Vecina

Doamnă drăguţă, cumsecade. Mereu cochetă, mereu în culori vii, pentru că o bucureşteancă adevărată se respectă. Până şi masca e în culori vii, pentru că, dacă eşti o fashionistă, pandemia e doar un pretext.

Mă opreşte pe scări.

-Nu vă supăraţi…

-Da.

-Dumneavoastră aveţi pisică.

-Am.

-Pisicuţa aia neagră, pe care o plimbaţi uneori pe scara blocului.

-Da, e un motan obez şi mi-a spus veterinarul că trebuie să facem mişcare.

-Nu vă supăraţi. Nuu ştiu cum s-o spun. Dar animalele… Animalele sunt şi ele suflete. Nu puteţi să…

-Să ce, doamnă?

-Ăăăă, nu ştiu ce-i faceţi.

-Ce-i fac?

-Acum o oră. Nu ştiu ce-i făceaţi, dar ţipa, sărăcuţul, de-mi rupea inima. Dacă aveţi animale, nu înseamnă că le puteţi chinui după pofta inimii. Dumnezeu e sus şi vede.

-L-am fiert de viu în ulei încins, apoi l-am jupuit și am pus sare, înţeleg că nu e frumos?

Se uită la mine şocată şi profund dezgustată.

-Glumesc, doamnă. Îi tăiam unghiuţele, atâta tot. Aşa face el când nu e în asentiment.

***

Dacă v-a plăcut acest text, puteți susţine activitatea siteului cu o donaţie.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

***

Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.

 

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: