Ieri a râs toată lumea că Ana Birchall a scris despre ea la persoana a treia.
În comentarii, oamenii mai citau exemple de politicieni care vorbesc despre ei la persoana a treia și făceau glume legate de divorțul politicianului de sine însuși.
Pe baza experienței mele în social media, s-ar putea ca explicația să fie mai prozaică.
În România, există două partide care plătesc ok un manager de social media. Da, cele două cu vechime. Pe unii i-am refuzat acum mai mulți ani și nu îmi mai propun colaborări, ceilalți nu m-au întrebat niciodată.
Dar sunt membri individuali ai celor două partide vechi, care, exact ca majoritatea politicienilor cu partide mici, sunt niște zgârciți siniștri și niște zgârie-brânză oribili. Îți propun niște sume atât de derizorii să te ocupi de prezența lor online, încât câștigi triplu ca manager de cont pentru modele de pe Onlyfans.
De trei ori am primit oferte de management al rețelelor de social media de la figuri politice în ascensiune, să zicem. (Mai ales că au luat ascensorul mai mult în jos.) Nu dau nume, că ofertele au venit prin amice PR-iste cu care ne iubim și care nu erau de vină cu nimic pentru bugetul absolut jenant, dar care sigur ar îndura consecințele clauzei de confidențialitate.
Dar de toate cele trei ori, sumele au fost de genul: „De banii ăștia, angajează-l pe Costi din fața blocului, că el e liber.”
Când plătești prost pe cineva, acel cineva se frustrează. Fiecare obiecție a ta, că vrei logo mai la stânga și poza A2312, nu A2314, și postarea la ora 11, nu la 12, naște în sufletul lui un „dar nu vrei tu cam multe pentru rahatul ăla de bani?”
Eu de-asta și refuz colaborările prost plătite. Vreau să nu mă încarc de negativitate generată de frustrarea nerecompensei.
Vrei un om serios, care să gândească o strategie media pentru tine și să te ajute din tot sufletul să crești ca vântul și ca gândul? Plătește ca lumea, nu te calici. Altfel, rămâi cu Costi din fața blocului, care nu se va deranja să intre în personaj și să scrie cu simțire și vibrație interioară, în primul rând pentru că nu le are.
Și la final, când se numără voturile, constați că ai procent mai mic decât alcoolemia lui Băsescu, chit că am auzit că s-a cam lăsat de băut lately.
Voi ați presupus că Ana Birchall se crede mai multe persoane.
Eu îmi dau cu părerea că e de fapt Costi din fața blocului.
Faptul că nu a pus diacritice, că nu a formulat o postare de tip call to empathy, pe ideea de ”Iată, frații mei, cum unii dintre noi sunt ținta perpetuă a discriminării și marginalizării, dar fac eu un live mâine și discutăm tot ce nu am avut șansa să discut la TV, pentru că nu mor caii când vor câinii” și nu a atașat o poză frumoasă cu candidata, să sară likeurile ca la popcorn, arată clar că omul care îi gestionează Facebook e plătit cu nasturi și muncește în scârbă.
Și din acest motiv nu ați văzut articole politice pe blogul meu sezonul ăsta. Aleg să nu-mi iau circ pentru toți zgârcălăii ăștia, că nu merită deranjul.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
***
Dacă îți plac aceste articole, poți alege să-mi oferi susținerea de care am nevoie.
Eu, daca nu aveam pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi si anume dreptul de a alege, cu Ana Birchall, aducatoarea de Mazare din Madagascar votam, desi am fost neplacut surprins sa vad in fotografia de la articolul tau ca e asa de smerita.
Mai nou e concurs de smerenie la nivel de prezidenţiale.
eu am vazut-o la Pătraru în emisiune și dacă îmi aduc bine aminte a cam dat două gherle de genul vorbit la persoana a III-a. nu știu cine îi face campania, poate o fi tot Costi din fața blocului dar când stau și mă gândesc la ce anti-campanii și-au făcut candidații noștri te cam doare capul.
corect.