hunting. Revenind, comentatorii de pe bloguri sunt atrasi fie de scriitura (cum e cazul meu) fie de autor. Fie de ambele. Recunosc, nu am fidelitati fata de niciun autor, prefer pescuitul in mai multe ape. Sunt insa si fideli ai unor bloguri, care comenteaza si ei, mai mult sau mai putin inspirat. Daca sunt destepti, e bine (normal 🙂 ). Dar daca sunt niste tampitei, cazuti definitiv in admiratia autorului, e clar – drumul spre pierzanie al blogului e asigurat. ,,Impulsul,, ti-l dau tocmai aia care, cu aerul ca mesteca neglijent guma, iti plaseaza subtil, politicos dar eficient ,,pionezele,, de care orice ,,scriitor,, de bloguri are nevoie ca sa nu stea prea confortabil pe scaunul ala din fata calculatorului de unde posteaza. Daca ,,fidelii,, sunt isterici si isi venereaza cu agresivitate idolul, e si mai grav pt ca niciun om normal, care ar dori sa-si spuna parerea fara sa fie ,,sfasiat,, , va ezita s-o mai faca. De aia, zic si eu, autorul blogului respectiv trebuie sa aiba suficienta tarie sa-si tempereze zelosii si sa-i stimuleze pe cei care chiar au ceva de spus….Din ,,ping-pong,,-ul asta poate iesi ceva interesant.
Eu am gandit, tu ai scris…