Tzanca Uraganul şi instigarea la violenţă domestică

Fie că ne place sau nu mie şi celor câteva mii de oameni cu gusturi delicate care mă urmăresc, Tzanca Uraganul e un superstar. Anul trecut, făceam de câteva ori pe săptămână un mic show live cu dedicaţii muzicale pe TikTok şi, spre masiva mea surprindere, fiecare a treia melodie solicitată de ascultători era un hit al lui Tzanca. Dacă intrai pe Spotify, unde popularitatea unui hit se reflectă în cifre, nu în baliverne, Tzanca era perpetuu în top 10 cu una sau mai multe melodii.

Când Tzanca afirmă public într-un podcast că e ok să-ţi altoieşti femeia, milioane de băieţi înţeleg că violenţa e o soluţie şi milioane de fete înţeleg că nu e nimic în neregulă ca partenerul, ăla care pretinde că te iubeşte şi că e sufletul tău pereche, să te abuzeze fizic.

O dinamică care ne-a dus în punctul în care suntem acum: ţara cu câte o femeie ucisă pe săptămână.

Problema cu violenţa e aşa: o dată ce ea devine permisă, respectul dispare. Odată ce această limită, a respectului integrităţii corporale a celuilalt, se desfiinţează, începe un cerc vicios al agresiunii care se termină la urgenţe sau la morgă.

Niciodată nu există „doar o palmă”. Dacă palma devine acceptabilă, poți miza că va deveni practică curentă, și vor urma pumni, picioare, obiecte dure, obiecte contondente și așa mai departe.

Sigur, nu există cuplu care să nu aibă neînțelegeri. Doi oameni, oricât de apropiați ar fi ca viziune de viață – și e recomandat ca oamenii să facă abstracție de magnetismul sexual și să se apuce de o relație serioasă doar dacă trag căruța în aceeași direcție, altfel relația va deveni un continuu război pentru supremație care îi va lăsa pe amândoi în ruine – vor avea momente în care vor vedea lucrurile diferit.

Diferența între o relație disfuncțională și una armonioasă e modul în care sunt gestionate aceste diferențe. Există posibilitatea unui dialog deschis și onest? Există disponibilitatea ambelor părți să discute problema și să înțeleagă punctul de vedere al celuilalt? Există disponibilitatea pentru o cale de mijloc, care să ofere ambelor părți ceva mulțumitor?

Dacă nu, soluția nu e abuzul, fizic sau verbal, ci despărțirea. Pentru că viața e prea scurtă să trăiești în toxicitate și frustrări.

Un bărbat normal și sănătos mintal nu simte nevoia să lovească femei. Un bărbat care iubește o femeie simte nevoia să o protejeze și să o apere, nu să o distrugă fizic. Un bărbat normal și sănătos mintal simte nevoia să găsească o soluție, nu să caute scandalul sau, dacă apare independent de voința lui, să îl escaladeze. Un bărbat normal și sănătos mintal nu își folosește partenera pe post de sac de box pentru rahaturile întâmplate la muncă.

Taman de aceea, ar trebui să existe o lege în România care să condamne specific instigarea la violență domestică. Speechurile ca acela al lui Tzanca Uraganul. O amendă usturătoare și toți vedeții ăștia care influențează milioane de oameni vor înceta să instige la abuz. Oricum avem deficit bugetar, iată o soluție.

Oricum avem nevoie de fonduri pentru adăposturi care să protejeze victimele violenței domestice, iată o soluție.

Aș scrie proiectul de lege cu mâna mea. Am prietene avocate și juriste care știu sigur că m-ar ajuta să formulez în legaleză. Discursul care trebuie să existe public într-o țară cu atâtea crime, bătăi și violuri ar trebui să fie promovarea respectului reciproc în relații. Și subliniez ideea de reciprocitate, pentru că îi dau dreptate lui Tzanca într-un punct: chiar există femei care îți identifică punctul slab și te freacă la icre cu plăcere sadică, până îți vine să le calci în picioare cu bocanci cu cuie în talpă. Been there, felt that.

Dar soluția nu e să le calci în picioare, pentru că, în fond, sunt și ele oameni. Soluția e să te extragi din situație și să cauți companie plăcută și pozitivă. Sănătos și pentru tine, și pentru ele.

Orice demers care promovează violența domestică trebuie sancționat instant. Abia așa vom avea o țară în care femeile se vor simți în siguranță.

Până nu ne simțim în siguranță, nu ne poți reproșa scăderea drastică a natalității. Atâtea femei ucise au copii mici, care rămân orfani, iar jegurile care le ucid nu își pun problema ce va fi cu respectivii copii. De ce am face copii dacă nu știm sigur că le putem fi alături?

***

Izbeşte autorul cu o cafea.

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

Ştiu că ai ceva de spus.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Discover more from Trollywood

Subscribe now to keep reading and get access to the full archive.

Continue reading