Toate modurile în care pisica ta te va împiedica să pleci de acasă

Există două moduri în care poți avea un animal. Unii le au la modul proprietate – funcționalitate, ai voie asta și asta, faci asta și asta, nu ai voie acolo. Și alții le au ca pe aceste mici miracole ale existenței, cu atâta personalitate și atâtea glume în repertoriu, și cu reacții la tot ce le înconjoară, cu preferințe, tabieturi, jocuri preferate, tandrețuri și răutăți.
Și ăsta e adevăratul mod de a avea un animal. Cel puțin o pisică. Pisica are un mod aproape omenesc de a se impune ca personalitate de sine stătătoare, și ăia care vor să dreseze și să subordoneze nu vor face casă bună cu ele. Ăia dispuși să le îmbrățișeze individualitatea vor avea însă parte de cel mai bun prieten cu patru lăbuțe pe care ți l-ai putea dori vreodată.

Numai că, pentru a putea trăi, tu și fiara regină felină din dotare, mai trebuie să și ieși din casă. Joburi, proiecte, proiecte reușite, proiecte eșuate, colaborări, și așa mai departe.

Chit că pisica ta te bagă în seamă cu moderație în timp ce stai acasă, ideea plecării tale îi trezește subit o anxietate a separării de n-ai văzut. De câte ori duci gunoiul, se bucură de tine la întoarcere de zici că ai fost prins de avalanșă pe munte și ai fost 48 de ore în pericolul de a muri degerat. Iar când chiar te pui la țol trendy și scoți pensulele de machiaj – ahaaaa, deci asta chiar e o plecare pe bune, nu doar un drum după nesuri – pisica ta e pătrunsă brusc de conștientizarea fragilității condiției umane. Daaacă pleci și mori pe drum, și nu te mai întorci???? Ce va face ea, singură cu patru gheme de păr și opt șoricei de pluș? Nuuuu. Plecarea asta trebuie prevenită cu orice preț!

Love Me Tender.

Și pisica ta se urcă pe genunchii tăi și începe să-ți pupe delicat degetele care țin pensula. Și să se frece de tine. Și să se lăfăie pe genunchii tăi cu burta moale și blănoasă în sus, să toarcă răsunător, alternat cu mieunături scurte și alintate de bebe pisoi. Și să ceară insistent mângâieri. Dacă nu îți iei inima în dinți s-o pui alături, garantat întârzii.
Și dacă-ți iei numita inimă în numiții dinți, în exact patru secunde e urcată înapoi pe tine, făcând același expozeu de amor cu năbădăi.

Monstrul din solniță

Altă tactică e aia în care te vede că te îmbraci, știe că pleci, și pleacă îmbufnată în bucătărie, să-ți arate dezaprobarea ei legată de acest gest. Iar în bucătărie stă ce stă, și când vede că tu ai treabă și te ții de ea, decide să creeze suspans.

Și brusc, începe să miaune sfâșietor. Văleeeeu, mă atacăăă monstrul din solnițăăă. Iar tu, făptură oribilă, pleci și mă lași pradă monstrului din solniță. Mvaaaaaau. Mvaaauuuuu. Dacă te duci s-o alinți, se cramponează de gâtul tău ca victima unei mari nenorociri, salvată în ultima clipă de neagra pierzanie.

Sigur întârzii unde ai treabă.

Misterul cheilor pierdute

Cumva, pisica ta s-a prins că, nu se știe de ce, nu poți pleca fără buchetul ăla zornăitor de chestii de metal. Și atunci, cea mai simplă tactică este să se lungească peste ea, indiferent că e pe canapea sau pe masă, și să adoarmă brusc, profund, cu băluțe la gură.
O vreme, m-am tot mirat de ce se dau dispărute cheile mele din secunda în care mă pregătesc de plecare și le-am suspectat de rebeliune. Acum, însă, dacă ele nu-s pe nicăieri și pisica e mult prea pasivă față de plecarea mea, o iau în brațe. În cinci cazuri din șase, cheile sunt dedesubt.

“Dar, Lorena, lor nu le e incomod pe ascuţişurile alea de metal?”

Nu ştiu, frăţioare. Mi-am văzut pisica dormind pe elemenţi de calorifer, şi pe partea de sus a uşii, deci cred că trupul pisicesc îşi produce singur airbag sau ceva. Ar putea dormi şi pe cuie, ca fakirii.

To bag or not to bag, this is the question

În ultima vreme, merg mai mult pe funcţional decât pe epatat burghezia, drept care, geanta mea e o geantă de laptop în care, desigur, am laptopul, ca dacă am timp morţi şi aşteptări, să mai lucrez ceva. Plus că în orice geantă de laptop încap şi multe alte obiecte mici şi mijlocii.

Când pisica vede că pleci şi, să zicem, cheile stau agăţate în cuier, următoarea chestie pe care se poate întinde să adoarmă ca împuşcată e geanta. Geantă de laptop fiind, n-o poate face dispărută. Ceea ce poate, însă, e să descrie un covrig perfect şi mătăsos cu corpul ei şi să-şi pună cochet o lăbuţă peste faţă, lăsând să iasă doar un botic inocent şi mustăcios. Dacă o atingi, miaună ofensată la tine. Cum poţi deranja ceva atât de adorabil ca mine, vaco?

Baaaby, Iiiii’m yoooour preşşşşş

Mbun. Să zicem că e o zi când tu ţi-ai agăţat şi geanta, şi cheile în cuier. Pasul final e să se lungească din toţi rărunchii de-a curmezişul uşii. Like: Pleci numai peste cadavrul meu deosebit de mort. Şi când tu dai să calci peste, îţi apucă picioarele cu lăbuţele.
E greeeu să pleci în condiţiile astea. Dar tu chiar ai treabă. Şi atunci intervine şmecheria finală.

Fuga, fuga, prin porumb

Când fiara blănoasă se prinde că volens, nolens, tu pleci şi asta e, alta n-avem, se face brusc glonţ şi o tuleşte la fugă pe scara blocului. Şi nu ai de ales, dacă stai în bloc de cretini neprietenoşi cu animalele: fugi după ea şi o prinzi. Şi vă asigur, e o cursă. Din toate punctele de vedere.
Înainte, când stăteam în bloc de pensionari cumsecade, care se cunoşteau toţi cu toţi – dezavantajul fiind absenţa oricărei discreţii şi intimităţi legate de viaţa ta intimă – o lăsam să se ducă şi o recuperam la întoarcere de la babe. Era Pulică al meu răzgâiat şi umflat de răsfăţ şi delicatesuri. Acum, că stau în bloc de garsoniere, cu singuratici autişti care preferă să aştepte următorul lift doar pentru a evita interacţiunea omenească, alerg cu preţul vieţii s-o prind. Nu ştii care din ciudaţii ăştia are o preferinţă pentru friptură de pisică pe pat de cartofi dulci şi morcovi sotaţi, cu un sos răcoritor de limetă.

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

1 Response

  1. MusetteM says:

    Iar daca totuși reușesc sa plec de acasă, la întoarcere constat ca pisica mea a găsit noi metode de răzbunare, lenjeria de pat lăsata la aerisit (de multe ori plec dimineața și ma întorc seara ,deci nu are rost sa îmi fac patul) mai nou este transformata in litiera 😁, nota bene, deocamdată doar pentru urinat. Este noua metoda aplicata de prințesa mea de vreo 2 săptămâni.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger