Dacă am promis, am promis, nu?
Bondăraşul şturlubatic
Bâzâia de zor, zglobiu,
Un zumzet primăvăratic
Zornăit zurgălăgiu
Iară dalba margaretă
Pală ca o mucenică
Medita mieriu şi molcom
Ca un muget de viţică
Bondăraşul şturlubatic
N-avea tihnă, n-avea stare,
Zumzăia pe ici pe colo
Molestând suple sepale
Iară dalba margaretă
Palidă ca o vergină
Şedea ca o iconiţă
Rătăcită pe ţarină.
Bondăraşul şturlubatic
Bâzâind pe-o floricică
Nimeri din întâmplare
Chiar în gura de viţică
Iară dalba margaretă
Pală ca un var lavabil
Oftă trist şi melancolic:
“Deh! Destinul implacabil…”
Bondăraşul şturlubatic
Lunecă pe gât în jos,
Se trezi, pe nesperate
Într-un loc întunecos.
Iară dalba margaretă
Într-un mod barbar păscută
Păşi demnă ca o sfântă
Pe calea necunoscută…
Bondăraşul şturlubatic
Tresări de bucurie
Când se pomeni alături
De o dulce companie,
Iară dalba margaretă:
-Nu te bucura-n zadar!
Dac-ai şti tu unde suntem… 🙁
-…?
-Iată, într-un bălegar.
…cu dedicatie speciala pentru toti locuitorii orasului israelian Rahat…
Nu vezi sufletul cum iese
În haotice cuvinte
Au înnebunit salcâmii
Şi tu vrei să fiu cuminte!
Pe caldurile astea un dus rece e binevenit. 🙂
Trebuie sa recunosc ca poezia e tare dragalasa.
Raluca Hippie:… recunosc că nu mă gândeam atât de departe. 😀
Danuta: dacă eu am scris postarea în versuri, e musai zor nevoie să îşi etaleze toţi comentatorii abilităţile versificative. Mi se pare corect. 😆
Dimineata mergeam pe langa o casa pe al carei perete scria:Moartea te asteapta dupa colt.Am incercat sa schitez un zambet ,moment in care ajung la coltul casei si ma izbesc de o babuta imbracata in negru.Pentru o clipa parul din cap nu a mai avut nevoie de spuma si picioarele nu au mai raspuns la comenzi.Dintr-o Dacie parcata tipa Tudor Gheorghe versurile citate.Abilitatile mentionate exista, dar prefer sa nu le etalez.A existat si o varianta by Danuta , dar pentru o secunda neuronul meu suvitat mi-a zis ca e mai bine sa ma abtin.Poezia ta m-a scos din albastru si m-a facut portocalie.Pana duminica voi fi un curcubeu.:)
ouch…am mai postat odata, k nu vedeam comentariile-pls nu-i da accept
Chiar dacă nu se vede, comentariul există şi aşteaptă moderare. Şi alţii postează comentarii duplicat, şi acum îmi dau seama de ce. 😉
:))
Serios? Acest :)) e pe bune? Din partea ta mă aşteptam cu teamă la încă o prelegere despre stilul literar al anului 2008, tendinţele primăvară-vară. 😆
nu lorena nu prea mai fac prelegeri sau whatever mai fac din cand in cand am ras cu lacrimi deoarece rimele sunt fortate cautate adica cum sa iti explic nu prea e poezie ce ai scris tu mai sus ci doar o versificatie adica hai sa cautam rime hazoase ori poezia implica mai mult decat atat
spunea blaga odata de mult ca: “exista o eroare ortografica pe care o fac toti poetii: dupa ultimul vers al unei adevarate poezii nu se pune punct”
🙂
concluzie de 2 lei si 50 de bani:
Bondarasul sturlubatic
Zise trist si intepat:
Cand iti cauti fericirea
Te mai faci si de kkt. 🙂
contraexplozie: ăv cors, ăv cors. dacă nu se lasă cu căutare de nod în papură, unde mai e plăcerea? 😆 cred că unii oameni au satisfacţii vecine cu cele sexuale când li se oferă ocazia de a da învăţăminte. evident, categorisire mai neconcludentă decât “forţat” se poate găsi greu… aşa că merge şi asta. 🙂
Cum era cu moşul ăla decrepit de acum câteva postări care a citit un banc cu muncitori şi a început să mă suduie că spurc eforturile clasei muncitoare? păcat de tinereţea ta, Mihai…
danuta: se pare că am dat drumul fără să vreau la robinetul de talent al poporului. E bine. Unii încordează muşchi critici, alţii muşchi lirici. Să vedem cine ce mai încordează 😆
N-a fost nici o incordare,lipsa de talent e evidenta. Pur si simplu asta mi-a trecut prin cap cand am citit dimineata poezia.Mai e si replica margaretei , dar m-am facut destul de ras.Si eu ma gandeam ca ar putea fi un joc, sa continue cine vrea .Atentie la febra musculara!!! 🙂
Dar bineînţeles. Eu sunt cantina publică, în caz că avea cineva vreo îndoială. 😉
Ceea ce nu înţeleg, e urarea de “atenţie la febră musculară”. cui o faci de fapt?
lorena poezia este slaba asta nu inseamna ca eu am dreptate 100% sau ca am satisfactii vecine cu cele sexuale nu ca nu imi plac astfel de satisfactii dimpotriva imi plac teribil satisfactiile vecine actul sexual dar uite reciteam azi niste poezie din secolul 19 poezie foarte frumoasa de altfel:
“spune, inimioara, spune – poezie de ienachita vacarescu”
“Spune, inimioara, spune
Ce durere te rapune?
Arata ce te munceste?
Ce boala te chinuieste?
Fa-o cunoscuta mie,
Ca sa-ti caut dohtorie.
Te rog, fa-ma a pricepe
Boala din ce ti se-ncepe?
Arata, spune, n-ascunde!
Da-mi un cuvint si-mi raspunde:
Spune, inimioara, spune
Ce durere te rapune?”
da
asta este o poezie naiva de sfarsit de secol 19 care inca se poate citi exprima ceva se vede o stare – poezia este cum sa-ti spun nefortata curge nu are rime de genul mucenica vitica strulubatic primavaratic
ori daca apuci pe aceasta panta in poezie rima & stuff trebuie sa aduci ceva novator (destul de greu dupa 3000 de ani de poezie)
lorena intr-un fel eu sunt un plictisit ca sa zic asa singurul motiv pentru care imi pierd timpul sub textele tale este ca intr-adevar am vazut sclipiri am vazut coerenta am vazut ceva ce merita bagat in seama
esti o persoana simpatica hazlie plina de viata si lipsita de prejudecati adica pe tine cuvantul pula nu te sperie si asta imi place teribil
sunt convins ca ai ceva de spus dar si aici avem un dar nu ma confunda pe mine cu tot soiul de frustrati dementi de pe net care saliveaza dezgustator atunci cand aud cuvinte de gen futai & stuff sau si mai rau tot soiul de specimene de la noua dreapta ca nu sunt
Cum să te confund cu demenţii de pe net, doamne fereşte!
cunosc stilul de cenaclu. hai să strivim totul în jurul nostru, că asta ne înalţă pe noi în proprii noştri ochi.
am mai spus-o şi o repet: nu mă interesează cum “e moda să scrii în 2008”. mi se fâlfâie glorios. chiar cu riscul de a încasa critici acerbe – mai mult sau mai puţin fondate şi argumentate. Că nu am prea înţeles unde nu îţi curge ţie – şi presupun că ai uitat să scoţi dopul. 😀
dar ceea ce îmi place nespus, e faptul că purtăm această dezbatere culturală sub o glumă. (care nici măcar nu conţine cuvântul “pulă” – ca să avem de ce să ne referim la el. Sau poate şi Ienăchiţă Văcărescu, citat de tine mai sus, scria cu “pulă”? 🙂 )
pai cred ca daca traia in 2008 scria sigur cu pula:)
nu strivesc tot tu nu accepti critica aia e problema
problema cu poezia e o problema destul de complicata adica nimeni nu stie sa dea definitia poeziei cel care sustine ca stie este vai de capul lui
eu incercam sa te conving de altceva adica daca vrei sa compui poezie cu rima trebuie sa ai un talent iesit din comun in zilele noastre si asta nu e din cauza ta e din cauza ca acest discurs rimat il auzim de 3000 de ani si e greu sa aduci ceva nou care sa te evidentieze sa te scoata din anonimat spunea un mare poet unul h.heine ca “rimele frumoase nu rareori sunt carje pentru gandurile schioape” si mare dreptate avea
eu personal citesc oricefel de poezie si cu rima si fara rima si cu pula si fara pula dar asta nu inseamna ca nu am pareri sau ca parerile mele nu sunt subiective in general intreaga critica literara este subiectiva nu am intalnit pana acum un critic obiectiv si aici aveam un domeniu atat de vast ca nu ne ajung 2 zile sa vorbim despre el
oricum trebuie sa recunosc ca esti buna
buna de tot stii cum sa faci PR stii cum sa iti vinzi inteligenta si asta imi starneste admiratia
Nu sunt un talent ieşit din comun, sunt altceva: sunt un om căruia îi place să se joace. Şi cu poezia asta nu urmăream să ies din anonimat. N-am făcut decât să execut promisiunea cu bondăraş şi margaretă din postarea anterioară.
cred cu tărie că dacă ne închistăm în normele unei singure epoci (2008), numai noi avem de pierdut. Dacă ne permitem un lucru foarte important – să experimentăm – scrisul nostru câştigă flexibilitate. Pe care o putem mai târziu exploata în volumele “serioase”.
Da! 🙂 Pasnic! Va multumesc si va imbratisez virtual pe amandoi. Ma retrag urmarind in tacere discutia.
aici sunt de acord cu tine
eu sunt destul de cunoscut pentru experimente de tot soiul deci cum sa-ti spun sunt poate ultima persoana care se cantoneaza intr-o epoca fie ea si postmoderna cam greu sa ma acuzi de imobilism sau conservatorism sau whatever
dar bondaras si margareta putea sa fie mai bine facut asa cum este el acum chiar daca ai executat promisiunea din postarea anterioara tot slab este si cum sa-ti spun stiu ca-ti place sa te joci dar asta nu inseamna ca orice joaca este scris si invers 🙂
hei, hei, arreteeeeez! (scuze, nu mă lasă să bag accente…)
pot să destind atmosfera? mai ales că a fost vorba dă critică, dă poezie grea şi poiezie uşoară, ba chiar şi de moştenitori ai viselor dă dânainte dă ’89?
dacă da, iată ce ne spunea folclorul anilor ’60:
Câte stele pe cer e,
Toate pân’ la ziuă piere,
Numa’ una e mai proastă,
Şade pă uzina noastră.
Poftim. Am pus şi punct la sfârşit. Adică, dot.
Io, cu critica, habar n-am dăloc, da’ dăloc! Iar dacă mai vine vorba şi dă poiezie, mă pierd cu totul. Niciodată n-am nimerit, la română (că ăsta mi-e nivelul maxim de studii în domeniu) ceea ce doreau profii. Îmi amintesc că la Împărat şi Proletar (mda, pă vremea aia, se cerea…), profa spunea că versurile degajă “mult roşu” (spre sfârşit, când se lăsa cu caft in Pariggi). Io, nu-ş’ cum dracu’, da’ vedeam cam mult albastru – era un albastru d’ăla, închis la culoare, din cel ce se vede pă cer imediat după apus, toamna. Aşa vedeam io caftu’ dân oraşu’ luminilor.
Mi s-a explicat cât dă fraier sunt – mă rog, cu vorbe înşiruite elegant şi doct. Pân urmare, părerea mea nu prea contează. Sunt neînţelegător cu critica, hm, exhaustivă şi explicativă pen’ că io mereu dau p’alături. Cred că am mai scris despre asta pe aici, aşa că nu mai revin.
Ce vreau io dă la un text? Să-mi creeze o stare minimă dă ceva – eh, ştiu că sună a demoiselle de pension, dar cam asta e tot ce pretind, indiferent de natura acelui ceva creat de text.
“Bondăraşul…” m-a amuzat. Nu-mi imaginez că a avut un alt scop, deci este o “poemă” echilibrată, raportat la intenţia autorului (autoa-REI!, scuze!). mă rog. nu e o părere susţinută de know how critic.
Pe de altă parte, chere Lorraine, dă ce te ambalezi tu aşa dă tare?
Ma bag si eu, deoarece vad ca ati luat o pauza. Desi pozitia contraexploziei, referitoare la calitatea poeziei, mi se pare pertinenta, consider ca pe blog ar trebui combatute ideile si nu neaparat forma lor. Evident, in cazul in care autoarea ar fi pretins recunoasterea calitatilor sale poetice, ar fi meritat o castana, care s-o trezeasca la realitate. Sau daca nu ai fi fost de acord cu simtul de orientare al bondarului. Sau cu simbolistica poeziei, daca exista. Si eu sunt convins ca exista. Ce a vrut Lorena de fapt sa spuna, e ca un trintor o poate poleniza pe Margareta, care raminind bortoasa il baga-n cacat cu pensia alimentara. Ceea ce mi se pare absolut plauzibil 😀
Iaca versuri:
Sase ori patru
E saispatru
Ziaru canta teava zor
Pe tractor
Ah!Now that’s something:))
Citind primele versuri,am crezut că ar fi de cuviinţă să adopt o atitudine ceva mai serioasă.Mă aşteptam la derularea unei idile între dalba margaretă şi bondăraşul şturlubatic.Dar nu!Ceea ce mă bucură.Gust intr-o mai mare măsură poemele care abordează teme jucăuşe decât pe cele binecunoscute.Totuşi,ca o româncă ce sunt,tind să observ şi o parte mai tristă a poezioarei.Nici măcar biata fauno-floră nu îşî poate derula existenţa în linişte.Tot se găseşte o vacă/un bou care să le strice cheful.
Cheers!:)
E cu bataie lunga poezia asta, tare mi-a placut!
mie-mi place poezioara, de fapt fabula, pe care as numi-o simplu.. “Fitze” (ca tot e la moda sa expui yacht-uri pe mocheta albastra in fata Casei Poporului cind nici macar drumuri ca lumea nu ai in B)
o smochină: discuţia continuă de-abia acum, pentru că eu am avut multe treburi.
mihai: eşti cunoscut pentru experimente? poate de către alţii. de către mine eşti cunoscut prin rigiditate şi evocarea anului 2008 ca un fel de pat al lui Procust după care să ne lungim-scurtăm-îngrăşăm-slăbim cu toţii. Şi umbra ameninţătoare a lui Ienăchiţă Văcărescu, desigur. Poate idealul tău e să purtăm şi uniforme – să ne încadrăm şi mai bine în tipic. Ai tot dreptul la idealurile tale, nu ţi-l neagă nimeni.
împricinatu’: printre atâţia critici “avizaţi”, eşti un autentic unicat. dacă zece pălării aş avea, pe toate le-aş scoate în faţa ta.
Şi nu, nu mă ambalam. Aşa sunt eu, mai cu temperament.
papagigli: ei, pe bune! hai şi tu la atac! alt critic care a citit tomuri de poezie şi ştie despre ce vorbeşte – de dă pe dinafară. poţi să-ţi ţii castanele liniştit – jur că nu mă interesează aprobarea ta. sau dez.
dadatroll: mega beton.
blu: e mişto că există oameni care nu sar să împroaşte cu… castane, ci sesizează chestii. Care nu sunt băgate în ochi, să le sesizeze toţi urangutanii – drept pentru care urangutanii nu se dezmint, şi nu le sesizează. 🙂
forevergreen: mulţumesc.
malko: da, cred că se poate numi fabulă.
Acum am citit si commurile de mai sus.:D
Nu înţeleg de ce o biată poezioară este primită cu atâta aversiune.
În fond,nu e subiect de Bac:))E o chestiuţă cu care ne putem delecta în timpul liber.
Şi,serios vorbind,mi se pare o aberaţie sa critici orice rime doar pentru simplul fapt că sună altfel.Cu asemenea poezioare ne hrăneam toţi cand eram mici pentru că erau funny.Când ne citea bunicul/bunca ceva drăguţ,vreo fabulă,trebuia sa îi zicem:”Fugi,buni,de-aici!Îmi vii cu d-astea.Pare-mi-se că domnul/doamna poet/ă nu avea inspiraţie atunci când a făcut chestia asta.”Ziceam aşa?Nu ziceam!Nici macăr la “Melc,melc”.Am impresia că doar copiii sunt în stare să vadă lucurile cu adevărat importante.Ei nu se pierd în gânduri inutile.
Thanx for making me a non-monkey,Lorena!:D
Tu de cite ori esti ofuscata si criticata, dai in ridicol? In poza nu pari blonda 😀
blu: nu eu te-am făcut o non-monkey. Te-ai făcut tu singură, prin justeţea remarcilor.
papagigli: nu, drăguţă, de câte ori văd lume aberând aiurea, le semnalez că aberează aiurea. Iar ce îţi par eu ţie şi ce nu, e deja strict problema ta – de vreme ce miştocăreala infantilă e singura ta monedă de schimb.
ce nu înţeleg: de ce pierzi timpul pe un blog de cacao şi nu te duci pe al tău ăla valoros? poate îţi ocupi timpul mai bine.
he he he ok lorena sunt narrow minded redneck rigid si asa mai departe se pune problema, insa, in ce masura aceasta “poezie” a ta dispune de o structura intersubiectiva care sa poata fi descrisa.
pentru ca, pe de o parte, textul de mai sus nu este decat o robotizare sentimentala liricoida, iar, pe de cealalta, capacitatile diferite ale cititorilor sunt cele care instrumenteaza textul.
doar nu o sa negi asta.
si ce cititori poti sa ai pentru o astfel de creatie? un segment ar fi clasele I-IV.
altul, poate cel mai mare, fanii – care inghit orice – fie ca are valoare, fie ca nu. doar vine de la diva – diva le stie pe toate, diva le face pe toate, diva nu greseste, diva construieste.
o adevarata fenomenologie a lecturii trebuie asadar sa clarifice actele de sesizare prin care “poezia” ta se traduce in constiinta cititorului.
un fel de joc “vrabia impotriva soimului”, un soi de “ecou al modalitatilor eului individual” in relatie cu micile “fragmente” modulare.
lorena francoise gilot spunea ca arta este ceva subversiv. ca arta este un lucru care nu ar trebui sa fie liber. arta si libertatea, aidoma focului lui prometeu, sunt lucruri pe care trebuie sa le furi, ca sa le folosesti impotriva ordinii constituite.
poezia ta unde se incadreaza? la care capitol?
Robotizare? Cred că ar trebui să te întreb unde vezi tu robotizare. Mie obsesia asta a încadrărilor şi a gândirii în scheme mi se pare adevărata robotizare. Şi marea dramă: nu se încadrează nicăieri deci e zero. Dar azi am aflat despre tine că eşti inginer, aşa că se explică.
Dacă te referi la repetarea primului vers – nu este decât o modalitate ludică de a sublinia evoluţia celor doi eroi tocmai prin contrast. Repetând titulatura, dar redesenând imaginea. Dar asta presupun că trebuia s-o sesizezi tu singur, nu să îţi dau eu mură în gură.
Apoi – faza cu liricoidalul m-a spart. Se pare că unii oameni nu recunosc o parodie nici dacă le-o desenezi. Bine că ştiu definiţii şi încadrări în scheme. Că doar sunt ingineri.
Trei la mână – precum a sesizat altul, care mai gândea şi cu capul lui, nu doar cu citatele altora, ca Scarecrow – poezia mea creionează o premisă. A idilei. Apoi o dinamitează.
Patru – te deranjează faptul că e într-un limbaj accesibil, şi nu în termeni din dicţionarul de neologisme? Ăia te-ar fi satisfăcut?
Sorry… nu mă interesează.
Cinci: mecanismele ludicului se bazează, în mare parte, pe umorul cititorului. De unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Dar presupun că zideşti case solide – ceea ce e mai important pentru omenire. 😉
cred ca o sa mor de ras ma amuza teribil aceasta discutie da sunt inginer e adevarat am construit case mai demult acuma ma ocup de o industrie care se dezvolta cu vigoare cea a automobilelor dar nu cred ca are mare importanta ce sunt
lorena poezia de mai sus nu merita atatea discutii in schimb cred ca este un bun pretext pentru a socializa caci asta facem de fapt acum socializam in deplina siguranta si trebuie sa recuonsc ca imi place sa socializez cu tine
uite ca sa nu spui ca sunt eu scrantit ca nu recunosc o parodie nici daca mi-o desenezi ca fac incadrari de deviz si cashflow-uri proiecte si schite in autocad posteaza pohema de mai sus pe rocultura sa vedem si alt feedback
promit ca nu scot un cuvintel vreau numai sa vad ce reactie au oamenii de pe rocultura ce zic ei despre aceasta poezioara
După cum spunea Răzvan Ţupa pe blogul său – când propui un text literar, trebuie să te şi încadrezi în specificul locului. Or, pe rocultura, la categoria poezii, se publică tot soiul de tristeţi metafizice de o profunzime abisală (cu ecou.) Iar eu am oroare de tot ce e ostentativ, de oamenii care screm petale şi de ăia care înşiră clişee în neologisme – apoi se miră: mamă, ce noutate am zis! Şi mai cu seamă, am oroare de oamenii cărora trebuie să le explici poante.
Nu sunt adecvată ca stil literar pentru rocultura, nu mă încadrez în tendinţele primăvară-vară ale anului 2008 – deci, prefer să îmi public săptămânal editorialul şi în rest, să îmi văd de treaba mea. Un editorial fiind, în general, o serie de argumente obiective, prezentate în forma unui discurs coerent – nu prea lasă loc de fiţe, scheme, fasoane şi mofturi. Ceea ce e ok şi pentru mine – care urăsc să mă lupt cu morile de vânt şi lipsa de sensibilitate şi emoţie a unor oameni – şi pentru voi.
Lorena, uite eu imi cer iertare ca te-am suparat. Nu si pentru ceea ce-am spus. Doar pentru ca ce-am spus te-a deranjat. Imi dau seama ca ai venit probabil tracasata, obosita si numai de nervi in plus n-aveai chef. Asa ca NB!
Am trecut in vizita, vroiam sa-ti spun ca am pus link cu poezioara asta si pe WeBlog la greenfield si peste ce am dat… E clar, avem magnet la ciudatenii, toata lumea critica. Hai ca am plecat, pa.
P.S: Vorba cu scremutul de petale mi-a mers la suflet.
adevarul este ca nici nu mergea publicata acolo razvan are dreptate trebuie sa te incadrezi in spiritul locului cand postezi ceva am spus s-o postezi pe rocultura dintr-un singur motiv discutia noastra risca sa alunece eu nu cedam tu nu cedai si asa mai departe si atunci am preferat sa deviez si apoi de ce sa nu fiu sincer eram curios sa aflu ce parere ai despre rocultura
parerea mea este totusi sa incerci sa publici si alte texte pe rocultura in afara de editorial e pacat sa nu publici talent ai resurse scriitoricesti ai resurse polemice ai nu vad de ce nu
multumesc frumos pentru atentie multumesc pentru rabdare (uneori sunt un soi de pain in the ass) pentru rabdarea si atentia cu virgula care mi-ai raspuns la toate aberatiile debitate mai sus sper ca ma mai primesti si alta data pe alte texte dar acuma trebuie sa dispar – un inginer in general se scoala la 6 dimineata deoarece santierele incep la 7 asa ca trebuie sa ma si odihnesc
o seara buna sa ai
papagigli: Nu e vorba că m-ai supărat sau nu pe mine – asta contează mai puţin. Te-am întrebat pur şi simplu – de ce mai pierzi timpul pe un blog de cacao şi nu ţi-l foloseşti într-un mod util, vizitând bloguri valoroase?
Sau de ce te bagi să critici chestii pe care nu te pricepi să le critici? Să spui că nu ţi-a plăcut – e una. Ai tot dreptul să nu îţi placă. Puteai spune fain-frumos: nene, nu îmi place – şi înţelegeam.
Dar să atribui calificative cu pretenţii de adevăr absolut – când nu te ajută nici capacitatea de percepţie afectivă a unui text, nici cea de descifrare a imaginilor, nici pregătirea – e ca şi cum m-aş duce eu la Facultatea de Medicină, peste ăia în laborator – şi aş începe să dau sugestii.
Într-un cuvânt: dacă vei începe să-ţi cauţi preocupări utile – jur că voi înţelege. 😉
forevergreen: oameni deştepţi, ce vrei!?
mihai: nici prin minte nu îmi trece. mă epuizează să stau să îmi explic propriile texte noţiune cu noţiune şi idee cu idee – să le dezbrac la fundul gol, pentru plăcerea celor care nu ştiu să păstreze intact misterul unui text. e o pierdere atât de inutilă de timp şi nervi… Iar eu mai am şi altele de făcut – nu pot sta toată ziua pe blog, să mă cert cu poporul.
aha…..deci a se intelege ca idiotenia cu facultate si cultura e superioara idioteniei mediocre si inculte ….:) nu mai deranjez cu comentarii….:)
în fine. fiecare înţelege ce vrea. eu am obosit şi mă retrag la depou.
TRUCKME zice la ea (?) pe blog: “[…] Dar poate voi sunte-ti mai buni la comentarii pe marginea acestui Clip …… […]”.
Mică notă: se scrie “sunteţi”. Adică într-un singur cuvânt. Iar “clip”, care este, se scrie “clip”, nu “Clip”, că nu e nici nume propriu, nici la început de frază/propoziţie. Deci vezi tu, măcar noi, ăştia cu facultate, idioţi sau nu, ştim să “scrim”. Deci da, “idioţenia cu facultate şi cultură” e superioară ăleia mediocre şi inculte.
P.S. – Sper să nu te superi pe mine că te-am făcut idioată. Adică de ce te-ai supăra, doar “idiot” înseamnă “om cu idei”, nu?
Pe când o continuare?:D
Presupun că dacă JK Rowling şi-ar fi expus un draft al binecunoscutului ei roman pe blog-ul personal şi s-ar fi lăsat influenţată de toate criticile,nu aş fi mai avut cu ce mă delecta în copilărie.
I want more stories about Bondăraş and Margareta 8->
mihnea: eu nu am avut plăcerea de a vizita acest blog până acum. nu-i cunoşteam ortografia – sau lipsa de. dar nu mă mai miră nimic.
blu: loool, nu m-am gândit la o continuare.
lorena…dupa ce mi-ai sters 3 mesaje la rand in care am si specificat clar ca fac o analiza literara a poeziei de fata in sf imi arunci on line un mesaj care iti era indreptat tie si nimai atcuiva…ma refeream la cultura si nevelul de pregatire pe care tu personal il ai vis a vis de ceilalti crescuti e maidanul din spatele blocului….iar polemica pe marginea gramaticii mele a unei limbi pe care nu o mai vb zilnic de multi ani de zile gog a fi facuta pe pagina mea
Si numai se scrie intrun singur cuvant.
hmm.. am citit, m-am hlizit, m-am umplut de vanatai cand am cazut pe ganduri si dupa aia mi-am revenit si m-am mai hlizit o data. Pana am inceput sa citesc comentariile.. si atunci m-am plictisit…
Nici eu nu inteleg de ce e criticata poezioara asta ca si cum de ea ar depinde viitorul omenirii. Bun, critica de la inceput, hai, ok, ca doar fiecare intelege ce vrea din arta si oricine poate fi nemultumit/dezamagit de un rezultat care nu se incadreaza exact unde te astepti. N-am inteles insa la ce foloseste o astfel de pledoarie in conditiile in care cine a scris-o a spus destul de clar ca nu cauta sa se afirme prin poezia asta.
Mie imi place pentru simplitatea ei. Imi plac lucrurile simple in general; cea mai mare satisfactie o am de la cele mai ‘basic’ lucruri, iar maniera pretioasa in care s-au desfasurat multi poeti a contribuit la inlaturarea mea de langa poezie.
Revenind la critica, in cazul de fata mi s-a parut a fi dor un fel al detractorului de a isi sustine ego-ul si valorile in picioare. Poate doar mi se pare. Nu cunosc personal pe nimeni de pe aici asa ca nu fac judecati de valoare sau mai stiu eu de ce. Ceea ce am spus reprezinta un ‘asa se vede de la mine’. Si ce s-a vazut e cum o poezie de o simplitate atacabila poate destabiliza un ‘raft de carti’.
Vorbind despre arta, pt mine arta reprezinta libertate de exprimare. A pune limite stilului ales de autor mi se pare la fel de grav ca interzicerea unor carti pt ca ‘nu convin’ unui anume public. Ca si cum autorul respectiv nu ar avea voie sa aiba un suflet si o cuprindere emotionala mai mare decat a ….unei lingurite, ca tot s-a vorbit de JK Rowling.
Mai pe scurt… daca asa i-a venit Lorenei sa scrie, cine estem noi sa-i dam lectii. Pana la urma e autor publicat si stie sa-si faca treaba atunci cand scrie serios. Si stie si sa vorbeasca in sensuri duble si triple, si simple. Nu ma mira daca se ambaleaza cand vine vorba de incalcarea libertatii ei de a fi ea, de a gandi si spune ce vrea si nu ce i se dicteaza.
truckme: blogosfera e un loc fascinant. singurul de altfel unde o persoană serios certată cu gramatica îşi permite luxul de a face analiză literară.
Şi nu orice fel de analiză: ci o “analiză literară” în care ilustrează că nu e în stare să descifreze un joc de cuvinte nici măcar din greşeală, că nu prinde sugestia muzicală creată prin alăturarea anumitor vorbe, şi că habar nu are ce e aia o aliteraţie. Pe scurt, e total pe dinafară. Chiar nu am de ce să găzduiesc toate diletantismele pe pagina mea.
În schimb, când ai început să vorbeşti de idioţi, am zis: buuun, în sfârşit, omul vorbeşte despre un subiect la care se pricepe – să-l lăsăm să se afirme.
Şi precum observi, pe marginea gramaticii tale nu era o polemică, ci un consens absolut. Pentru că, dragă “trestie cugetătoare” care ai tupeul fenomenal să vii pe pagina unui autor să îl faci idiot – polemica înseamnă dialogul între două părţi aflate pe poziţii contrare.
Concluzie: foloseşte doar cuvinte pe care le ştii şi abordează teme la care te pricepi. Sfat pentru binele tău.
dadatroll: dar, desigur…
Anthea: vezi că o să sară ăştia cu gura – sau mă rog, cu tastele – că eşti aplaudacul meu. Mai nou, e de bonton doar să denigrezi – faptul că recunoşti obiectiv un merit se numeşte “că eşti aplaudac.”
Alta aplaudaca, fara valoare.
M-am intrebat si eu de multe ori de ce atata incrancenare cu criticile pe blogul asta.Am facut destule prostii pe aici, dar revin mereu pentru ca dincolo de toate imi place umorul acestui blog.
Prefer sa creada “criticii” ca am 4 clase daca-mi place ce scrie Lorena, decat sa renunt sa o citesc.De fapt ma lasa rece ce cred altii.Incerc doar sa spun ca ati uitat sa radeti, sa va bucurati , sa luati lucrurile asa cum sunt .Nu v-a bagat nimeni pe gat textele de aici.Le cititi singuri .Nu va place treceti mai departe.
Lorena la urma urmei, e doar un om, ca si voi, care incearca sa-si traiasca viata frumos, e acolo in metrou, pe strada, transpira, traieste, doarme, oboseste, iubeste.In plus insa o mare parte din timp v-o dedica voua.Unora le insenineaza ziua, altora le da prilejul sa-si etaleze “cunostintele”.
Intr-o zi o sa primesc si eu un mare BAN, pentru ca ma joc prea mult.N-o sa plang si nici n-o sa-i expun Lorenei toate injuraturile din dotare.Prefer sa-i multumesc , sa zambesc si sa-mi amintesc ca pentru o perioada a fost sursa mea de buna dispozitie.
Fa ce vrei cu comentariul asta.
problema nu e că te joci prea mult – ar fi mişto să fie joacă, pentru că joaca implică luciditate. problema e că tu scapi uneori hăţurile propriei persoane şi nu îţi dai seama ce faci.
Nu, nu-ti scriu o pagina de lamuriri si nelamuriri.MA JOC.
Vrei adevarul?ok
As vrea din tot sufletul sa-mi pierd luciditatea asta nenorocita.
AICI am descoperit ceva.Tot ce inseamna interactiune umana pe net te induce in eroare intr-un procent f mare.
Nu stau să mă contrazic cu tine – fiecare are modul său de a percepe ideea de joc. şi obsedaţii ale căror înjurături le şterg în fiecare dimineaţă au impresia că se joacă. Şi ei au impresia lucidităţii.
Dar pentru a verifica în ce măsură jocul tău este joc, şi luciditatea ta e luciditate – n-ar strica să te pui uneori – preferabil în momentele în care te ia valul – în pielea receptorului.