Despre retragerea lui Rafael Nadal

În perioada asta, au loc Finalele Cupei Davis 2024, la Málaga. Totodată, e ultima participare la o competiție de tenis profesionist a legendarului Rafael Nadal. Sportivul și-a anunțat retragerea, în urma unei serii de accidentări. Un mare nume al tenisului părăsește terenul. O personalitate încântătoare și mereu pozitivă dispare din viața publică. Păcat.

***

Înainte să vină gigeii să țipe tare: „Auzi, fah, dar tu nu te pricepi la tenis”, o admit chiar eu: Nu mă pricep la tenis. Îl urmăresc sporadic, când se nimerește să dea Youtube știri despre tenis în momentele când îl las pe autoplay, și sare singur de la una la alta. Când se mai indignează lista mea de Facebook că Halep așa și pe dincolo. Când merge tenis pe plasma câte unui restaurant unde mă nimeresc să mănânc. Când mai vine newsletter la câte o agenție de știri și printre titlurile zilei e ceva despre tenis.

Astea fiind spuse, am față de jucătorii de tenis fascinația pe care o are orice cartof de canapea față de o persoană cu aptitudini atletice deosebite. Îmi place eleganța lor fizică, grația lor, faptul că tenisul e un sport 100% individual și meritocrat, ești pe barba ta și nu poți țipa că nea Mitică e de vină că te-a ținut mișelește pe banca de rezerve; îmi place că nu e un sport violent și că presupune mixul perfect de viteză, agilitate, instinct și calcul.

Taman de aceea, marii jucători de tenis sunt vedete. Federer era o vedetă. Serena Williams încă este o vedetă. Poate doar Inna și Delia o depășesc pe Simona Halep în vedetism, deși muzica pop e industria clasică de vedete. Și da, Rafael Nadal, cu farmecul lui hispanic brunet, cu alura lui de gentleman și cu blândețea înnăscută pe care o transmitea prin fiecare por, era în mod incontestabil o vedetă. Mai ales că Spania lui natală nu e ca România, unde fiecare om ce încearcă să se ridice prin muncă are peste noapte o mie de dușmani colcăitori de invidie. În Spania, e cu pasiune și amor: eroul a adus țării lui rezultate fenomenale, inclusiv 22 de titluri de Grand Slam, iar lumea îl iubește vijelios de „Rafa al nostru” și dacă cineva cârâie ceva, face moarte de om. Nu mănânci cherje despre Rafael Nadal dacă vrei ca spaniolul obișnuit să-ți mai răspundă la bună ziua.

Oricum, pe partea pozitivă, carierele marilor sportivi din ziua de azi sunt mai longevive decât oricând. Dacă în generațiile trecute, un star ca Bjorn Borg se retrăgea la 26 de ani, iar Boris Becker la 32, acum, tendința omului din zilele noastre de a-și refuza vârsta și de a fi de 18 ani până la moarte face ca mulți sportivi să meargă înainte la vârste pe care predecesorii lor nu le-ar fi visat. Acum doi ani, Federer își anunța retragerea din tenisul profesionist la 41 de ani. La aceeași vârstă, și în același an s-a retras și Serena Williams. Rafa ia marea decizie la 38 de ani, dar în cazul lui se adaugă și aceste accidentări incompatibile cu volumul de efort pe care îl presupune sportul de performanță. 40 e noul 30 chiar și în sport, chit că de obicei uzura fizică o precedă pe cea intelectuală.

Sigur, evoluția fenomenală a stilului de viață, a dietei și a eficienței antrenamentului își spune cuvântul, aducând zece ani de carieră în plus pentru acești mari sportivi. Dar cred că e și o evoluție la nivel spiritual. Generațiile trecute erau sclavele preconcepției că, de la vârsta X, ești oficial bătrân și trebuie să te resemnezi cu papucii de casă și fesul de lână pe cap. V-am povestit cum, la reo 40 de ani, maică-mea și prietena ei se holbau la paltonul roșu superb din vitrină, dar s-au răzgândit „că nu mai avem vârsta”.

Generația matură de azi refuză să accepte noțiunea de bătrânețe și luptă din răsputeri pentru locul ei la masa celor populari. Și bine face. Cine decide că nu mai poți, în afară de tine? Cât te țin oasele, mușchii, ficații și plămânii, mergi înainte și cui nu-i place, să te pupe adânc în fiecare cotlon al anusului.

Și adevărul e că tinerețea nu doar că poate fi, ci trebuie prelungită. Menține-te fit, învață zilnic ceva nou, bucură-te de tot ce vezi interesant, păstrează-ți curiozitatea, respinge prejudecățile. Și vei transmite energia veșnic tânără pe tot restul vieții.

De aceea, mi se pare minunat faptul că acești jucători de tenis fenomenali și-au adăugat zece ani de victorii și de bucurii, și nu au experimentat sentimentul acela deprimant de „pensionar” la vârste la care încă ar fi putut fi în cea mai bună formă a lor.

Noi, restul, care nu avem de bifat lista de performanțe dificile a sportului profesionist, nu avem nici o scuză să nu fim tineri și plini de viață până la 100 de ani.

***

Și la 37, Novak Djokovic încă obține victorie peste victorie. Dacă nu intervine ceva, va merge înainte încă cinci ani pe puțin, cu forța unui tanc. La asta îmi puteți răspunde că da, răchia sârbească te conservă altfel. 😀

***

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.

***

Dacă îți plac aceste articole, poți alege să-mi oferi susținerea de care am nevoie.