Uşor cu vehemenţa pe scări

Ieri, am asistat la o fază care m-a pus un pic pe gânduri. Nişte fete discutau cu pasiune şi efervescenţă despre drepturile femeii. All good până aici. Deodată, una dintre ele afirmă cu înflăcărare:

Mi-e scârbă de bărbaţi!

Mai încolo, stătea un băiat tânăr, cuminte, liniştit. Când a auzit una ca asta, a ridicat o privire în care aproape că citeai sunetul de suflet făcut brusc cioburi.

Feminismul nu e, şi nu trebuie să fie un război împotriva tuturor bărbaţilor. Sunt mulţi bărbaţi care respectă femeile şi nu le-ar face nimic rău. Sunt mulţi bărbaţi care ajută în diverse moduri femei fără să aibă vreo aşteptare de acel tip. Sunt mulţi bărbaţi care văd femeile ca pe oameni, şi nu ca pe proprietate sau pradă.

Iar discursul extremist şi generalizant nu loveşte în misogini şi în oportunişti. Pe ăia îi doare în bască de sentimentele tale. Ăia lucrează cu alţi bărbaţi ca ei, să îţi limiteze drepturile, să îţi minimalizeze şi discrediteze personalitatea, să îţi reteze oportunităţi şi să te reducă la zero pe unde pot şi cu ce pot.

Discursul extremist şi generalizant loveşte în bărbaţii care iubesc şi respectă femeile. Şi care nu au făcut absolut nimic să-l merite.

Feminismul, câştigarea drepturilor egale, de care beneficiem azi, nu ar fi fost posibil fără bărbaţii oneşti, de bună credinţă, care aud şi înţeleg. Femeile de unele singure ar fi fost arse în continuare pe rug ca vrăjjitoare, sau căsăpite pentru că nu sunt unelte suficient de supuse. Chiar azi dimineaţa citeam un articol despre numărul mare de femei iranience condamnate la moarte pentru că şi-au ucis soţii care le băteau. Într-o lume predominant toxică şi misogină, nu ai avea cum să acumulezi credit social.

Să ne gândim la discursul revers. “Mi-e scârbă de femei”.

Da, e adevărat în cazul multor extremişti.

Dar de ce să vrei să fii versiunea feminină a acestora? Cu ce te ajută pe tine, pe femei în general, sau poziţia femeii în societate?

Nu, nu ţi-e scârbă de bărbaţi.

Ţi-e scârbă de ticăloşi, de profitori şi de violenţi. De cei care fac rău femeilor pentru că pot şi pentru că vor. De cei care umilesc şi discreditează femei pentru că pot şi pentru că vor.

Dar pe lângă ăştia, există – şi au existat mereu – bărbaţii educaţi corect şi echilibraţi psihic, care nu au nevoie să te tragă în jos, să te aducă la nivelul lor.

Ăstora nu ai nici un motiv să nu le oferi tratamentul respectuos şi civilizat pe care îl doreşti şi tu în societate.

Decenţa umană se şi oferă, nu doar se pretinde.

***

Dacă v-a plăcut acest text, puteți susţine activitatea siteului cu o donaţie. Aici.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: