Spălarea mâinilor

A15JEP Ponzio Pilato Year 1962 Directors Gian Paolo Callegari and Irving Rapper Jean Marais

De sărbători, îmi pasă extrem de puţin de partea cu alimente tradiţionale, mai ales că urăsc carnea de miel cu pasiune şi cozonacul îngraşă. Mă plictiseşte din ce în ce mai tare schimbatul de “fie ca lumina insert cuvinte plictisitoare care nu spun nimic”. În schimb, mă pasionează explorarea mitologiei sărbătorii şi căutarea de sensuri.

Din acest punct de vedere, şi Crăciunul, şi Paştele sunt extrem de bogate, de complexe şi generoase, şi merită studiate în amănunt.

Azi, ne vom referi la gestul mitic al spălării mâinilor, efectuat de Pilat din Pont.

Dintre toate personajele Evangheliilor, mă regăsesc cel mai mult în Pilat din Pont. Omul nu avea impostura lui Irod şi nu era atât de erodat de corupţie pe interior să se gelozească pe un profet desculţ care făcea minuni. Nu avea interese ascunse de protejat, de aceea nu se ofusca de rebeliunea lui Isus ca fariseii. Pur şi simplu, înţelegea că în faţa lui e un tip nevinovat, pus la zid de o mulţime formată parţial din nemernici şi parţial din cretini manipulabili. Cum sunt în general mulţimile acestea puse pe căsăpit iraţional.

Fenomen care se întâmplă şi azi, când i se căşună opiniei publice pe câte cineva, de obicei la întărâtarea unui grup de interese, sau minimum a doi-trei proşti care au complexul impostorului şi nu pot încăpea de numitul cineva, iar mulţimea vine valuri-valuri.

Pilat e prefectul roman, şi din scrieri istorice, aflăm că a fost unul dintre oamenii care gândeau mai degrabă pragmatic decât religios. Mi se pare extrem de tare o poveste consemnată de istoricul Josephus, care spune că Pilat a folosit o parte din banii templului să construiască un apeduct. Adică, o conductă cu apă menită să asigure aprovizionarea oraşului Ierusalim. Ceea ce numim azi utilitate publică. Aş vrea să văd omul politic cu suficiente testicule să ia din bugetul alocat BOR şi să investească într-un spital sau orice alt proiect public destinat binelui obştesc.

Bineînţeles, populaţia a declanşat un protest feroce împotriva apeductului. Unde mai e plăcerea de a te căra până la dracu-n praznic după apă, în loc să-i îngraşi pe înalţii preoţi? Pentru că nici o formă de fanatism şi de sclavie nu e posibilă fără concursul părţii abuzate.

Să recunoşti prioritatea apei peste abureală religioasă, chiar dacă mulţimea din jurul tău are alte priorităţi, înseamnă să fii un om cu capul pe umeri.

Tot Pilat a zis: “Ăsta e un om nevinovat. Unica lui problemă e că a zis că e împărat”.

“Huooo”.

Şi mulţimea a ales să salveze un tâlhar – un om care comisese crime reale – dar care nu se pretinsese împărat. Exact ca în cazul apeductului: chestiune de priorităţi bine alese.

E cumva amuzant că singurul om care pleda cauza profetului iudeu era prefectul roman. Şi care nici n-o pleda din vreo implicare emoţională, nici nu fusese beneficiar al vreuneia din minuni, ci, pur şi simplu, logica lui era insultată de retardul situaţiei.

La un moment dat, Pilat s-a săturat de revărsarea de cretinătate din jur şi a zis: “Faceţi ce vreţi, eu mă spăl pe mâini de soarta acestui om”. Practic, a retras participarea. S-a detaşat. Sau, cum am zice noi azi, şi-a băgat piciorul.

Pe de o parte, e extrem de simplu să te detaşezi. E şi sănătos pentru nervi. N-ai cu cine să te înţelegi, pur şi simplu te retragi şi îi laşi să-şi dea în cap singuri.

Pe de altă parte, e o armă cu două tăişuri. Te lasă cu gândul că, dacă ai fi căutat să lupţi un pic mai mult, poate că ai fi putut să previi un dezastru.

E un echilibru extrem de subtil, de care e responsabil fiecare om dotat cu un creier funcţional.

Câte nenorociri poţi preveni dacă alegi să nu-ţi bagi piciorul? Câte situaţii merită să te speli pe mâini şi să le laşi să se prăbuşească în gol după pofta inimii?

Şi când, din epuizare nervoasă – pentru că probabil că omul care a dirijat bani religioşi spre utilităţi publice a tot avut iniţiative din acestea pragmatice şi cu sens, şi probabil că prostia din jur i s-a tot pus contră – când, din epuizare nervoasă, decizi să te laşi păgubaş, poate chiar în situaţia în care-l trimiţi pe fiul lui Dumnezeu pe cruce?

Când ai o convingere, şi ştii că adevărul e de partea ta, susţine-ţi punctul de vedere până la capăt.

*

 

 

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

 

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

6 Responses

  1. m says:

    Pai paralela cu BOR si politicianul nu e prea potrivita. Ar fi daca chiar am fi condusi de UE (cum clamau brexiterii) si am avea un prefect UE care sa faca asta.

  2. Joker says:

    Nu poti lupta cu irationalul unei gloate. O poti domina, sau manipula, cel mult.
    Si din experienta directa: nu poti face bine cuiva impotriva vointei lui.
    Buba aia trebuia sa plesneasca atunci.

  3. Lorena Lupu says:

    Posibil.

  4. probabil ca Marius Dragomir este fata bisericeasca si de aceea nu aproba ca banii Bisericii sa fie folositi in alte scopuri decat spre propasirea si bunastarea tarcovnicilor Domnului.E adevarat ca sunt oameni ai bisericii care fac lucruri bune dar nu cu anii bisericii ci tot cu fonduri din mila publica ISUS i-a alungat din templu pe zarafi dar biserica ortodoxa romana are afaceri,hoteluri si aduna bani cu sute de maini ,bani care nu ajung la cei amarati.Sa- mi dea exemplu cineva de un asezamant public finantat exclusiv de biserica,o cantina a saracilor, ceva …

  5. Lorena Lupu says:

    Mulţumesc frumos că aduci argumente, eu nu mai aveam răbdare de acest dialog.

  6. ggvvg says:

    staiashea, ca in cazul lui pilat daca se implica si nu-si baga piciorul, cine stie ce nasoleala mai iesea. daca facea uz de autoritate si il gratia pe gizaz? pai misiunea lui gizaz era sa moara, ca sa poata invia, ca sa le-arate el lor. plm, daca era gratiat trebuia sa-si faca seppuku

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger