Welcome to the Ego Show

Trebuie să fi trăit sub o stâncă în ultimii 40 de ani, să nu fi auzit de spectacolele trupei The Chippendales. Corpuri masculine superbe, în cea mai bună formă a lor, gulerul alb şi papionul de Playboy, dansuri care-ţi fac sângele să clocotească, alcool, dorinţă şi bani. What can go wrong?

Bine, dacă te pasionează documentarele despre crime reale, ştii deja că povestea se lasă cu muuuult sânge, iar dacă nu, e momentul să descoperi serialul de anul trecut, Welcome to Chippendales, creat de regizorul şi scenaristul Robert Siegel, cu Kumail Nanjiani în rolul principal. Sigur, serialul nu e documentar, nu are pretenţii de registru de contabilitate care consemnează minuţios fiecare intrare şi fiecare ieşire, şi tratează povestea originală cu suficientă libertate artistică pentru a pune lumina de reflector pe nişte nuanţe care trebuie puse în evidenţă. Dar cele 8 episoade ale lui te transpun cu succes în atmosfera disco de la începuturile anilor 80, în viaţa de noapte tumultuoasă şi plină de libido dezlănţuit, şi în toate micile şi marele orgolii din a căror încleştare a ieşit o poveste cutremurătoare.

M-a interesat serialul pentru că mă interesează dansul masculin, pentru că mă interesa să văd cum e redată o poveste pe care o cunoşteam deja şi pentru că sunt fan Kumail Nanjiani. Kumail Nanjiani e stand-up comedian şi actor pakistanez stabilit în America, un performer sclipitor şi plin de creativitate, căruia i-am văzut showurile de stand-up pe diverse platforme de streaming. Am râs cu muci de prestaţia lui în serialul Silicon Valley, unde era programatorul indian cu comportament dubios, iritant şi în vizibilă dificultate de a înţelege normele sociale americane.

Recunosc că mă aşteptam la încă o prestaţie comică, dar Nanjiani m-a luat prin surprindere, aşa cum m-a uimit Jim Carrey în Truman Show sau în Eternal Sunshine of the Spotless Mind. Pentru că, deşi multe din situaţiile prezentate în Welcome to Chippendales sunt pline de comedie situaţională – exact cum te-ai aştepta de la un mini-serial care vorbeşte despre bărbaţi care se dezbracă pe bani – realitatea e că povestea acestui emigrant indian, Somer “Steve” Banerjee, căruia i-a venit ideea să inverseze ideea de striptease şi să facă un club de striptease masculin dedicat femeilor, e o poveste dureroasă, plină de umilinţe şi de traume. Acest bagaj de suferinţă şi răni, unele importate din India, altele induse de rasismul casual de pe străzi, îi conferă o incapacitate tragică de a-şi înţelege propriul succes, nevoia de a creşte şi paşii care trebuie urmaţi. De aici, prăbuşirea lui într-o psihoză paranoică, una care-l face să ia toate deciziile greşite, să minimalizeze ameninţările reale şi să le amplifice fals pe cele imaginare, care-i îndepărtează toţi apropiaţii şi îl aruncă într-o singurătate plină de suspiciuni şi zbucium interior, e cu adevărat tragică.

Iar Nanjiani, el însuşi un emigrant, internalizează acest complex de inferioritate nimicitor, şi toată nevoia de compensaţie care derivă de aici, la un nivel actoricesc incredibil; în fiecare muşchiuleţ al corpului şi al feţei, în voce, chiar şi în gânduri. E ca şi cum, prin rolul lui Banerjee, Nanjiani însuşi şi-a dat voie să defuleze şi să sublimeze artistic o parte din umilinţa la care a fost el însuşi supus.

Toate crimele, sabotajul reciproc, şi ce veţi vedea în serial – derivă dintre întâlnirea providenţială, deopotrivă extrem de norocoasă şi cumplit de ghinionistă – dintre emigrantul Banerjee, care a pus nişte bani deoparte şi a deschis din ei un club cu care caută să cucerească viaţa de noapte din Los Angeles – şi Nick De Noia, un fost câştigător al premiului Emmy, ajuns între timp un coregraf ratat, fără joburi, gay closeted în plin proces de divorţ de femeia pe care nu o poate iubi.

Atât Banerjee, cât şi De Noia sunt două faţete ale respinsului social – primul, un emigrant care are de înfruntat zeci de mii de gesturi rasiste, zi de zi, iar al doilea, un artist talentat, dar al cărui talent e vizibil doar pe nişte casete care nu interesează pe nimeni.

Întâlnirea lor declanşează scânteia geniului în ambii, şi pentru o perioadă de aur, clubul merge de minune. Dar, pentru că amândoi consideră că merită mult mai mult decât le oferă celălalt, în scurt timp începe războiul de orgolii care duce la un şir interminabil de nenorociri, din ce în ce mai ieşite de sub control.

Serialul completează povestea cu suspans excelent dozat, scene incitante de group dance, nuditate masculină câtă să pună pe jar toate femeile straight şi toţi bărbaţii gay, ninsoare de cocaină – şi o reflecţie tragică asupra modului în care rasismul internalizat transformă victima în agresor, dezumanizând-o treptat.

***

Acest site îşi poate continua activitatea doar cu susţinerea cititorilor. Aici.

***

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe Tiktok.