Valorile morale şi prima zi de şcoală

Ieri, am fost iar ţinta hauhaului pe internet.

M-au acuzat bravii români de diverse: că aş fi materialistă, c***ă, videochatistă, proastă, vacă, proastă, de doi lei şi aşa mai departe. Textul cu care am obţinut atâtea complimente a acesta:

Cu precizarea că e sharuit şi pe contul personal.

Statusul mi-a fost declanşat de un trigger. O doamnă care declara superior că ea îşi învaţă copiii să nu se uite la valori materiale, când vine vorba de prima zi de şcoală, şi că nu contează ce poartă. Şi că importante sunt valorile morale.

Lorena de acum, care se duce peste tot în blugi şi tricou, e perfect de acord. E absolut irelevant cum te îmbraci, cât timp te simţi bine în pielea ta.

Dar Lorena-copil, care voia cu disperare să se integreze între ceilalţi copii, ţipă mut pe interior. Lorena-copil, care avea cizme cu talpa găurită şi aceiaşi blugi ca şi anul trecut, în timp ce mă-sa perora superior despre valori morale a retrăit cu acest comentariu fiecare început de an umilitor, pe toată durata ciclului şcolar.

La 10, 12, 14 ani, contează pentru tine să arăţi bine în acea primă zi de şcoală. Vrei ca lumea să te placă, vrei să fii cool şi badass, vrei să te simţi parte din grup şi vrei să impresionezi. E normal. Prima zi de şcoală e un nou început.

Cred că dacă e să ne sondăm adânc subconştientul, mulţi copii umiliţi de modul în care arătau la şcoală refuză să facă copii la rândul lor taman pentru a nu condamna alte fiinţe umane la experienţa lor, chit că, în realitate, depinde de tine cum va fi experienţa copilului şi o poţi face mai frumoasă şi mai împlinită decât ai avut-o tu.

Alţii din această categorie fac copii şi compensează: le dau şi ultimele feşănuri, şi ultimele telefoane, ţine aici fără număr, Gucci Armani Louis Vouitton, să nu simţi niciodată că vrei să se deschidă pământul sub tine şi să te înghită, cum se simţea mă-ta în fiecare zi când mergea ruptă şi peticită în c** la şcoală.

Iar alţii capătă alte obiceiuri. Iată un comentariu grăitor, postat de o cititoare numită Lucia Flaviana Mironese:

Copiii “învățați” să nu pună accent pe valori materiale (a se citi: privați de lucruri necesare și învățați să trăiască la limita sărăciei), atunci când vor deveni adulți, vor face exact așa ca mine: vor cumpăra 60 de parfumuri, și ieftine, și scumpe, și nu contează de care, 35 de perechi de adidași deși ei lucrează la birou și nu îi prea poartă, haine fără număr, și mii de caiete, creioane colorate, carioci, pixuri, etc, pe care nici nu le folosesc, dar nici altora nu le dau, că ei cumva “iubesc” obiectele și fac orice să aibă cât mai multe. Vor scăpa de chestia asta greu, cu terapie. Pe lângă asta, vor avea stima de sine scăzută, se vor simți inferiori, neiubiți și nedoriți – și vor avea sentimentul că sunt niște poveri pe umerii părinților – chestii de care iar se scapă greu, cu terapie. (Copiii se simt așa, pentru că atunci când cer și ei părinților adidași noi, haine pe mărimea lor și în concordanță cu timpurile trăite, sau un oarecare “nimic” colorat și cu sclipici -pe care toți din clasa lor îl au – li se va spune: “copil nerecunoscător, obraznic, ….etc, nu îți ajunge că te îți dăm mâncare și te îmbrăcăm? Ioan botezătorul din Biblie mânca lăcuste sălbatice și era îmbrăcat cu un sac, și ție îți trebuie adidași roz? Nu gândești, pui accent doar pe lucruri materiale!” )

In concluzie: dragi părinți, nu mai căutați scuze “spirituale ” pentru zgârcenia voastră și pentru lipsa voastră de interes cu privire la copiii voștri. Dacă nu vreți să cumpărați adidași roz, hăinuțe, treninguri, markere și “nimicuri” cu sclipici și flori, sau jucării, etc, faceți sex protejat. Un prezervativ este mai ieftin decât un trening de Decathlon pentru copii 😅

Mă regăsesc în fiecare rând al acestui comentariu şi da, ani de terapie şi multe dulapuri pline de haine mai târziu, am învăţat să mă detaşez. Să îmi asum că nu eu, copilul, eram cel care nu meritam iubit şi dorit, ci adultul… Dar nu dezvolt.

În juxtapunere, să privim acest comentariu:

Care părinte nu își îngrijește copilul dacă are o stare financiară bună? Iar dacă are și totuși își învață copilul să aprecieze ceea ce deține, asta nu îl face pe acel părinte de 10 ori mai bun, în loc să îi bage în cur tot Decathlon-ul? Dacă ar exista mai puține persoane cu gândirea asta de doi bani pe care o ai tu, nu ar mai exista nici copii care să îi trateze “ca atare” în curtea scolii pe cei ce nu au, pentru că deja ar fi fost învățați că nu merită nici o suflare faptul că unul are iar celalalt nu, este conform posibilităților.

Nici acel părinte anume crede-mă că nu ar mai accepta hăinuțele de la văru’ “Fane” dacă ar putea să-i ofere ceva mai bun copilului.

Cum sunt 160+ oameni de acord cu această tâmpenie?

Vai, nu are, nasol moment. Deşi nimeni nu a cerut să se nască, iar tu poţi planifica momentul când ajungi la o stabilitate materială, nu să azvârli încă o fiinţă pe lume şi să speri că creşte cu dragoste şi pâine cu margarină.

Dar fraza a doua: “Iar dacă are și totuși își învață copilul să aprecieze ceea ce deține, asta nu îl face pe acel părinte de 10 ori mai bun?” mi-a dat fail general. Dacă are şi totuşi îi perorează copilului despre valori morale şi blabla în loc să facă un mic efort – posibil pentru el, pentru că are – mă scuzi, dar asta îl face doar un părinte de 10 ori mai zgârcit şi mai indiferent la nevoile copilului.

Care nu sunt numai mâncare, apă şi somn, ci şi nevoia de a impresiona un grup de persoane de aceeaşi vârstă.

Gândirea nu mie trebuie să mi-o schimbi, pentru că eu sunt acum la o vârstă în care o ard pe boschetăreală majoră cu zâmbetul pe buze. E vorba specific de gândirea acelei vârste, care a fost gândirea noastră a tuturor într-un anumit moment, şi care nu mai e acum. Nu pe mine mă privezi dacă-ţi trimiţi copilul rupt în c*r în prima zi de şcoală. Eu acum port fără probleme colecţia de toamnă de la Lidl şi Auchan şi sunt cool. Îţi privezi propriul copil.

Apoi, mai vin şi indivizii care răstălmăcesc statusul meu cu “dar de ce trebuie să-i cumpăr Dior şi Dolce & Gabbana”, chit că în statusul meu nu e nicăieri vorba de high end, ci de mainstream şi de preţuri medii, specific să nu dea nimeni faliment cu nişte haine noi.

Sau ăia care încearcă s-o citească drept “nu contează ce performanţe are la şcoală, esenţial e să fie elegant”, deşi ideea asta nu e nicăieri în statusul meu. Dimpotrivă. Faptul că îl îmbraci frumos îţi dă o bază să formulezi exigenţe pentru rezultate.

Pentru că e teribil de frustrant pentru copil să îl îmbraci în “valori morale”, dar tot tu să îi ceri note maxime pe linie şi să-l pedepseşti în fel şi chip dacă nu e mereu la 100%. Iar când este, să dai din umeri şi să-i spui că învaţă pentru el, nu pentru tine.

Am ajuns la un dispreţ profund pentru “valori morale” (aka demagogie ieftină de mâna a şaptea), pentru că am avut parte în exces, la o vârstă la care îmi doream blugi, cercei cap de mort şi tricouri cu spatele gol.

Nu am scris nicăieri în status să-i cumperi copilului orice bagatelă cu sclipici pe care o vede în vitrină, şi nu cred că are nevoie reală să faci asta.

Dar prima zi de şcoală e una singură pe an, şi e la început de septembrie. Nu te mai da surprins ca primarul Bucureştiului la venirea iernii. Economiseşte în avans.

***

Dacă v-a plăcut acest text, puteți susţine activitatea siteului cu o donaţie. Aici.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

10 Responses

  1. Teo says:

    Mi s-a zburlit parul de pe maini in timp ce citeam.

    Desi provin dintr-o familie instarita, nu am avut lucruri noi cat am fost copil. Si acum imi aduc aminte ca mereu eram imbrcata in vechituri purtate de mama sau chiar de bunica mea (!) pe vremea cand eram in generala. Eram bataia de joc a tuturor, desi hainele erau in stare buna si curate, se vedea ca erau vechi, daca nu chiar antice. Acest lucru era valabil si pentru carti, toate fiind prafuite si vechi. Papusile mele au fost toate ale mamei. Colac peste pupaza, daca bataia de joc de la scoala nu era suficienta, acasa primeam lectii despre moralitate si cum nu apreciez ceea ce am, in timp ce mama isi cumpara bibelouri ca sa-si decoreze sufrageria. Abia la 18 ani am putut sa-mi iau primul meu laptop din bursele scolare. Daca n-as fi facut asta, ar fi trebuit sa ma multumesc cu un laptop din anii 2000 (si probabil nu as fi reusit sa-mi scriu eseurile pentru facultate la timp).

  2. AdrianaRo says:

    Eu sunt curioasă cum învață copilul să „valori morale”. Nu de alta, dar acum vreo trei zile îmi spune soră-mea că a primit pe grupul de părinți mesaj de la învățătoare „că să ardem o carte” (da, s-a oripilat și a spus și că numai inchiziția și naziștii ardeau cărți, nu, n-a ars nici o carte, da, i-a explicat copilului că aia atâta poate). Cartea se numește „Profu’ crede că învăț – caiet plin de idei ca să supraviețuiești anului școlar” și e o glumă, evident, tradusă și adaptată destul de aproximativ, și cam dă de pământ cu niște chestii, dar e o carte pentru copii, hello, zi mersi că citesc ceva, că nu-i atragi cu Sadoveanu și Cărtărescu.
    Sincer, mi-e greu să cred că cineva e atât de dobitoc încât uită că la 12 ani nu zicea „doamna profesoară” ci „vaca aia de”, și cred că motivul pentru care s-a ofticat e că a realizat că a uitat cum era să fii elev (adicăcât de vacă proastă e).
    Voiam doar să mă lămuriți care era marea valoare morală : arsul cărților care nu ne plac, linsul în spate jos al cuiva care spune așa ceva, obligarea unuia mic să gândească cum vrea ăla mare – e tot bullying, nu?
    Eu i-am învățat să comenteze, să nu cedeze dacă au dreptate, i-am lăsat pe calculator cât au vrut, uneori chiar să nu își facă temele și să chiulească – nu le-am luat toate fițele, dar nici n-au prea cerut, nu-s foarte integrați, dar nici nu par să fi dorit asta… sunt mândră de ei, dar mă și îndoiesc că am făcut bine. Sper să fie fericiți și să nu aibă nevoie de terapie.
    Mă laud și eu, na. Măcar nu ard cărți.

  3. Vlad Craioveanu says:

    Fără valori materiale, mori. Și mori în chinuri, asta e problema. “Nici să mori nu mai rentează / Că e scump coșciugul. /Unii au murit degeaba / Ceilalți poartă jugul.”, Valeriu Sterian. Să beneficiezi de euthanasie înseamnă un lux, material. Să ai spațiul necesar să faci fotosinteză, presupunând prin absurd că ai putea să o faci, înseamnă să ai o avere.
    Da, jegurile de părinți debitează asta copiilor făcuți pe interes. Am înțeles asta de când mă teroriza maică-mea, să nu vreau nimic ca să nu aibă ea probleme. Era evident că eu nu contam, pentru nimeni, decât ca monedă de schimb. Astfel de ipochimeni, copleșitor majoritari, sunt boala planetei.
    Eu am vrut un lux mai mare decât să impresionez sau să mă integrez: să pot fi singur.
    Și să nu mă duc la școală (am detestat colectivitățile impuse, turma de “egali” sub autoritatea unui străin, de când am văzut o grădiniță) , cu atât mai puțin în prima zi. Cred că este dovada unei minime umanități să nu supun pe nimeni la ceea ce m-a terorizat pe mine 2 decenii din viață, de aceea școlarizarea de masă mi se pare o oroare în fața căreia nu pot decât să fug, dacă nu pot să o distrug.

  4. Alina says:

    În cazul meu a fost copilărie tristă pe baza discriminării de gen. Deși învățam foarte bine la școală și eram cuminte, asta nu conta deloc. Părinții au investit mereu în fratele meu mai mare, că-l considerau succesorul perfect care va duce numele familiei mai departe. El a avut bicicletă, eu nu, el a fost dus la mare și la munte, eu nu, pe mine mă îmbrăca mama în haine second-hand, lui i-au cumpărat calculator și telefon, mie nu, pe el l-au ținut la facultate în București, mie mi-au spus încă din liceu să mă gândesc la o facultate din orașul nostru că nu-și permit să țină încă un copil în București. Apoi tata i-a găsit job prin relații, eu mi-am găsit singură. Apoi l-au ajutat să-și cumpere un apartament și i-au plătit și întreținerea și acum i-au dat și un teren. Plus că au zis că dacă face vreun copil îi lasă tot moștenire. Mie, când îmi cer drepturile, mi se spune că sunt egoistă și rea. Mă gândesc să-mi dau familia în judecată pentru neglijență și abuz. Tu ce mă sfătuiești?

    • Lorena Lupu says:

      Da, da, şi frati-miu a avut privilegii de bărbat.

      Legat de dat în judecată, mai bine întreabă un avocat.

  5. Mihaela says:

    Da stii ca poti fi luat la misto si cu trening nou de la decathlon, nu?

    Altii pot avea de la gucci.

    Poti avea un model urat, ca n-ai gust, si se poarta cu dungi.

    Saau, cumva colega arata mai bine in ala vechi al ei decat tu in ala nou, ca deh, treningul nu vine cu abdomen inclus.

    Treningul nou nu te face sa nu te impiedici sa cazi gramada in timp ce altii fac rasuciri pe skate.

    Un copil are nevoie sa vada ca e proportional in bugetul familiei, nu ca are trening nou. Si mai ales in atentia familiei.

    Da, e mai bine sa ai haine noi decat vechi. E mai bine si sa fii mai inalt/destept/puternic. Asta e, ne spanzuram acum ca astia suntem, asa aratam sau facem ce putem dintr-o situatie nasoala?

    • Lorena Lupu says:

      Acum, ţine de tine să ajuţi copilul să aleagă ceva cu gust. Nu ţi le dă cineva cu forţa e aegerea ta.
      Dar toate aceste sforţări îmi spun că eşti un om tare avar. I pity your kids.

  6. AndreeaH says:

    Total de acord cu tine!
    Eu am copil la școala, nu in Romania dacă asta contează in ecuație, și pot sa spun ca iubesc uniforma.
    Eu am purtat uniformă pana prin clasa a III-a apoi au scos-o… și in mintea mea de copil m-am bucurat, asta pana in prima zi de școala când eu m-am prezentat ca o rupta-n cur (fașun in mintea mea și după spusele mamei) și restul colegilor erau giugiuc care mai de care – ala a fost momentul in care mi-a picat fisa ca suntem săraci, nu îmi dădusem seama când mâncam in fiecare zi fasole sau cartofi și carne doar de sărbători, nu, nu, in prima zi de școala din clasa a IV-a am realizat și nici acum 26 de ani mai târziu nu pot sa uit momentul.

  7. Doru Florin says:

    Eu unul am avut socul suprem când am auzit o piticuta de cca 7 ani spunând ‘nu te invit la ziua mea ca nu ai bani’ unuia dintre cei 3vcu care mergea zilnic către școală. Presimt ca mai nou diferențele între cei ce au și cei ce nu au se învață din grădiniță..
    Și nu știu cum e cu gorile dar cei care au sunt mereu campioni la bullying și mobbing.

  8. Morbo says:

    Ok, daca valorile morale sunt marxiste, ca sa le dai peste ochi copiilor burjui.
    Cand eram copil asa gandeam, daca apare unul cu arfe ca ce bine o duce, ii dau in cap cu comunismul agresiv. Chiar daca nu crezi in el, e folositor sa imbraci haina asta ideologica. Ii zici ceva gen “astia ca tine erau trimisi la reeducare, ai grija, iti punem pielea in bat, imbuibatule”
    Sau il lovesti cu pilde crestine, whatever works. Da’ sa fie tot agresiv, cum le-a dat-o Iisus la aia din templu.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: