De câte ori scriu despre makeup, comentariul cel mai frecvent al româncei normale este: vai, Lorena, dar eu nu mă machiez niciodată, pentru că nu știu s-o fac și mi se pare că arăt ca o paiață.
Mie atitudinea asta mi se pare una din consecințele triste ale comunismului bolșevic și ale clasei muncitoare la putere, și ale imaginii femeii utilitare, mamă eroină, pusă la muncă pe brânci de mică și babă de-a dreptul la treizeci de ani.
Pentru că românca interbelică arăta așa.
Vedem fardul mai închis la culoare, dus binișor spre sprânceană în colțul din afară al ochiului, vedem eyeliner negru, vedem rimel și vedem ruj de o culoare intensă. Și foto e alb negru, dar din uniformitatea de porțelan a pielii (nu exista Photoshop pe atunci) intuim o formă oarecare de fond de ten și pudră.
Asta e tradiția autentică românească urbană. Nu femeia motostivuitor cu porii mai căscați decât groapa Marianelor.
Faptul că nu știi să te machiezi nu e o boală cronică, nu e o condamnare pe viață și nu trebuie să fie ceva de natură să te complexeze. Makeupul e în primul rând distracție și joacă, nu un motiv de detestat, judecat și agresat femei.
Și sincer, prin faptul că poate modifica fizionomia, makeupul e totodată o formă de libertate.
“OK, Lorena, dar eu chiar nu mă pricep şi nu îmi iese”.
Te aud. Am fost acolo ani în şir. Am aplicat şi eu mentalitatea “nu mă pricep, nu mă bag”. Dar e păcat. Hai să vedem împreună cele zece erori ale începătorului în makeup de la cineva care le-a încercat pe toate.
A) Nu eşti suficient de hidratată.
“Te-n puşca mea, Loreno, eu vin aicea să citesc despre greşeli de machiaj şi tu mă trimiţi la bidonul de Fântânica?”
Da, boss, te trimit la bidonul de Fântânica. Vestea bună: vin şi eu de mână cu tine, pentru că nici eu nu sunt destul de hidratată.
Şi pe lângă bidonul de Fântânica, te trimit să-ţi cumperi cremă hidratantă, de zi şi de noapte. Nu e obligatoriu să fie scumpă, poate fi şi o cremă ieftină de supermarket, ideea e că o piele hidratată e o piele fină, moale, plăcută la atingere, care nu se ridează uşor şi pe care poţi aplica produse de makeup.
Pe un ten deshidratat, poros, acneic, “strâns” şi ridat, produsele de makeup vor tinde să intre în pliuri, în pori şi să accentueze problemele, în loc să le acopere.
Aşadar, makeup tip no 1 este: completează-ţi fără încetare resursele de apă. Dacă nu faci pipi în jur de şase ori pe zi, du-te la bidonul de apă şi pune-ţi un pahar plin. E ok, tot aici ne găseşti. Dă-l pe gât. Acum, continuă lectura.
B) Nu alegi un fond de ten potrivit vârstei şi tipului tău de piele.
Când vine vorba de vârste, firmele au un mod subtil de a strecura cui se adresează. Nu e nevoie să ai un doctorat în limbi străine să te prinzi că e produs care se numeşte Photo Focus sau Photo Ready se adresează tineretului obsedat de selfies, iar unul care-şi zice Age Rewind sau Double Wear se adresează nevoilor specifice ale unui ten trecut prin ciur şi prin dârmon.
De asemenea, fondurile de ten care se laudă că-s cu finish dewy – dew însemnând “rouă” – se adresează uscatelor ca mine, iar cele care promit efect mat se adresează tenurilor grase.
Poţi să vrei un finish mat dacă eşti o uscată?
Sigur.
Dar atunci trebuie să aplici mai multe rânduri de cremă hidratantă înainte să te apuci de makeup şi să te opreşti abia când tenul are frăgezimea unui bebeluş, pentru că altfel, fondul de ten mat o să te usuce şi o să-ţi creeze riduri pe care tu, uscata, nu ştiai că le ai.
Şi să te demachiezi de cum ajungi acasă.
Poţi să vrei un finish dewy dacă eşti un om cu ten gras?
Cert.
Dar atunci trebuie să aplici un strat solid de pudră deasupra, s-o laşi câteva minute să absoarbă excesul de sebum şi s-o îndepărtezi cu o pensulă la final.
Practic, îţi dai mult mai mult de lucru.
Mai bine aplici fondul de ten potrivit ţie şi adaugi matifierea cu o pudră compactă în zonele pe care le vrei mate, respectiv luciul cu un highlighter în zonele pe care le vrei dewy.
C) Nu uniformizezi îndeajuns fondul de ten.
Sunt tipe care pur şi simplu nu au răbdare. Dau fondul de ten cu degetele, dar nu stau să acopere egal şi uniform suprafaţa pielii, şi atunci produsul e discontinuu ca sinapsele Vioricăi Dăncilă.
Sfat: luaţi un beauty blender, sau chiar o imitaţie de beauty blender la zece lei din cel mai apropiat magazin de cosmetice. E tot burete, nu e mare brânză.
Îl pui sub jet de apă rece şi îl storci, până se umflă, apoi îţi pui produs pe o tăbliţă sau pe spatele mâinii, înmoi zona rotundă a buretelui şi începi să aplici, prin tamponare măruntă şi deasă. NU prin întindere. Aşa te asiguri că aplicarea e uniformă, că nu ai pus prea mult produs, sau prea puţin, şi că produsul s-a aplicat în film continuu.
Cu zona lui colţuroasă, aplici produsul pe suprafeţele mai puţin plane: ochi, nas, colţurile gurii.
Tot cu beauty blenderul poţi uniformiza frumos alte produse cremă pentru piele: dacă foloseşti contouring cremă, blush cremă, bronzer cremă şi aşa mai departe. Eu fiind uscată, mă înţeleg mai bine cu cremele, dar alţi oameni jură pe pudre. To each their own.
La final, după ce eşti gata, clăteşti bine de tot beauty blenderul, că nu vrei reziduuri de makeup care să facă bacterii şi să clocească pe un produs cu care îţi atingi faţa.
D) Nu te joci cu makeup în timpul tău liber
Ideal e să nu aplici tips de la mine sau de la oricine altcineva înaintea unui interviu de job. Mai bine îţi iei beauty blenderul şi produsele pentru ten şi exersezi singură tehnici de aplicare şi estompare, în oglindă, până nimereşti gradul de acoperire şi nuanţele cele mai bune pentru pielea ta specifică.
Acasă, jucându-te, poţi greşi oricât, că la final te speli şi eşti ca nouă.
Dar genul ăsta de exerciţiu te face să prinzi deprindere şi relaxare ca, atunci când ai treabă în oraş, să mergi la sigur: fondul de ten x cu anticearcănul y, pudra z şi nuanţele astea de contur.
Şi apropo de asta:
E) Ţi-e frică de contouring
Preconcepţia populară este că a te contura înseamnă să dai o dungă groasă şi căcănie în mijlocul feţei. Şi, da, când joci pe o scenă, sub lumina reflectoarelor, sau faci o şedinţă foto de studio, adeseori înseamnă exact asta.
În realitate, dacă ai o faţă perfect ovală, cu pomeţi bine definiţi, cu o linie a bărbiei fermă, cu un nas îngust şi cârn, n-ai nevoie de contouring. Dacă nu îţi pasă, n-ai nevoie de contouring. Dar dacă ai şapte hectare de frunte – sau opt de nas, sau faţa lată ca un cartof, contouringul este prietenul tău.
Şi anume: alegi o cremă sau pudră cu 2 – 3 nuanţe mai închisă decât culoarea pielii tale. Cam nuanţa pe care ar avea-o realist o umbră. Şi aplici această umbră falsă: în lateralul frunţii, în lateralul nărilor, în zona de sub pomeţi, sau în lateralul fălcilor.
Tu îţi ştii faţa, tu ştii ce vrei să faci să pară mai mic.
Secretul e să alegi o nuanţă credibilă pentru tine şi să estompezi marginile subtil, să pară că e de acolo.
La ochi, mai merge cu linii bruşte, dar ce ai pe faţă trebuie să formeze un tot unitar perfect blenduit şi omogen.
F) Pui prea mult anticearcăn şi / sau îl alegi prea alb
Nu prea mă mai uit la posturi româneşti de televiziune, dar când o făceam, mă oripilam de cât de prost arăta zona de sub ochi a doamnelor. Şi nu doar a doamnelor de o anumită vârstă, ci inclusiv a tinerelor vedete pop nou-lansate.
Salut, exces de concealer.
Zona de sub ochi e foarte, foarte sensibilă. Şi predispusă la riduri. Sau la pungi. Preferabil să n-o încarci cu mult produs, că o să creeze cute şi umflături pe care, din nou, nu ştiai că le ai.
Ce îmi place să fac în ultima vreme e să aplic de o tonă de cremă hidratantă pentru ochi, apoi anulez vineţiul cearcănelor cu un corector galben, apoi să pun un vârf de tub de concealer, pe care să-l difuzez foarte bine cu beauty blenderul umed. Şi la final, să aplic în zonă abia un vârf de pensulă de pudră.
E porţiunea de pe faţa mea cu care prefer să nu mă foot.
E prima zonă de pe faţa unui om care îi reflectă vârsta, alcoolemia, obiceiurile alimentare de toată jena, nopţile pierdute degeaba şi tot ce a făcut greşit în viaţă.
Trataţi-o cu blândeţe. Şi cu hidratare.
G) Nu aplica aceleaşi trei nuanţe plictisitoare de maro pe la ochi.
Genul meu preferat de paletă de makeup este ăsta.
Îmi plac culorile îndrăzneţe, vii, energizante, îmi place să experimentez cu combinaţii, pigmentaţii şi texturi. Îmi place să încerc culori pe care nu le-ai purta în mod normal şi da, port culori ziua. Dar e bine să existe şi tonuri sobre, pentru că uneori, ai treburi serioase.
Experimentează, joacă-te, încearcă diverse nuanţe şi forme şi vei descoperi că multe culori la care nu te aşteptai îţi complimentează minunat forma ochilor.
H) Nu foloseşti pensule
Am mai vituperat eu la adresa aplicatoarelor mici şi ieftine de plastic din paleţici. Să vrei să faci un look bine conturat cu ele e ca şi cum ai vrea să faci nail art cu bidineaua.
Necesarul de bază pentru începători, în ceea ce priveşte pensulele, e un packing brush plat, cu care aplici fard în strat uniform şi intens, un blending brush de obicei mai mic şi cu peri moi, cu care estompezi frumos marginile, şi un detailing brush cu vârf ascuţit pentru completări finale, cum ar fi un pic de fard alb lucios în zona internă, sau estomparea colţului extern al ochiului cu un pic de fard negru mat, sau… mă rog, ce detalii vrea fiecare.
Începe cu astea trei, şi pe măsură ce capeţi dexteritate, îţi mai iei şi altele.
I) Aplici eyelinerul sau tuşul cu frică şi îţi iese alandala.
Hai să-ţi zic cum fac eu.
Cu detailing brush şi un pic de fard negru, schiţez cam cum vreau să arate linia respectivă şi până unde să ajungă codiţa. Fără să trag în sus de colţul ochiului. Tu pe stradă nu vei umbla ţinându-te de colţurile ochilor, deci nu are sens să tragi în sus de ele când te machiezi.
Apoi, pe linia deja trasată cu pensula, intri cu tuşul, sau cu dermatograful bine ascuţit, sau cu stiloul de ochi, sau cu creionul retractabil… Aka, dacă tuşul cu pensulă te sperie, ai atâtea alte produse mai puţin ameninţătoare cu care faci acelaşi lucru şi tragi chiar linii mai precise.
Esenţial e să alegi ce ţi se potriveşte şi să ai o mână sigură.
J) Nu foloseşti un creion de buze
Chiar dacă nu se vede neapărat în machiajul final, creionul de buze e de mare ajutor pentru o aplicare precisă a rujului sau glossului. Demarcarea clară a liniei pe care o vrei respectate ajută să nu “sângerezi”. Cam ca în viaţă.
Ah, şi era să uit bonusul.
Nu foloseşti un setting spray.
Ţi-a ieşit o minunăţie. Dar în două ore a emigrat unde nu voiai să emigreze.
Normal, e doar makeup, nu tatuaj.
Setting spray e produsul ăla minunat care, aplicat pe faţă, fixează totul în loc, la intensitatea primei aplicări, timp de mai multe ore.
Fâs – fâs – fâs, şi ştii că vei arăta jumătate de zi de parcă acum ai terminat machiajul.
***
Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.
Sh*t They Say