Tipologii pisiceşti

Mă ştie lumea de crazy cat lady. Prin urmare, oamenii îmi trimit mesaje legate de pisici. La întrebările de tipul: Ce fac dacă mâţa se scarpină / are zone chele pe corp / are bube purulente în regiunea dorsală, singurul răspuns pe care-l pot da este “mergi la veterinar”. Acesta e singurul răspuns de bună credinţă pe care-l poate da oricine. Dacă nu eşti veterinar, nu e treaba ta să dai diagnostice unor animale pe care nu le-ai văzut, nu ştii dacă nu cumva spui o tâmpenie, şi nu vrei să porţi povara unor complicaţii generate de prostia pe care ai spus-o, precum şi psihoza ăluia sau ăleia: Mi-ai distrus pisica!!! Pentru că, desigur, cei care-ţi cer ţie sfat cum să-şi îngrijească pisicile te consideră direct vinovat pe tine dacă sfatul tău n-a mers şi nu se gândesc că era treaba unui profesionist care a absolvit Facultatea de Medicină Veterinară.

Dar sunt şi întrebări cât de cât rezonabile, care nu presupun cunoştinţe de specialitate, iar una dintre ele e: Vreau să adopt o pisică. De unde ştiu ce pisică mi se potriveşte?

Sfatul meu e să n-o alegi după poze. Pozele nu spun nimic despre personalitatea şi caracterul pisicii. Cel mai bun mod de a alege o pisică e să vizitezi adăpostul / fosterul / cabinetul veterinar care are pisici de adoptat şi să interacţionezi cu ele, să le descoperi felul de a fi. Aşa se reduc cazurile de returnare de animale pe motivul: “Miaună mult / ţopăie mult prin casă / zace toată ziua şi nu se joacă / etc.”

Eu nu am avut acest timp de interacţiune cu P*lică, era un pui mic cu ochi încă albaştri care mieuna pierdut pe stradă, l-am luat în braţe şi am descoperit un pupăcios şi un alintăcios care ar fi vrut să ai marsupiu precum cangurii şi să stea toată ziua în el.

@lorena.lupu Merry Christmas! Craciun fericit! #5pasidebine #misiuneatiktok #foryou #craciun #Christmas #sarbatori #fericire #joy #love #happyhllidays #lipsync ♬ Let It Snow! Let It Snow! Let It Snow! – Dean Martin

Gen, aşa.

Mi-era ciudat să-mi spună oamenii că pisicile lor nu vor în braţe, pentru că al meu voia NUMAI în braţe. Dar între timp am înţeles. Pisicile, întocmai ca oamenii, sunt diferite. Şi dacă le urmăreşti comportamentul, poţi vedea în ce mod armonizează cu tine.

PISICA LIPICI

Încep cu asta, pentru că asta am. Pisica lipici vrea iubire, alinturi, mângâieri, îmbrăţişări, joacă şi atenţie toată ziua. Te urmăreşte peste tot în casă şi îţi sare pe genunchi când efectuezi treaba cu nr. 2. Miaună dureros când faci baie, pentru că detestă apa, şi urlă la uşă când pleci. Când te întorci, te simte de cum intri pe uşa blocului şi începe să ragă – nu, nu miaună, rage – de sparge ferestrele.

Pisica lipici e un ajutor emoţional incredibil când suferi de anxietate şi de atacuri de panică, cum sufeream eu pe la 20 de ani când am adoptat-o. E somniferul şi calmantul natural, e absolut incredibilă şi minunată, te reancorează în realitate şi îţi oferă ataşamentul emoţional de care, dacă ai avut o copilărie naşpa, n-ai avut parte. Ar trebui să existe cărţi despre valoarea terapeutică a unui animal de companie.

Dar pisica lipici NU suportă să te aibă departe. Se îmbolnăveşte fizic de dorul tău. Eu am avut joburi remote ani în şir pentru că nu voiam să-mi las mâţul singur. Am respins o bursă de trei luni în străinătate pentru că nu oferea cazare pet-friendly. Plec în vacanţe doar în hoteluri care permit cazarea animalelor cu tine în cameră. Dacă îţi place conexiunea asta intens emoţională, trebuie să ţii cont de ea şi atunci când nu e în avantajul tău.

PISICA GIGIDURU

E o pisică extrem de dominatoare, care încearcă să se impună şefă peste restul animalelor – dacă sunt – şi peste oameni. Asta înseamnă că miaună insistent şi agresiv, sau chiar muşcă, dacă vrea ceva, că fură mâncare, că are locurile ei unde nimeni altcineva nu se aşază şi că dacă nu-i convine ceva, face o boroboaţă să se răzbune.

Acest comportament îi e extrem de util în aer liber şi în sălbăticie, şi poate fi valorificat cel mai bine la o casă cu curte, unde mâţul va ţine populaţia de rozătoare sub control şi-şi va descărca excesul de zel făcând tumbe prin curte. Ideal sterilizată, să nu umple cartierul cu pui fără stăpân şi să nu se umple în răni din cafteli cu motanii vecinilor.

PISICA REGINĂ

E o zeiţă atotputernică, o maiestate, o înălţimea-sa, şi nu suportă să fie atinsă. De obicei, se caţără pe dulap, tocul uşii sau vârful turnuleţului de jucărie şi-ţi contemplă cu superioritate şi înţelepciune regatul.

Pe partea pozitivă, n-ai treabă cu ea. Bolul cu mâncare plin, litiera curată, câteva jucării pentru rarele ocazii când se pogoară de pe piedestal şi sunteţi ok. Poţi pleca unde ai treabă, poţi s-o laşi singură, o doare adânc în cxxul ei blănos şi imperial.

De obicei, după un timp, devine mai afectuoasă cu muritorul biped, dar tot când binevoieşte alteţa-sa. Take it or leave it. De obicei take it, pentru că atenţia ei e atât de rară, încât te bucuri că există.

PISICA JUCĂUŞĂ

Asta e mâţa care ţopăie mult, trage de orice fir care atârnă de undeva, dă jos de pe masă orice mic obiect şi dacă nu are chestii reale după care să alerge, fugăreşte fantome şi prieteni imaginari, noaptea la ora 3. Are un exces de energie şi un fel de a fi extrem de histrionic şi de pus pe glume.

Înainte să te superi că e al treilea încărcător de samsung pe care-l rupe luna asta, trebuie să înţelegi că aceasta e personalitatea animăluţului, că aşa cum rasa omenească are persoane ca Robin Williams şi Jim Carrey, rasa pisicească are exemplare ca mâţa ta, dar mâţa ta nu are scene de open mic sau trupe de improvizaţie, să-şi valorifice talentele, prin urmare, tu eşti singurul ei public. Trebuie să te joci cu ea zi de zi, să-i consumi energia, să fii partenerul ei.

Dacă ţi se pare mult, gândeşte-te la stăpânii de câini care se scoală zilnic la 6, să scoată câinele la pipi, pe când tu cureţi litiera la ce oră vrea muşchiul tău.

Avantajul e că râzi cu acest tip de pisică, zi de zi, cum n-ai râs în viaţa ta. Dezavantajul e că, dacă ai un job fulltime, te va epuiza energetic şi va juca dansul ielelor peste leşul tău.

PISICA TIMIDĂ

E genul de mâţă care se teme de orice zgomot ciudat, de orice lumină ciudată, de vizite de la necunoscuţi, de momentul când ridici tonul la telefon, şi se ascunde instant sub pat.

Nu, nu trebuie să te bagi după ea şi s-o scoţi cu sila. Îi faci mai mult rău.

Aşa cum unii oameni sunt mai prudenţi şi mai uşor de speriat, aşa şi genul acesta de pisici au o sensibilitate accentuată şi stimulii mai intenşi le fac rău.

Respectă-le sensibilitatea. De obicei, după ce le câştigi încrederea, devin mai afectuoase, dar e un proces care durează şi pe care nu-l poţi forţa.

Pe partea pozitivă – sunt destul de low – maintenance, pentru că frica le ocupă tot timpul, stau mereu pitite pe undeva şi nu ai multă bătaie de cap cu ele.

***

În final, toate pisicile sunt adorabile. Fiecare în felul ei.

***

Acest site îşi poate continua activitatea doar cu susţinerea cititorilor. Aici.

***

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe Tiktok.