Argumentul “săracii lumii”

Prima oară când m-am întâlnit cu argumentul “săracii lumii” a fost în fragedă pruncie, când nu-mi plăcea un fel de mâncare şi adultul din faţa mea insista să-l mănânc.
-Uite, săracii lumii ar fi fericiţi să…
-Păi, dă-l lor. De ce să-l dai cuiva nefericit să…, când există atâţia fericiţi.
Jeap! palmă. Pasămite, adulţii din vechime rezolvau uşor fracturile logicii prin palmă. Eu izbucneam în cele mai sinistre urlete şi tot nu mâncam ce nu voiam să mănânc, dar îi uram mai mult pe “săracii lumii”, că mă fac şantajabilă prin asociere.

Apoi, am vrut un ghiozdan nou la începutul anului şcolar.
-Săracii lumii ar fi fericiţi să-l aibă pe ăsta.
Nu i-am mai zis maică-mii ce credeam, şi anume că e vorba de strictă zgârcenie personală a ei, şi săracii lumii n-aveau nici o legătură, pentru că era naşpa să te duci mov-albăstrui la deschiderea şcolară. Dar în continuare “săracii lumii” mi se părea cel mai infect praf în ochi şi aş fi preferat să-mi spună bărbăteşte: “Mă calicesc să-ţi iau ghiozdan nou.”

După aia, am început să-mi câştig propriii bani, să mă asigur că nu-mi mai vine nimeni, niciodată, cu argumentul retardat “săracii lumii”. De ce retardat? Pentru că direcţia spre care te îndrepţi este în mare măsură definită de raportare. Dacă alegi să te raportezi strict la “săracii lumii” şi să te bucuri că ai 7 milioane salariu şi un boss cretin, nu ai efectiv cum să evoluezi personal. Nu zic să te raportezi nici la bogaţii lumii, să suferi că n-ai insula ta personală şi o plantaţie de arbori de coca pe ea, că e ca şi cum Oprah Winfrey ar suferi că nu e Kate Moss şi nici n-o să fie vreodată. Dar e ok să te raportezi la versiunea ta ceva mai bună şi mai elevată, şi să faci tot posibilul să ajungi în punctul ăla. Apoi la versiunea ta şi mai bună şi tot aşa. Deci, eliminând calicii şi influenţele distructive din viaţa mea, m-am asigurat că nu-mi mai povesteşte nimeni despre “săracii lumii”.

Şi, colac peste pupăză, se găseşte un comentac retardat să-mi vină la postarea “se poate epilat cu anestezie?” să-mi vină cu argumentul “săracii lumii”. Ai, nu, pe bune. Dacă vreo membră a familiei tale, dependentă financiar de tine, dorea epilat cu anestezie, înţelegeam. Dar să vii să-mi spui mie, cu care n-ai nici o treabă, că “săracii lumii aşa şi pe dincolo” mi se pare mai mult decât calicenie. Mi se pare panică calicoasă obsesiv-compulsivă, dacă există asta. Şi dacă nu, tocmai am descoperit-o. Am identificat un nou sindrom. Mâine mă duc să-l brevetez.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

40 Responses

  1. Cred ca zgarcitii si egoistii folosesc acest argument, cine vrea sa ajute, ajuta. Iar din astia cu sfaturi, care nu au alta treaba, se gasesc peste tot. Nu trebuie bagati in seama.

  2. M. says:

    Am avut problema asta când am povestit cuiva cum am mers în 5 orașe mari din Europa cu 1500 euro pentru 14 nopți prin 2009 și individul a găsit de cuviință să îmi spună că de banii ăștia puteam vedea locuri în România, nu era nevoie să le dau străinilor banii. Cred că intră tot în categoria calicilor obsesivo-compulsivi… eventual cu mutație fudulisto-naționalistă.

  3. Ma regasesc grav in articolul tau. Nu cred ca exista pe planeta asta un om mai calic decat maica-mea,trust me. Cand aveam varsta de 5 ani si mergeam mereu la magazin cu ea ma uitam in vitrina cu dulciuri si aratam:”Vreau asta,vreau asta,vreau asta”,Cum maica-mea tine foarte mult la parerea lumii,imi cumpara nu cumva sa creada vanzatoarea ca e o calica. Insa intr-o zi mi-a spus:”Daca mai imi spui in magazin ca vrei nu stiu ce, te iau si te bat de fata cu vanzatoarele” . Asa ca a doua zi cand am intrat in magazin cu ea, reactia mea a fost:”Asta nu vreau, asta nu vreau,asta nu vreau”
    Replica cu:”Altii ar fi fericiti sa manance si sa aiba ce ai tu” o aud zilnic. Sau replica:”Altii nu au nici pe jumatate ce ai tu”. Aaaa….CE AM???Nimic. Ma imbrac mai rau ca un boschetar,dar ma rog..asta este. Abia astept la anul sa ma angajez si sa nu mai aud genul asta de replici.

    • Nea says:

      Eu aveam alte discuţii când eram mic şi mă scotea bunicul prin oraş. Îmi zicea: alţi copii vor covrig, vor suc, tu de ce nu ceri niciodată nimic? Nu am ştiut ce să-i spun, după cum nu ştiu nici acum de ce nu voiam.

      • Lorena Lupu says:

        unii se nasc în familii mişto. norocul lor.

        • Nea says:

          Am avut de pe la 9 ani permisiunea formală de la maică-mea să fumez (cu o clauză minoră). Rezultatul: Am pufăit niţel în ultimul an de facultate, apoi am renunţat de la sine.

        • jimerino says:

          da’ cine dadea tigarile? ca asa nici mama n-are nimic impotriva faptului ca beau etc, da’ mai da cate maxim o bere, greu ma imbat pe carca ei.

        • Nautilus says:

          @jimerino: asta e dezonorant pentru un bloggăr, trebuie întotdeauna să te lauzi că produci bani (din trafic, Adsense, reclame mascate, ponegrit portocaliii/uslinoşii etc) cât pentru o cisternă de Guinness şi un butoi de Heineken 😀

  4. catgal says:

    Postul tau imi aduce aminte de mama mea, care era fix pe dos, in fiecare an voia sa imi cumpere un ghiozdan nou, invelitori pentru carti si caiete noi, imi placea foarte mult inceputul scolii pentru ca aveam penar nou si tot felul de pixuri, culori, carioci…Pe mine ma enerveaza fff mult afirmatiile actuale despre cum Nu e bine sa iei copiilor prea multe jucarii sau sa nu ii lasi sa se joace pe calculator, “ca noi pe vremea noastra…” Am crescut intr-o familie foarte destupata la cap in privinta asta si zau daca am ajuns azi o “materialista”. Si in general, zgarcitii care comenteaza cu :”saracia” lumii doar comenteaza, nu fac nimic pentru asta, de fapt cred ca se lezeaza cand ii vad pe altii ca isi cheltuiesc din finantele personale si sufera chiar daca nu sunt banii lor.

  5. Vladimir says:

    sug pula.

  6. gheorgica says:

    Si io am avut un shoc cand am intalnit adevaratii saraci ai lumii. scz daca plicti. Pe trepte la Inter o doamna 50, bine imbracata cocheta ,accesorii din aur ….si un cutu..cutu cu fundita. Langa ea un carton de ambalaj pe care scria in creion chimic: sunt saraca. Va rog sa ma ajutati cu un banut. Va multumeste Caliopia! Am crezut ca este o gluma. Am intrebat daca mesajul ii apartine si daca are legatura cu ea. Raspunsul a fost afirmativ. Poi bine dar nu se vede a fi saraca. Tinere, saracia are si ea ierarhia ei. In lumea mea eu sunt considerata saraca.
    Despre ce saracie vorbim?
    La noi saracia a ajuns atat de depreciata ca se confunda cu boschetarul,omul bolnav si neputincios. Nebunii leptomani sunt confundati cu oameni de afaceri si se zbenguie liberi la televiziuni.Oameni normali despre care vb sunt putini. Ori este bogat si nebun ori este boschetar. Omul normal care se preocupa de famile,de corpul lui,de mintea si gandirea lui. Omul care incearca sa lase un semn al civilizatiei si mesajul lui catre viitor este pe cale de disparitie. Printre noi circula multi boschetari deghizati si nebuni.Au bani,masini,case… dar tot boschetari raman.

  7. Denisa M. says:

    @toti si toate

    Buna seara. Ce pula mica a lui [at]neax mai faceti nou in vietile voastre?

  8. Eram la bunica mea, o femeie exceptionala, cand vine una dintre surorile ei(exact opusul bunicii) si imi zice:” ce bine-ti mere, te-as vedea io ducandu-te cu secera in varful dealului!” la care eu “foarte bine, ai stat la tara, eu unde sa ma duc cu secera , in varful…blocului?” Aiurea!

    • gheorgica says:

      scz spun si io o gluma proasta. Fiecare dintre voi s-a dus unde era ciocanul. Una in varful dealului alta in varful blocului. Stema a ramas completa

  9. boemul says:

    săracii lumii dislike this post :))
    acu’, lăsând gluma la o parte, io aş vrea ca fosta nevastă să-i pună măcar uneori fie-mii placa asta cu săracii, mă îngrozesc de cât de fiţoasă o să ajungă…

  10. Nea says:

    Jimerino, bănuiesc, că dacă mi-ar fi venit pofta, mi-aş fi cumpărat eu ţigările, la 9 ani nu i-aş fi tapat pe părinţi. Şi, pe atunci, minorii puteau cumpăra.

  11. gheorgica says:

    Cred ca aici bantuie confuzia care isterizeaza Rou. bogat=bani,masina,case,tigari,bautura,xxx, tv(materiale) sarac= fara toate cele sau diminuate. Ai mei m-au invatat ca esti sarac atunci cand tu la piela goala nu reprezinti nimic nu are nevoie nimeni de tine si nu esti in stare sa creezi ceva de care tu sau cineva sa aiba nevoie

  12. gheorgica says:

    Sa inteleg ca ai in loc de cap laskatök?

  13. Sindromul asta probabil este unul foarte comunist, nascut din lipsa de materie sa-i spunem mai de “firma”.
    Si eu imi aduc aminte de mama, o prsonala lafel de matura care adesea imi spunea “sunt alti si mai saraci decat noi” in dornta de a limita, de a masca o cheltuiala mai mare si deci o zgarcenie > evident ca nu ma lasam pana nu obtineam ce vroiam insa cu chinuri mari <
    chiar si acum dupa multi ani inca mai exista aceasta problema chiar daca nu la acel nivel de-atunci si dincolo de aceste aspente sunt si copii ca noi care au c-am pus butul la aceasta vrajeala si care probabil vor repeta aceasta forma de zhgarcenie prin comparatie si raportare la ceva mai bine sau mai rau.

    Nu am halit si nici nu voi hali asa ceva in viata mea.

  14. laurentiucat says:

    ai mei ne-au dat tot ce vroia muschiu nostru…si eram pe vremea od si ss. am avut mingii din piele in fiecare an, costum de blugi de prin clasele primare…cand eram la liceu inainte de revolutie aveam cizmulite de blugi cu care ma “dadeam” la discoteca, casetofoane si casete cu ultimul racnet in muzica, primeam de la rudele din germania inaintea fiecarei veri. dar si acum cea mai tare faza mi se pare urmatoarea: in clasa a noua de liceu tata a adus 30.000 de lei si mi-a zis pune-i in dulapul de la biblioteca, inchide-i cu cheia si iei de acolo cat si cand iti trebuie dar cu conditia sa scrii pe lista fiecare banut. vreo doi ani a fost misto…dupa care vreo luna a fost cam naspa…si iar a fost bine.
    p.s.
    am si acum o matusa stransa la punga care culmea e si nasa mea de botez si nici nu are copii.
    satisfactia ei maxima a fost intr-o vara, pe plaja de la mamaia, cand fratele meu mai mic cu un an s-a apucat sa se planga ca vrea o geamandura… atunci, a spus din tot sufletul ca : uite! asta nu poate sa va ia… norocul ei a fost ca tata era treaz,trezisor ca trebuia sa conduca masina la intoarcere, ca precis ne aducea una…chiar daca era agatat si salvamarul de ea.
    p.s.s.
    tin minte ca ne duceam cate 10 dacii una dupa alta duminica la mare si tata a facut o data pe nebunu ca nu are bani si a luat unu din curcanii din curte, chipurile sa-l vanda. si asa a stat bietul curcan legat de picior de un tarus infipt in nisip si cu toti copiii de pe plaja in jurul lui, toata ziua aia.

  15. Gotan says:

    Intrebare la Radio Erevan:
    – Nu va suparati, daca am baut lapte pot sa ramin gravida?
    Raspuns:
    – Da, si aveti toate sansele pentru ca vacile noastre au mincat o p____ asta iarna.
    ……………….
    la argumentul “saracii lumii” am trecut usor.nu am fost fortat niciodata sa fac ceva care-mi displacea.( de catre parinti).subiectul cu jeap-o palma nu l-am prins niciodata cand eram mici , as zice ca am avut noroc in acest sens.
    oricum foamea te invata multe .te educa.
    pentru ca altceva nu vedeam oricate fite am fi facut.

    cred ca noi eram saracii lumii.

  16. ioana says:

    nu, defapt nu “trebuie sa” nimic. nu trebuie sa ma raportez nici la saraci nici la bogati, la nimic. nu am nevoie sa aspir la nimic, nu am nevoie de scop.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: