Vânătorul de câini domestici

Dorothea Iordănescu e scenograf colaborator al Teatrului din Timișoara și avea cinci câini: doi ai ei, doi ai prietenului şi unul în foster.  Într-o zi, a ieșit cu ei la plimbare și s-a pomenit că unul dintre căței este împușcat. Așa, pur și simplu. La câțiva pași de ea.

Da, da, ați citit corect. Cățel domestic. Cățel cu stăpân. Cățel crescut, hrănit, alintat, iubit. Cățelul care se cuibărește pe canapea lângă tine și vă uitați împreună la Home Alone, că tot e sezonul.

Pe cățelușă o chema Diana și avea aproape nouă ani. Șapte dintre ei i-a petrecut cu Dorothea, care a cules-o pe când era un animăluț subnutrit, slab ca un băț, într-un sat sărăcăcios din Cheile Nerei. Era un câine bun, jucăuș, iubitor, tandru. Acum, corpul neînsuflețit al Dianei e la Direcția Sanitar – Veterinară locală, să se constate moartea prin împușcare.

Poate că mă repet, dar vreau să vedeți cu ochii minții imaginea. Mulți dintre cititorii mei au animale iubite. Ieși cu el la plimbare într-o zi, și cineva îl împușcă în mers, lângă tine. De ce? Pentru că poate, pentru că are bani, pile pe la protipendada locală și suferă de sindromul buricul pământului în formă accentuată. Și pentru că, așa cum mie și ție ne place să bem un vin și să vedem un roast pe YouTube după o zi de muncă, individului îi place să ia pușca și să tragă în orice se nimerește.

După ce a stins viețile câtorva ființe, se duce liniștit acasă și se culcă.

Pe individ îl cheamă Dan Haidău, are afaceri imobiliare și un hobby sângeros: îi place să vadă animale murind. Și se mândrește cu asta. Iată-l, fotografiat de Dorothea la câteva minute după faptă.

Arma folosită este o carabină cu glonț, destinată vânatului mare. Faptul că avea o lanternă instalată pe armă, deși fotografia arată clar că era zi – ora 16, afirmă Dorothea – ne dovedește că Haidău intenționa să-și petreacă noaptea braconând. Pentru că vânătoarea pe timp de noapte este interzisă prin lege. Şi pentru că partidele de vânătoare organizate trebuie semnalizate în mod corespunzător, să nu se pună în pericol vieţi umane. Sau vieţi de animale cu stăpân.

Cum s-au întâmplat lucrurile:

Într-o zi plăcută, “pe alocuri soare, nu prea frig”, Dorothea a ieşit până în pădurea Bistra, de lângă Timişoara, să se bucure de aerul curat şi să ofere şi animalelor un moment de joacă şi exerciţiu. Conform unui act emis de Consiliul Local în 2017, pădurea Bistra a fost declarată pădure de agrement, adică “zonă împădurită în care se realizează diferite lucrări în vederea creării unui cadru adecvat pentru petrecerea timpului liber”, după cum spune Legea 24/2007 privind spaţiile verzi.
Logic, ideea generală de “petrecere a timpului liber” nu ar trebui să includă gloanţe care să şuiere la câţiva metri de tine, ca în Furios şi iute.

Aşadar, femeia şi căţeii ei se plimbau prin pădure, câinii “mulțumiți, într-ale lor, prin jurul meu”.

Dorothea povesteşte: “Dolly tropăia cu limba scoasă, Lupu venea și el cu noi agale, Tasha era vrăjită de natură. Ridic privirea și-o văd venind în fugă (pe căţeluşa Diana, n. r.), către noi. Încă doi paşi până să ajungă la mine. Brusc, două sunete asurzitoare ne-au derutat peste măsură. O clipă, am înghețat. Am țipat. Am văzut-o cum s-a-ntors, răsucindu-se, către stomac. Şi-apoi, cu ochii-i ieșiți parcă din orbite, a făcut un salt către noi. Din toți plămânii. În doi pași am ajuns la ea. Ea era țeapănă de durere, mușchii-i zvâcneau necontrolat.Țipam. Urlam. Dintr-o dată s-a prăbușit la picioarele mele. S-a uitat, cu faţa desfigurată de durere-n timp ce urlam din toți rărunchii.”

Dragă cititorule, uită-te bine la căţelul tău, care se agită pe lângă tine şi cere să fie mângâiat exact în secunda asta. Transpune-te în situaţie şi imaginează-ţi cum ar putea muri această moarte. Şi asta pentru că există indivizi ca Haidău.

“Fug. Ajung până la foişor, de unde cobora un bărbat. Am scos telefonul brusc şi l-am fotografiat.”

Imaginea de mai sus. Dan Haidău.

“M-am întors la Diana plângând. M-am trântit lângă ea, şi-am văzut-o cum a tresărit, cum m-a perceput, simţit. S-a uitat în sus- şi…s-a dus.” .

Prima replică a individului, adresată femeii căreia tocmai îi omorâse câinele?

Da` tu she cauţi femeie singură, noaptea, prin pădure?”

Tot ea era de vină, da? Pentru că era femeie, pentru că era singură şi pentru că era în pădure.

“M-am uitat la ceas- era ora 16. Zi, lumină.”

Bărbatul s-a îndepărtat să dea nişte telefoane, în timp ce Dorothea a sunat la 112. Între timp, a apărut un al doilea bărbat, “şef al vânătorilor din Moşniţa, după spusele lui”. Acesta a încercat s-o convingă pe Dorothea să îngroape pe loc cadavrul câinelui.

“Colegul mă asigura că nu are cheia de la barieră şi nu se poate intra cu maşina pe un drum forestier. Şi că n-avem ce-i face, trebuie să îngropăm câinele. NU, eu vreau să îngrop câinele altundeva, nu contează unde, acasă.

Între timp, iar mă sună poliţia că dacă mă descurc singură să ies, ok, că ei au încercat să ajungă dar nu au cum, că durează şi că dacă pot, să plec de acolo.”

Etern eficienta poliţie română şi soluţiile ei pururi utile.

“Atunci, am început să mă rog de om să ne bage în camioneta lui şi să ne hurducăie până la maşina noastră. Cu Diana cu tot. Încercasem eu s-o iau singură în braţe, fără succes, mânjindu-mă de sânge. Pe haine, pe geantă, pe mâini. Când intestinele i-au ieşit prin gaura glonţului, am ştiut că n-o să pot s-o duc de una singură nici până la drum. I le-am îndesat discret cu degetul şi m-am rugat de om cât am putut.” .

Ambii bărbaţi au insistat să “rezolve cumva lucrurile” (probabil să-i cumpere tăcerea cu o sumă oarecare de bani). La refuzul Dorotheei, au început să insiste că nu are nici un sens să depună plângere, “că tot ce fac ei acolo e legal, că au acte”. Au încercat s-o expedieze după unul dintre câini, care fugise speriat de împuşcături, să facă dispărut corpul căţelei, dar Dorothea n-a plecat nicăieri.

 

Nu se ştie care ar fi fost soarta acestei femei încăpăţânate, hotărâte să ajungă înapoi la maşină, cu câine cu tot, şi să depună o plângere. Doar era faţă în faţă cu un individ echipat cu o carabină şi complet dezechipat de orice urmă de scrupul. Dacă nu ar fi sunat-o prietenul. Prietenul Dorotheei venise şi el până la marginea pădurii cu Dorothea şi cu cei cinci câini, dar alesese să rămână în vehicul. Când s-a trezit faţă în faţă cu căţelul care o rupsese la fugă, a ştiut că sunt probleme. Faptul că mai era un bărbat prin apropiere, şi acest bărbat căuta să-şi recupereze iubita şi câinele, i-a făcut să renunţe.

Haidău a plecat, pur şi simplu, iar colegul a urcat femeia şi câinii – inclusiv cadavrul – în camionetă şi i-a dus pe un drum ocolit până la maşina ei. Deşi la început s-a recomandat “şeful vânătorilor din Moşniţa”, când Dorothea l-a întrebat, la destinaţie, cum se numeşte, “n-a vrut să-l zică şi a şters-o urgent”.

Dorothea a dus cadavrul la autopsie a doua zi, apoi s-a dus la poliţie să depună plângere. Cazul a fost repartizat la “arme şi muniţii”, nu la judiciar. Pentru că, din punctul de vedere al poliţiei române, esenţa problemei nu zăcea în faptul că individul a ucis un câine, ci pentru că plimba ilegal o armă.

Un comentator pe Facebook spune:

Alexandru Teleagă: Pot confirma că se întâmplă lucruri dubioase în pădurea de la Ghiroda, la 2 pași de Timișoara… când mă plimbam cu niște prieteni anul trecut, se auzeau împușcături în pădure dar nu exista nicio semnalizare că ar fi o partidă legală de vânătoare, cu autorizație și să nu se intre în pădurice în acel interval de timp.
Mi s-a părut periculoasă situația și am sunat la 112 să se verifice dacă are loc o partidă legală, deoarece era periculos pentru oricine se plimba acolo și nu era vreun anunț sau avertisment.
A fost anunțată Poliția și brusc după apel împușcăturile s-au oprit.
După vreo jumătate de oră a revenit polițistul cu un apel, mi-a spus că s-a deplasat acolo și nu a găsit pe nimeni. Curioasă coincidență, nu? Cu siguranță indivizii fuseseră anunțați că s-a sunat la 112 și să dispară…

Contul de Facebook al lui Dan Haidău e momentan închis. Dar fiul acestuia, Cristian, are versiunea Haidău. Iată cum se raportează Haidăii la un om căruia, insist, I-AU CĂSĂPIT CÂINELE.

.

“Ei deja ştiu cum o să se termine cazul”, constată cu umor Dorothea.

A doua zi, femeia a făcut un drum până în aceeaşi pădure. Şi a auzit alte focuri de armă.

“Am mers până la intrarea în pădure alaltăieri și până la barieră. Nu era absout niciun semn că se desfășoară vreo vânătoare în pădurea de agrement! Ăștia sunt criminali inconștienți!
Nu-mi vine să cred. Fupă tot incidentul, după tot scandalul… ei fac exact același lucru, fără să schimbe absolut nimic!”

Între timp, Dorothea şi avocata ei îi invită pe toţi timişorenii care au avut incidente cu Haidău să li se alăture. O sursă apropiată i-a transmis că o altă femeie a păţit acelaşi lucru. Caută să ia legătura şi cu ea. Conform zecilor de poveşti primite de când s-a viralizat cazul pe Facebook, tipul e “braconier de top, vânează extrem de des şi la discreţie”.

“Şi trebuie să cerem modificarea legii care permite vânătoarea în pădurile de agrement şi limitrofe”, adaugă Dorothea. Altfel, aceste crime se pot repeta la nesfârşit.

Animalul tău de companie poate fi următorul. Şi dacă ţintaşul are un moment de inconştienţă, chiar tu.

“Eram foarte aproape de Diana, când s-a tras. Nu se trage în animale sau “ținte”, decât dacă te-ai asigurat de câteva ori, înainte, că nu există oameni primprejur, ceea ce Haidău n-a făcut.

Puteam fi lejer eu.” 

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

2 Responses

  1. RB says:

    Am citit si am plans. Am plans pentru cainele care nu a avut nicio vina, pentru stapana lui care a fost supusa unei suferinte uriase si pentru ca tara asta nu pare sa se mai vindece vreodata, iar dreptatea nu pare sa mai existe. Doamne, cat de oribil! Jegul ala (refuz sa ii spun OM) merita sa stea muuuulti ani la puscarie.Dar probabil nu se va intampla asta, pentru ca la noi banii valoreaza mai mult decat o viata, de animal sau de om.

  2. MupMup says:

    Pai normal, aia in Timisoara au probleme cu clanurile si cu rechinii imobiliari, nu ma mira ca nici sigurnata fizica nu au. Politia mai ca nu o ia pe asta ca de ce a indraznit sa iasa din casa.

    Dar, hei, macar nu vor avea manele si miros urat.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger