Un pic de respect faţă de timpul interlocutorului se poate?

Mă sună azi un ins cu o voce tărăgănată, antipatică.
-Alo, da?
-Loooorenaaa Luuupuuu?
-Da. Bună ziua.
-Suuunt Giiiigeeeel.
-Gigel şi mai cum.
-Giiiigeeeel Muuuieeee.
(nume fictiv, că nu l-am reţinut pe al apelantului.)
-OK, mă bucur să vă cunosc. Ziceţi.
-Duuumneavooooastrăăă suuuuunteeeeţi actriiiiiţăăăă?
(Imaginaţi-vă toate aceste vocale lungi cât postul paştelui.)
-Da.
-Văăă urmăăăresssc pe Inteeeerneeeet şiii îîîîîmi plaaace.
-Domnule, treceţi vă rog la subiect?
-Ăăăă, daaar ceee see auuude laaa duuumneeeavoastrăăăă?
(Mă-ta sugând pula.)
-V-am rugat frumos să treceţi la subiect.
-Daaar auuuuud ceva îîîn fuuundal…
-Domnule, ce se aude în casa mea nu vă priveşte, vă rog respectuos să trecem la scopul apelului, vă ascult.
-Suuunteeeeţi şiii scriiitoareee, nuuuu?
-Da.
-Aaaaş aveeea nevooooie deee duuuumneavoastrăăăă săăăă…
-Auziţi, domnule, notaţi vă rog mailul meu. birou@lorenalupu.com. Acolo îmi trimiteţi o descriere a proiectului, a ajutorului pe care îl doriţi de la mine şi onorariul estimat. Mulţumesc.
-Staaaţii aşaaa, suunteeeţi diiin Ardeeeal?
(în pizda mă-tii, nu vrei să ştii ce-am mâncat de dimineaţă?)
-De ce ar fi relevant lucrul ăsta, domnule?
-Căăă oaaameniii diiiin Ardeeeal suuuunt speeeciaaaali.
-Prefer să fiu specială pe bază de calităţi individuale. Bun. O zi bună, aştept mailul.
-Daaar staaaţi săăăă…

Şi i-am închis cu nesaţ. Mamă, dar cu ce nesaţ. Fut-o în gură pe mă-sa care nu l-a învăţat să respecte timpul interlocutorului. Şi futu-l în gură până la a şaptea generaţie pe imbecilul care i-a dat numărul meu de telefon.

Dacă România n-ar avea o rată uriaşă de şomaj şi îngrozitor de mulţi pensionari, cu alte cuvinte foarte mulţi oameni pentru care timpul e resursă moartă, n-ar exista lipsa asta înfiorătoare de respect pentru timpul omului cu care vorbeşti.
Mai ales când nu cunoşti persoana, nu te întinzi la telefon ca balega-n soare, pe timpul omului. Zici ce te apasă. sănătate şi un praz verde. Iar să te someze celălalt de trei ori să zici de ce gâtu’ mă-tii îl fuţi la cap e deja nesimţire în toată regula.

Serios, aş face telefonia mobilă zece dolari minutul. Să te oblige la concizie şi precizie. “Bună, Lorena, te fuţi?” “Nu cu tine.” “OK, o zi mişto în continuare”. Sub un minut. Yeeeah.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

7 Responses

  1. Joker says:

    Asta-i banc cu ardeleni? 😀 (sorry, nu m-am putut abtine..)

  2. cucubau says:

    și dacă te sună d-nul PREȘEDINTE??!!

  3. boemul says:

    “după cum se ştie”, nu există bancuri cu ardeleni, doar întâmplări adevărate 🙂

  4. Sorin says:

    „Dacă România n-ar avea o rată uriaşă de şomaj şi îngrozitor de mulţi pensionari, cu alte cuvinte foarte mulţi oameni pentru care timpul e resursă moartă, n-ar exista lipsa asta înfiorătoare de respect pentru timpul omului cu care vorbeşti.”

    1. Nu cumva, cel puțin în cazul pensionarilor, timpul este singura resursă disponibilă, mai degrabă decât o resursă moartă?

    2. Dacă i-am împușca, sau i-am interna în lagăre (ca să fim mai umani) pe șomeri și pensionari, românii ar avea mai mult respect unii față de alții – în general, sau față de timpul celorlalți – în cazul de față?

    3. De ce într-o epocă în care avem la dispoziție tehnologii și implicit posibilități de a face totul mai rapid (mijloace de comunicație, de transport, roboți casnici, roboți industriali etc), ceea ce ne-ar face să economisim mai mult timp, noi nu mai avem răbdare să „stăm de vorbă”, ci doar să transmitem/cerem informații într-un mod superraționalizat („calculat” în termeni de cost/beneficiu)?

    4. Te-ai întrebat dacă persoana care te-a sunat nu avea cumva o problemă de exprimare (poate era bâlbâit ori trecuse printr-un atac cerebral) sau era emoționat că vorbește cu tine?

    Nu este o critică a ideilor exprimate în articol, eu însumi mă enervez când mă ține cineva de vorbă așa aiurea, doar că uneori cad în eroarea reflecției, ceea ce într-o societate mcdonaldizată (vezi George Ritzer) e un adevărat păcat. Și nu, nu sunt nici șomer, nici pensionar, nici nu sunt eu cel care te-a sunat.

    • Lorena Lupu says:

      1. filozofie. realitatea de pe teren e că pensionarii nu te cred niciodată că n-ai timp de ei.
      2. da, oamenii ocupaţi tind să te ţină mai puţin, pentru că înţeleg ideea de priorităţi.
      3. pentru că aşa vrea pula noastră.
      4. când te întreb ce căcat vrei, îmi spui ce căcat vrei. fără să te frece grija ce e în fundal şi din ce provincie mă trag. E penibil ca eu, sunatul, să stau să mă rog de tine să treci naibii la subiect odată.
      5. Ce noroc că nu e o critică, mai ales punctul 3 m-ar fi făcut să jur că este. Recomand călduros să nu-i învăţăm pe alţii care ar trebui să fie priorităţile lor, că poate aceşti alţii ştiu deja ce îi interesează şi ce nu.

  5. Dan says:

    Eeeesttttiiii rrrrreeeeaaaaaaaa!!!!

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: