poştaşi să fie, că poştă e destulă

Îmi e simpatic nea’ poştaşul care-mi aduce corespondenţa şi nu vreau să fie unul dintre cei 2.000 de viitori restructuraţi. De aceea m-am dus la miting, să-i susţin pe oameni, să le aflu ofurile şi să intonez în cor versuri din Moromeţii. Patetic?

Mi-a spus un prieten odată că românii sunt nişte loseri care nu ştiu să se adune, să facă un miting. Mă așteptam la treizeci de rătăciţi şi la o labă tristă, românească, dar am descoperit că poştaşii nu sunt români ca toţi ceilalţi. La ora nouă dimineaţa nenumărate autocare se aliniau pe o latură a Pieţei Constituţiei. Şi cine a spus „din toată ţara”, n-a exagerat cu nimic. Uite:

Read the rest at Vice Magazine: POȘTAȘI SĂ FIE, CĂ POȘTĂ E DESTULĂ – Vice la zi

Şi pentru că ai mei au scurtat mult relatarea conferinţei de presă, iar mie mi se pare relevant în context, luaţi de aici.

Vreme trece, Vreme vine

Mă întorc la MCSI, unde începe conferinţa de presă. Una de la care portarul ar vrea tare mult să mă alunge: „Deja a început!” Noroc cu un cameraman TVR care coboară, aude şi intervine: „N-a început nimic, lăsaţi fata să intre”.

Ministrul Valerian Vreme întârzie 40 de minute. Când soseşte în cele din urmă, refuză să se aşeze la masa la care erau instalate toate microfoanele televiziunilor, obligând oamenii facă cerc în jurul lui şi să-i îndese propriile lor microfoane în gură. Nu vrea poştă, e adeptul simultanului.

„Hai, repede, că tre’ să plec la Braşov”, ne ia tare. Evident, se trezeşte cu 8 întrebări concomitente şi răspunde la una nepusă: „Am sistat toate contractele scandaloase din perioada 2006 – 2008. De fapt, de asta au scos oamenii-n stradă”. Oare nu disponibilizările sunt principalul motiv? întreb. „Domnişoară, să admitem, poşta n-are importanţa de altădată. Oamenii nu trimit scrisori, trimit emailuri”. Bun, zice altcineva, dar facturile, coletele şi pensiile nu vin pe e-mail. „Trebuie să facem restructurări, încetaţi cu speculaţiile”, insistă el. „Care speculaţii?” „Bine, daţi-ne o cifră concretă a restructuraţilor”, cere cineva. „Unii zic 1.400, alţii 1.700, alţii 2.300”. „Întrebaţi liderii de sindicat”, ne năuceşte iar dl. Vreme. De când fac liderii de sindicat restructurări?

„Nu vă supăraţi”, insist eu, „oamenii se plâng că deja sunt prea puţini pentru volumul de muncă şi dacă mai daţi afară, nu o să facă faţă”. „Avem un comitet de normare a sarcinilor…” „Fiţi serios, domnule, cum puteţi norma munca unui poştaş de la ţară, care are 3 sate de servit, în aşa fel încât să pară mai puţină? Decât să ţineţi x experţi în comitetul de normare, nu mai bine angajaţi x poştaşi care să se normeze singuri?” „Nu înţelegeţi modul de funcţionare al poştei”, mă pune la punct. „Munca este normată echitabil”.

„Şi totuşi, ce măsuri de protecţie le oferiţi oamenilor?” insistă cineva. „E criză. Liberalizarea poştei va avea loc în 2013”. „Nu mi-aţi răspuns la întrebare”. „Trebuie să plec”, zice Ministrul şi o rupe la fugă pe coridoare, urmărit de noi, de cameramani, de reporteri, care încearcă să continue discuţia şi să obţină răspunsuri coerente. Ulterior, aflăm stupefiaţi din „Adevărul” că, de fapt, mitingul fusese un complot. Măi, să fie. Chit că liderii denunţau în speechuri aceleaşi contracte.

În concluzie: cum am vrea să meargă Poşta într-o ţară în care un simplu factor poştal este mai coerent decât Ministrul Comunicaţiilor?