Atenția negativă și cea divagantă

Sunt în mai multe grupuri de freelanceri pe Facebook. Nu sunt activă pe ele, pentru că strategia mea e alta: îmi arăt abilitățile și versatilitatea pe propria social media și cine e interesat de o colaborare profesională, are la dispoziție mailul birou@lorenalupu.com să negociem. Și mi-au venit destule joburi astfel. Inclusiv “secretul femeilor independente şi pline de bani”.

Pe un astfel de grup, ieri seară, o fată, de 20 şi ceva de ani, graphic designer, şi-a postat portofoliul şi o scurtă prezentare. Portofoliul, ok. Prezentarea, entuziastă şi dornică de muncă.

În secunda imediat următoare, secţiunea de comentarii a explodat. Cu două reacţii principale.

  1. Hate. Extrem de mult hate. Hate de la gigei frustraţi, care îi desfiinţau cu sadism munca, deşi, dacă aruncai un ochi pe profilurile lor, nu vedeai nimic cu care să concureze. Hate cinic, uneori pe şleau, alteori îmbrăcat în cuvinte cu multe silabe, când gogul dorea să se dea intelectual. Hate şi de la alte femei, în general pick me girls, care pactizau cu gigeii frustraţi în speranţa că, poate, ele vor scăpa neagresate.
  2. Libidinoşeală. Arăţi foarte bine, eşti foarte tare, bale, bale, bale. Ce-aş mai colabora şi eu cu tine, mamă-mamă.

Din punctul de vedere al unui tânăr profesionist, care încă nu şi-a format abilitatea mea de a plăti hate-ul cu o p*lă viguroasă înfiptă până în amigdale, care să-l facă pe băgătorul de seamă să schelălăie a victimă, deşi el fusese agresorul in the first place, ambele sunt un atac la stima de sine, dacă le laşi să te afecteze şi dacă le iei de bune.

Şi mi-aş fi dorit să am la 20 de ani un mentor, un profesor, un educator de orice tip care să-mi spună că nu e cazul.

Când tânărul profesionist e femeie, nu ştiu cum se face, dar atât hate-ul, agresivitatea, nevoia de a călca în picioare a haitei, cât şi atenţia divagantă, băgarea în seamă greţoasă, sunt mult mai mari şi mai intense.

Nu, nu e vorba de tine. Nu ai ce să faci să le eviţi. Cel mult, poţi să te ascunzi, să stai în banca ta, să te angajezi într-un job de 8 ore care nu va pune în valoare nici 1% din ce ştii să faci, dar asta înseamnă că gigeii au învins.

Cum învingi tu?

Simplu.

Îţi asumi că vor veni. Pentru că da, vor veni. Orice ai face, tu ca femeie, dacă nu e pe linia “ce special e iubi şi uite ce bebei frumoşi avem” (linia social acceptabilă pentru ţara asta eminamente agrară în spirit), reacţia va fi de ură, agresivitate şi prejudecăţi. Orice se abate de la această linie duce la eticheta de “nebună”. Şi “nebunele” trebuie înjurate, minimalizate şi jignite, intră în fişa postului de gigel.

Dacă le aştepţi, măcar nu te vor surprinde.

Dar cum le faci faţă?

Le iei ca pe o confesiune a frustrărilor şi limitărilor postacului. Şi pe o confesiune a proiecţiilor lui legate… nici măcar de tine. Pentru că nu te cunoaşte, şi cum se vede, e mai preocupat să latre decât să fie atent. Proiecţiilor lui legate de femei la care nu are acces, de frustrarea faţă de propria insignifianţă cu care nu ştie cum să lupte (prin muncă, băi, gogu, nu prin toxicitate împroşcată peste oameni care nu ţi-au mutut-o pe fă-ta), şi cine ştie ce altor probleme pe care nu ştie cum să le rezolve.

Apoi, citesc pe un alt grup: Dar de ce au nevoie femeile de empowerment?

Păi, iată de ce.

Un bărbat se recomandă şi îşi prezintă portofoliul.

Nimic special, eventual unii îl contactează privat să ceară cotaţii şi atât.

O femeie se recomandă şi îşi prezintă portofoliul.

O haită de dulăi turbaţi începe instant să latre. Oricum ar fi portofoliul. Oricum ar fi ea. Oricum.

Mulţi bărbaţi nu înţeleg nevoia de empowerment pentru că nu au fost supuşi niciodată acestui tip de atenţie. Şi bine că nu au fost supuşi, pentru că nu i-ar face faţă. Vezi gigelul câinos care, după ce îmi bag pwla în mămica lui t*rfă, devine subit smiorc – smiorc. Vezi cum Michael Jackson a fost devastat fizic şi mintal după controversa cu puştii care l-au acuzat de hm-hm şi, chit că a fost achitat, nu şi-a revenit niciodată, pornind spirala cu dependenţa de tranchilizante şi a murit la 50 de ani, în timp ce Madonna e încă regină supremă, chit că viaţa ei a fost o interminabilă controversă şi revărsare de hate.

Dacă Madonna ar fi fost bărbat, nu ar fi primit nici a zecea parte din toxicitatea pe care a încasat-o de la primul videoclip.

Dar aici vine punctul final al acestui articol.

De ce pe Madonna n-a doborât-o toxicitatea, cum l-a doborât pe Michael?

Pentru că, încasând-o constant, conştientă că, prin condiţia ei de femeie, o va primi no matter what, Madonna a deprins un alt mecanism psihologic.

Acela de a se folosi de toxicitatea frustraţilor ca de o trambulină.

Ceea ce vă dorim şi dvs.

***

Dacă v-a plăcut acest text, susţineţi activitatea siteului cu o donaţie.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

3 Responses

  1. Dinu says:

    Loreno, dacă zici că și femeile și bărbații au criticat deopotrivă portofoliul fetei, de unde tragi tu concluzia că e HATE și nu critică obiectivă? Înțeleg că nu concurau pe ea, dar n-ai mai văzut comentatori care nu joacă fotbal sau critici literari care nu scriu? Mi se pare că în căpșorul tău foarte sensibil hate e orice critică adusă unei persoane vulnerabile, chit că e adevărată sau nu. Încearcă să fii mai echilibrată

    Iar legat de Michael Jackson – te rog să te documentezi mai bine, a fost pedofil și e foarte bine că nu a murit mai târziu. Mare talent ca artist, mare monstru ca om.

    • Lorena Lupu says:

      Gigele, îți zic de unde trag concluzia. Pentru că AM DOI OCHI și AM VĂZUT ȘI EU PORTOFOLIUL. Obvious enough, dacă aveai un neuron funcţional.

      De la “mi se pare” încolo urmează proiecţii de gigel ticălos şi prost, pus pe atac să-şi justifice insignifianţa, cum am zis în text, iar pe acestea le vom lua drept ceea ce sunt. Şi anume, confesiunea “sunt gigel ticălos şi prost, care mănâncă căcat pentru că atâta poate”.

      Legat de Michael Jackson, m-am documentat mai mult decât tine, so, stai pe curul tău sfrijit de gigel ticălos şi prost şi eventual ÎNTREABĂ, nu da verdicte. Asta face un prost asumat. ÎNTREABĂ.

  2. Corina says:

    Foarte bine scris articolul, big like pentru postare!

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: