Cine citește cu regularitate acest blog știe că nu mă pasionează religia în forma ei organizată, și nu mă vei prinde într-o biserică decât dacă mă leagă unii și mă duc pe sus. Dar îmi place să citesc eu scrierile și să găsesc propriile semnificații în ele, cum ați văzut în texte ca ăsta, ăsta sau ăsta.
Rusaliile sunt versiunea românească a Pentecostului, adică 50 de zile de la înviere. Spre deosebire de termenul Pentecost, care include referința clară la ideea de bază a sărbătorii, termenul Rusalii vine din latină, unde rosalia era sărbătoarea trandafirilor. Practic, la bază această sărbătoare de la începutul lui iunie era o petrecere agrară, pentru că începeau să apară primele roade ale câmpului, iar anticii aduceau ofrande zeilor pentru ca recolta să fie bogată și să asigure prosperitate.
Faptul că noi sărbătorim un eveniment creștin, dar îi păstrăm o denumire veche, care nu include nici un fel de referință la evenimentul creștin, e unul dintre paradoxurile acestui popor.
Ce s-a întâmplat de fapt în a cincizecea zi de după înviere?
S-a pogorât Duhul Sfânt peste apostoli și le-a dat o putere ieșită din comun, o inspirație divină, să pornească prin toată lumea și să îi convertească pe toți la creștinism.
Acum, știm și noi cât de dificil e să scoți din mintea cuiva ideile preconcepute insuflate din fragedă copilărie, și să îl convingi că “tradiţia străbună” e greşită şi toxică. Din acest punct de vedere, am putea spune că Rusaliile sunt prima sărbătoare modernă. Prima sărbătoare care presupune lupta cu iraţionalul, cu arhaismul, cu primitivismul, şi promovarea unor idei noi, revoluţionare, eliberatoare.
Pentru ca o mână de oameni să-şi asume o astfel de luptă, a fost nevoie de pogorârea Duhului Sfânt. Adică, un moment de inspiraţie venită aparent de nicăieri, şi care îţi dă forţa necesară să mergi mai departe în momente extrem de dificile.
Toţi am avut parte, în măsură mai mică sau mai mare, de aceste momente de lumină bruscă şi clară, care ne-au ajutat să punem capăt unor situaţii care păreau fără ieşire şi care ne-au insuflat forţa necesară unui nou început. Despre asta este vorba. Despre frântura de duh sfânt pe care o primeşti şi tu când cuţitul ajunge la os şi ai nevoie disperată de un miracol.
În spectacole şi filme, acest miracol se numeşte deus ex machina, şi se manifestă sub forma unui salvator neaşteptat care se nimereşte pe acolo şi care îl scoate pe erou din ghearele duşmanului. Dar în viaţa reală nu prea există salvatori neaşteptaţi şi ne bazăm doar pe stropul de duh sfânt pe care îl ascundem, şi pe care nu îl conştientizăm până când, în cel mai haotic şi mai disperat moment, murmurăm deodată: ŞTIU!
la nivel simbolic, Rusaliile sunt o sărbătoare a inspiraţiei şi a înţelepciunii. O sărbătoare a celei mai valoroase părţi a omului. O sărbătoare a tuturor puterilor pe care nu ştii că le ai.
Frumos, nu?
***
Dacă v-a plăcut acest text, puteți susține siteul în singurul mod care chiar ajută.
***

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.


Interesant, ziaristul Sorin Ioniță zice că e un obicei pre-creștin slav, din sudul Dunării.
Bate câmpii.