Un cul beton

Azi treceam pe o stradă din centru… toată numai gropi, ferestre sparte, second handuri, trotuare oribile, borduri ştirbe, murdărie, noroi, gunoaie aruncate de jos. Centru, nene!
Şi pe la jumătate, dau de un ţigănel de vreun metru înălţime care îi cară pumni cu nemiluita unei copile de aceeaşi etnie, care sigur nu avea mai mult de opt ani şi care urla ca din gură de şarpe.
Eu în general sunt căscată şi visătoare pe stradă. Dar când văd animale şi copii chinuiţi, devin fiară sângeroasă.
-Ce faci aici? mă zborşesc la puşti, care vede o tipă înaltă în haine mulate – eu – şi se opreşte oarecum jenat. Surprinzător. Mă aşteptam să zbiere la mine. Dar tace.
-Nu te-a învăţat mama ta că nu e frumos să dai în fete? îmi continui eu acţiunea moralizatoare.
-Da’ tu ce te bagi, fă? intervine victima.
E momentul meu de blocaj total.
Şi, cum îmi căutam cuvintele – şi nu le găseam – ţigăncuşa se apropie în fugă de mine şi mă ciupeşte de fund. Până să mă apăr, o rupe la fugă, şi-mi strigă de la distanţă:
-Să ştii fă că ai un cul beton!
Băieţelul începe să rânjească, şi fuge şi el.

Iar eu nu mai înţeleg dracului nimic. În universul meu din ce în ce mai rupt de realitate, copiii ar trebui să fie copii. Băieţii să se joace cu mingi, eventual cu beţe pe post de săbii şi să viseze la aventuri cu piraţi, fetiţele să aibă codiţe împletite şi să adore poveştile cu zâne. Şi să facă garderobe cu mii de rochii pentru păpuşi. Şi să roşească la gândul primului sărut.

Bat câmpii, nu-i aşa?

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

No Responses

  1. drăguţă, modul ăsta de adresare păstrează-ţi-l pentru tine şi cei care ţi-l tolerează, da?

    deocamdată:
    1. nu ştiu de unde atâta impertinenţă să mi te adresezi aşa. Dacă nu te-au învăţat ai tăi regulile minime ale unui comportament decent, nu am de ce să îţi dau eu lecţii gratuite.

    2. la tine pe blog se practică ce vrei tu, la mine pe blog se practică ce vreau eu. şi NU e politicos să comentezi doar ca să laşi linkuri la propriul blog, ce nu ţi-e clar?
    pur şi simplu, nu am chef să fac trafic unui blog, mai ales dacă e deţinut de un individ care îşi permite un asemenea limbaj.

    3. drept pentru care – şi pentru că nu ştii să îţi dai click pe nume – ţi-am şters orice fel de referinţă la blogul tău, din comentariile tale, şi aşa voi face şi de acum încolo

    4. şi dacă tot faci comparaţia cu curăţenia în casă, pun şi eu o întrebare: cât de neam-prost trebuie să fii, să te duci să faci cu bună ştiinţă mizerie în casa altuia?

  2. valer says:

    @ o smochina

    Fiecare vede ce vrea. De raportul alte ţări versus ţigani ziceam.
    În ce priveşte situaţia noastră – cu sau fără ei România e într-adevăr departe de fi cea mai grozavă dintre lumile posibile. Dar a ignora ameninţarea ce o reprezintă pe principiul că şi fără ei ar fi destul de naşpa e ca şi cum nu te-ai duce la dentist pe motiv ca degeaba scapi de durerea de dinţi că oricum te doare ficatul.

    Pentru cei deocamdata feriţi normal că problema nu-i cine stie ce stresantă, pentru ceilalţi, cum ar fi nefericiţii locuitori ai centrului Timişoarei, e chiar urâtă.

    Era o tactică drăguţă în anii ’50 a regimului comunist de a dizloca comunităţile de saşi: mutau o familie de ţigani între ei, iar saşii nu mai rezistau cu asemenea vecini,îşi părăseau de bună voie casele.

    Revenind la străini şi la disponibilitatea lor de răsfăţa şi civiliza respectiva etnie:
    În fericitele timpuri de dinaintea corectitudinii politice, Cehoslovacia – o ţară comunistă, dar categoric mai bogată şi mai civilizată ca România – practica sterilizarea ţigăncilor după naşterea a doi copii. O fi o măsură barbară care ar oripila umaniştii de azi, dar e suficient să te gândeşti la funcţia exponenţială …

    Acum patru ani, în Paris, venind cu RER-ul de la Charles de Gaulle puteai admira destule şatre oploşite pe la periferie.
    Şi Franţa, democrata Franţă, în loc să-i spele şi să se apuce să le citească din Rousseau n-a găsit altă soluţie decât tot o variantă a pisicii moarte -le-a dat câteva mii de euro de căciulă numai să se întoarcă în ţara de origine. Şi ghici cine s-a întors frumos în Franţa când s-au gătat banii? Bine măcar că distracţia asta au plătit-o contribuabilii francezi.

    Iar Italia … în Italia au găsit aceeaşi indolenţă a autorităţilor ca aici şi au profitat de ea.

  3. paul Simon Tzache says:

    😀
    muma padurii..bate campii..si are cul beton
    😀 😀 :De
    ce ma amuza alaturarea asta de cuvinte! 😛

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger