Mai țineți minte vechea zicală „cherchez la femme”, care încerca să scoată femeile vinovate de tot ce se întâmplă nasol sub soare. Cred că, dacă secolele trecute n-ar fi fost atât de îmbâcsite de ură fanatică împotriva femeilor și habotnicie față de biserică, proverbul ar fi fost „cherchez le prêtre.”
E o nouă știre care mă face să văd negru în fața ochilor. Un copil din Suceava a murit. Avea posibil epilepsie, a fost cuprins de convulsii exact când mânca, s-a înecat, a fost chemată salvarea, dar între timp, a ajuns în moarte cerebrală. E de discutat și aici câte secole durează până ajunge o ambulanță în cazul unei urgențe, că mi s-a întâmplat și mie să horcăi în plină criză de astm așteptând la infinit. Tragedia e teribilă. Dar să vedeți ce urmează.
Deci, copilul e în moarte cerebrală, dar inima i-a fost resuscitată, e conectat la aparate. Nu are nimeni ce să-i facă, din acest punct înainte.
Dar țara asta e plină de copii vii, cu boli grave. Copii cărora un transplant le-ar oferi o nouă șansă la viață. S-au și testat mai mulți copii din alte spitale, pentru compatibilitate. S-au găsit trei care ar putea fi salvați cu organele celui decedat.
Inițial, familia a zis da. Nu doar a zis, că vorbele nu garantează nimic. A semnat acord scris. Medicii au început să pregătească procedura de transplant. Copiii foarte bolnavi au primit o rază de speranță.
Dar hei, se știe că, în Moldova, ultimul cuvânt îl are popa. Duhovnicul lor i-a amenințat cu excluderea din comunitate și cu dat afară din biserică dacă merg înainte cu această practică diavolească, ptiu-ucigă-l-toaca. Și familia s-a răzgândit. Dacă așa a zis popa, nu putem să trecem peste cuvântul lui, că nu vrem să ne dea afară din biserică, lasă să moară ăia, ce, al nostru nu a murit?
Mă întreb cât de îngrozitor e, nu doar pentru copiii bolnavi cărora li se plimbă astfel zăhărelul pe la nas legat de șansa unei vieți normale, ci și pentru părinții lor cărora li s-a dat pentru câteva ore speranța de a avea copilul sănătos acasă.
Inclusiv purtătorul de cuvânt de la Arhiepiscopia Sucevei a afirmat că da, biserica nu susține prelevarea, iar familia are tot dreptul să se consulte cu preotul. Iar prin a se consulta, înțelegem a fi șantajată să-și schimbe decizia.
Pe scurt, BOR își asumă public că trimite la moarte trei copii din motive 100% idioate.
De aceea, religia e cel mai nociv drog. Se vorbește exhaustiv și cu dispreț despre „drogați”, ba și pe tine te fac cretinii „drogat” dacă te îmbraci mai excentric sau te înregistrezi spunând glume, în calitate de femeie. În schimb, nu se vorbește despre milioanele de decese rezultate din habotnicie religioasă.
Din cele mai vechi timpuri, oameni de bună credință au fost asmuțiți unul împotriva celuilalt pe baza Dumnezeului la care se închinau. Au fost inițiate războaie sângeroase cu mii de victime, pentru că unii se închinau la Dumnezeu și alții la Allah. Sau chiar dacă se închinau la același Dumnezeu, dar făceau parte din altă confesiune. Să ne gândim doar cum au fost măcelăriți luteranii și hughenoții, de exemplu, de catolici, pentru câteva ajustări în practica religioasă, deși Dumnezeu rămânea același.
Ca să nu vorbim de efortul de secole pe care l-a făcut biserica pentru a anihila știința. Pentru toți savanții timpurii, care au fost arși pe rug ca eretici, persecutați, torturați, iar cărțile lor, arse în piața publică, sub ochii a sute de oi spălate pe creier. Nu e de mirare faptul că toate științele au evoluat mai ales în statele care au adoptat secularismul (guvernarea laică) și au limitat puterea bisericii.
Un alt subiect pe care îl abordez des e modul în care toate religiile clasice tratează femeia, ca pe un obiect dotat cu un uter, adică mașină de fătat. Cum îi neagă orice drept la decizii personale și la autonomie, cum i se repetă iar și iar că trebuie să fie supusa bărbatului, cum condiția ei de zi cu zi trebuie să fie rușinea. Rușine pentru ce? Rușine pentru că exiști și ai un vagin. Asta până în momentul în care vrea popa să se dea la tine, că atunci, brusc, e super bine să ai un vagin. Cum bărbații sunt cei care trag de femei, dar hei, ei sunt scuzați pentru că sunt ispitiți. Cum tu ar trebui să umbli cu un sac de rafie pe tine pentru că ăia, deși sunt sexul tare și allegedly ăia cu rațiunea, nu pot rezista să nu se dea la tine. Și vina e tot a ta, că tu ai „ispita în tine”, chit că nu mergeai liniștită la treaba ta și nici măcar nu l-ai băgat în seamă pe gigel.
Poate cea mai mârșavă născocire a religiei e argumentul ăsta infect al „ispitei”, care învinuiește femeia pentru hărțuirea de care parte de la dobitoci. Cum erai îmbrăcată? Eram îmbrăcată în ce îmi place să mă îmbrac, pentru că sunt un om liber care-și alege singur hainele. Dar îmbrăcămintea mea mă exprimă pe mine și atât, nu e o invitație deschisă pentru tot gunoiul să se reverse peste minune.
Ă, mnup. Modul în care religia înțelege viața este: femeia trebuie să se înfășoare ca sarmaua și să trăiască reductiv și incomod, ca să nu se simtă bărbatul tentat, sau amenințat, sau provocat, sau whatever.
Noi avem un noroc chior să trăim în aceste vremuri cât de cât libere. În habotnicia religioasă a evului mediu, ajungea ca unul să vrea să i-o tragă uneia, sau nici măcar asta, ajungea să fi împrumutat bani de la ea și să n-aibă chef să-i dea înapoi. Ăla se ducea la biserica locală și o denunța pe aia că e vrăjitoare. Și gata. O torturau până când recunoștea și ea că e vrăjitoare, apoi o ardeau pe rug, sau o aruncau într-o apă cu un pietroi legat de picior, să vadă dacă plutește.
Dar o formă cu adevărat sinistră a fanatismului religios sunt crimele de onoare. O fată este violată. Familia decide că onoarea i-a fost încălcată, prin urmare, ucide fata. Da, fata. Victima violului.
Dacă crimele de onoare au fost interzise în state în care guvernul a reușit cât de cât să trimită religia în banca ei, în state dominate de lideri religioși, cum ar fi Iranul, femeile sunt ucise de forțe de ordine pentru că nu-și acoperă părul în public. Explicația e halucinantă: „E pentru protecția lor”.
Ipocrizia acestei protecții e una dintre cele mai halucinante minciuni istorice. Pentru protecția ta, ești obligată să îți cenzurezi public înfățișarea. Să renunți la educație, să renunți la job plătit, să revii la statutul în care munca ta e gratuită și e o obligație. De aceea, nu înțeleg și nu voi înțelege nici o femeie membră a uneia dintre religiile clasice. Ce au astea să-ți ofere? Umilire și shaming. Unde vor astea să te trimită. La cratiță. Și tu le umpli cutia milei de bani, să crească mai mari și mai puternice.
Există doctori religioși care refuză să-ți ofere un avort și notari religioși care refuză divorțurile. Ambele sunt intruziuni infecte în viața altor persoane, pe care nimic în afară de crezul că tu îl reprezinți pe unu’ de sus și, prin urmare, ești special.
Refuzând un avort, contribui la creșterea numărului de copii abuzați sau abandonați. Refuzând un divorț, contribui la prelungirea calvarului unor oameni care au descoperit că nu se potrivesc și-și sunt reciproc povară. Dar hei, tu ai voie, că ți-a zis prietenul tău imaginar că ești mai bun decât alții.
Argumentul pentru refuzul avortului este „preocuparea pentru viață”. Dar, cum vedem, preocuparea pentru viață se manifestă doar când viața trebuie prelungită cu forța, pentru împovărarea câte unei amărâte care, de obicei, abia are din ce să trăiască ea. Preocuparea pentru viață încetează brusc când vine vorba de salvarea unor copii bolnavi din spitale.
Asta e religia. Psihoză pură în cea mai sinistră formă. Și cel mai nociv drog dintre toate.
***
Îți plac articolele de opinie? Susține site-ul în singurul mod care contează cu adevărat.
***
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
Si ce parere ai de interzicerea abaya in Franta?
Cât timp și țările arabe interzic europencelor fusta scurtă, f bine.
Și dacă îi întrebi ce părere au de copiii ceilalți care sunt lăsați să moară, preoții îți răspund “așa a vrut dumnezeu”. Fmm.
Exact.
Acuma stau si ma intreb cat de habotnica sunt eu legat de cazul asta. Nu am o parere bine formata legata de donarea de organe. De vreme ce nu avem acordul donatorului, copil fiind, si in moarte cerebrala, de ce ar fi ok ca altcineva, in cazul asta parintii, sa decida ce se va intampla cu bucati din el, practic? Dar da, biserica ar trebui sa isi vada de treaba ei si in rest ai mare dreptate.
păi donatorul e oricum mort și nu ai ce face în privința lui. Dar piese din el pot salva alți copii.
Legat de cat de mort e si daca nu poate “reinvia” din moarte cerebrala, nu ma pronunt ca nu cunosc subiectul, dar oare, daca un mort nu s-a exprimat in timpul vietii in privinta posesiunilor lui (in cazul asta, organele), oare putem noi, ceilalti, lua decizii in privinta asta, altele decat cursul firesc (sa se duca in pamant)? Nu am un raspuns clar dar ma deranjeaza ideea ca odata ce-ai murit, corpul tau poate fi folosit intr-un fel sau altul, fel in care poate nu te-ai fi gandit, ca sa iti poti da acordul sau nu.
> Refuzând un avort, contribui la creșterea numărului de copii abuzați sau abandonați.
Ai spus pe blog, de mai multe ori, că nu ai avut o copilărie prea fericită, că mama și-a vărsat frustrările pe tine etc. Ai fi preferat să nu exiști? Oare vreunul dintre miile (zecile, sutele de mii?) de copii abuzați sau abandonați (care eventual între timp a ajuns adult) ar fi preferat să nu se fi născut deloc? Să nu fi existat?
Presupun că nu, căci altfel ar avea oricând posibilitatea să-și curme existența. Cred că viața, chiar și atunci când este rea, e preferabilă lipsei de viață. Sau cel puțin imensa noastră majoritate părem să o preferăm și să ne agățăm de ea în orice condiții. Deci, mai bine un copil abandonat (sau în grija statului) decât mort. Căci măcar trăiește. Iar dacă va prefera moartea sau inexistența, va putea alege singur alternativa asta, în cunoștință de cauză. Și cel puțin va fi decizia lui, nu decizia mamei biologice luată în numele lui. Zic și io.
Poate, într-adevăr, mama biologică nu are condiții să-l crească, să-l păstreze, să-i ofere o viață decentă. Poate chiar a fost violată (deși cazul e mai rar și nu e corect să dăm reguli generale pe baza unor excepții). Dar măcar îi poate oferi viața. Tot e ceva, decât să-i ofere neantul morții. (Și nu cred că i se cere mai mult.) Ulterior, dacă nu-i va plăcea viața, și-o va putea curma singur. Sau, alteori, indiferent cât de rar, va avea șansa și puterea să și-o transforme și să fie fericit. Dar, oricum, decizia va fi a lui.
> Asta e religia. Psihoză pură în cea mai sinistră formă. Și cel mai nociv drog dintre toate.
Nu chiar. Pentru că în acest articol ești foarte selectivă și evidențiezi doar anumite elemente care țin de religie. Iată altele: să nu ucizi. Să nu furi. Să nu faci rău. Reguli fără de care am fi niște animale.
De fapt, rigiditățile pe care le menționezi nu sunt apanajul religiilor, ci apanajul gregarității. Toate grupurile și triburile de oameni, din cele mai vechi timpuri (cu mult înainte de apariția religiilor moderne), au fost homofobe, disprețuitoare la adresa celui mai slab (și implicit a femeii, mai slabă d.p.d.v. fizic), reticente la nou etc scl. Chiar și acum sunt, cu tot progresul nostru. „Mulţimea nu e un loc în care oamenii îşi împărtăşesc calităţile, ci o masă în care îşi mixează imbecilităţile”, spunea cândva Andrei Gheorghe. Religia a venit și a rotunjit anumite lucruri, a oferit un cadru în care oamenii totuși să nu se omoare între ei, să respecte niște norme, să poată conlucra în pace. Că au existat și extreme asta este neîndoielnic, dar ele ar fi existat oricum – ele existau și înainte, existau și la popoarele „fără niciun Dumnezeu”, existau pretutindeni. Plecând de la „situația din teren”, așa cum era atunci, religia a oferit totuși un cadru mai bun. Și, atunci când a sosit momentul și oamenii au fost pregătiți, tot religia a venit cu o perspectivă mai înaltă. Contrar tradiției și normelor religioase, Iisus a intrat în casele păgânilor, a vindecat săraci, a ascultat soldați romani. Iar atunci când a fost adusă o prostituată care, conform legii de până atunci, urma să fie ucisă cu pietre, le-a zis să ridice primul piatra cel care nu a păcătuit niciodată. Și după ce toți au plecat rușinați, i-a spus femeii să meargă în pace, că nu o condamnă nici el, și să nu mai păcătuiască. Oare și acestea se încadrează la psihoză pură în cea mai sinistră formă?
Deci, depinde și ce vrei să vezi sau să scoți în evidență din religie. Iisus a fost ucis chiar de preoți.
Zici asa:
“Toate grupurile […] au fost homofobe, disprețuitoare la adresa celui mai slab […] reticente la nou”
motiv pt care , “Religia a venit și a rotunjit anumite lucruri, a oferit un cadru în care oamenii totuși să nu se omoare între ei, să respecte niște norme, să poată conlucra în pace.”
dupa care ne anunti ca, de fapt, comportamentele astea sunt exceptii
“Că au existat și extreme asta este neîndoielnic”
Eu zic sa ne decidem daca astia cu apucaturi de genul sunt exceptii sau o mare majoritate… si sa ne intrebam de ce avem nevoie de reguli de genul “sa nu furi, sa nu ucizi” si, in general, sa nu te comporti ca un psihopat abuziv. Si de ce simt nevoia acesti indivizi sa fie psihopati abuzivi, si pe de alta parte sa se imbrace in mantia religiei, dogmei, ca sa dicteze altora ce sa faca si cum sa-si traiasca vietile, desigur. Si de ce altii nu au apucaturile astea?
Ca mie de aici imi reiese ca natura umana e intr-un numar foarte mare, psihopata cu manifestari de diverse grade, si o particica de oameni facuti din alt aluat.
Indivizii care folosesc religia ca instrument de tortura/ control asupra altora, la fel ca si cei aflati in pozitii de putere care isi abuzeaza subordonatii, sunt aceasi care, cu cateva secole in urma, ar fi ars vrajitoare pe rug. Ar fi ucis transexuali si ar fi aruncat homosexual ide pe bloc. Oh wait…
Preferi sa te inchini la astia … treaba ta, dar lasa-i in pace pe cei care vor sa stea in picioare.
> Eu zic sa ne decidem daca astia cu apucaturi de genul sunt exceptii sau o mare majoritate…
Astfel de comportamente cred că au fost generalizate în trecut (nu doar în corelație cu religiile); sunt mai rare la ora actuală. Și mai e un aspect: tu vorbești de apucături. Apucături pot avea mulți; contează și câți acționează în baza lor. De exemplu, după cum spunea și Radu Alexandru (Pitici Gratis), în mod oarecum firesc cam tuturor ne place să fim între ai noștri și deci simțim o anumită reticență față de un străin. Dar de aici (preferința pentru ai tăi) și până la manifestări homofobe extreme sau la excluderea oricărui străin din comunitate e cale lungă.
> Si de ce simt nevoia acesti indivizi sa fie psihopati abuzivi, si pe de alta parte sa se imbrace in mantia religiei, dogmei, ca sa dicteze altora ce sa faca si cum sa-si traiasca vietile, desigur. Si de ce altii nu au apucaturile astea?
Zici tu că alții nu au? Pentru că sunt și atei, și religioși, și de toate felurile. Unii sunt pe la Davos, na. Fiecare își justifică nebunia în felul lui. Pentru ateu oricum nu există nicio normă morală universală, religiosul crede că are o misiune șamd. A spune că o carte interpretată greșit (Biblia) e de vină pentru habotnicia unora e ca și cum ai spune că manualul de chimie e de vină pentru că un anumit terorist a învățat din el cum să facă bombe. Uite, găsești multe exemple inverse. Eu știu preoți care sunt omenoși, simțiți, armonioși, echilibrați, cu simțul umorului, cumpătați. Mai sunt care din banii lor au construit azile, sponsorizează cantine sociale șamd. Tot cititori de Biblie. Tot lucrând cu același material de bază.
Apropo, în psihologie e celebru (și menționat pe Wikipedia) un studiu conform căruia profesia cu cel mai mare procent de psihopați este CEO. Aparent nu preotul, ci directorul, patronul, șeful de companie ar fi cel mai predispus (sau ar avea cele mai mari riscuri) să o ia razna. Evident, din cauza puterii, care în unii poate exacerba egoul și cruzimea, ne dăm noi seama. Religia îți poate oferi și ea o formă de putere. Nu este însă în topul furnizorilor de psihopați.
> Ca mie de aici imi reiese ca natura umana e intr-un numar foarte mare, psihopata cu manifestari de diverse grade, si o particica de oameni facuti din alt aluat.
Într-un fel, cred că așa este – în sensul că foarte mulți oameni au uneori tendințe de care nu sunt conștienți și care nu le fac cinste. Sau avem. În fond, dacă ne uităm în jurul nostru vedem că nu trăim într-o lume ideală – nici din punct de vedere economic, nici politic, nici nicicum. Corupție, războaie, crime – acestea ce sunt? În pofida progresului tehnologic pe care l-am înregistrat în ultimii zeci de ani, 1% din populația lumii controlează 99% din resurse, gen. Nu tot natură umană e și asta?
> Indivizii care folosesc religia ca instrument de tortura/ control asupra altora, la fel ca si cei aflati in pozitii de putere care isi abuzeaza subordonatii, sunt aceasi care, cu cateva secole in urma, ar fi ars vrajitoare pe rug. Ar fi ucis transexuali si ar fi aruncat homosexual ide pe bloc. Oh wait…
Deci, nu contează religia (sau funcția, sau profesia), ci individul în cauză. Care, dacă are tendințe psihopate, se va folosi de profesie, de religie, de funcția politică sau de conducere etc pentru a-și satisface cruzimea și setea perversă de control și manipulare. Mno, asta ziceam și io.
Da, aș fi preferat să nu fi existat deloc, cel puțin până la 18 ani. După ce am ajuns pe picioarele mele, am construit din viața mea ce am vrut eu.
Exact, deci tu ai avut această șansă. Și ai făcut ceva frumos din viața ta (cred eu). Unui copil avortat i se răpește această șansă. De fapt, lui i se răpește până și posibilitatea de a fi nefericit. Chiar dacă această posibilitate e sumbră, tot o răpire este. Că nu îl întreabă nimeni ce vrea să facă cu viața lui. De ce? Nu ai prefera măcar să ai posibilitatea de a alege – în loc să decidă altul pentru tine?
Să nu ucizi și să nu furi sunt reguli inventate de oameni ca să trăiască în comunitate. Apar și la popoarele animiste, politeiste, chiar și la atei.
Așa, și? Dacă 10 școli îi învață pe elevi niște chestii mișto, n-o să-i mai recunoști meritele uneia dintre ele pe motiv că și celelalte fac la fel? Dacă profesorul de mate e super, n-o să-i recunoști meritele pentru că și profa de română e super? Dacă 10 părinți îi învață de bine pe copiii lor, n-o să recunoști meritele primilor doi pe motiv că și ceilalți părinți îi învață de bine pe copiii lor? Dacă un băiat îți aduce flori sau îți face un cadou inspirat, n-o să-i recunoști meritele pe motiv că nu-i singurul bărbat care face asta când e îndrăgostit? Așadar, dacă religia te învață niște chestii morale bune, n-o să-i recunoști meritele pe motiv că normele respective se învață și în societăți laice sau la orele de filosofie și morală? Ce fel de logică-i asta?
În plus, oare cum de vezi că să nu ucizi și să nu furi sunt reguli prezente nu numai în religie, dar omiți să vezi că spiritul de turmă este și el prezent în diverse contexte și grupuri sociale, nu doar în religie?
Sunt mai de inteles cei care s-au batut la nivel macro in numele religiei pentru ca acolo a fost de multe ori vorba de bani si putere, nu de zei, care au fost pretextul. Respect the hustle.
Dar fraierii astia care chiar cred sunt mai periculosi.
Si religia e doar o forma de exprimare a credintei mai mult sau mai putin exagerate in ceva, mai sunt si altele.
@Aldus, si nu numai…
Oamenii nu sunt doar subiectivi, din pacate ,ci interpreteaza lucrurile (legile lui Dumnezeu / Bibia) dupa cum vor ei. Mai grav, se scot lucruri din context sau se mentioneaza citate disparate, care sa convina unor oameni / clerici / grupuri de interese. Iar adevarul spus partial e mai periculos decat o minciuna, uneori
Iau ca exemplu Inchizitia (numita, dupa unii, in acele vremuri si “sfanta” – nu sunt sigur conform caror norme biblice a fost Inchizitia sfanta, mai curand as cataloga-o ca satanica). Ce treaba a avut Inchizitia cu Crestinismul ? Mai exact s-ar putea spune ca a fost un dusman atroce al oricaror principii propovaduite chiar si in Vechiul Testament, ca de Noul nici nu mai spun. Bine macar ca a fost doar la catolici, nu si la noi (ortodocsi, adica). Da, Inchizita s-a nascut din niste principii / motive cat se poate de bune, dar din clipa in care s-a bagat pe fir politica (destul de timpuriu), c’est fini la comedie. Game over adica, dear Vatican.
Habotnicia nu e rea, dar cu masura. In credinta nu se fac compromisuri iar la respectarea legilor nu se face rabat. Dar asta nu inseamna ca respectam doar ce vrem noi, asa, ici-colo, unde ne convine. Ca altfel se ajunge la chestii gen Isis sau Al-Qaeda care n-au nici in clin, nici in maneci cu Coranul / Islamul – si sunt simple exemple contemporane.
E foarte ok sa aiba preotul ultimul cuvant. DAR cu conditia ca preotul respectiv sa cunoasca….dumnezeieste ?… ! si Biblia, si canoanele si dogmatica. Ceea ce, ca sa fim “criminal” de sinceri, de multe ori nu prea e cazul. Nici Biblia si nici dogma crestin-ortodoxa nu interzic sub nicio forma sa se faca tot posibilul de a se salva viata omului – nu este nicio lege / norma biblica / canonica / dogmatica / bisericeasca care sa se opuna salvarii vietii – iar aici sunt incluse atat transplantul de organe cat si, daca e nevoie, transfuzia de sange.
La urma urmei, daca mergem pe principiul ca avortul este o crima (si asa si este) si vrem sa salvam viata, atunci salvam viata si in acest fel. Daca mergem pe principiul ca eutanasierea e o crima, idem.
M-a socat articolul Lorenei, pentru ca nu cunosc cazul (desi citesc frecvent stirile in domeniu, altele neinteresandu-ma), dar in principal pt faptul ca Arhiepiscopia Sucevei a comunicat asa ceva – o sa caut sa citesc si eu, pt ca e socant. Acum, e drept, in limbaj bisericesc : a nu sustine = a nu recomanda, dar sub nicio forma verbul nu e sinonim cu “a interzice”. Iar in cazul in care e vorba de salvarea vietii unui om….singura situatie in care, intr-adevar, se pune problema alegerii, e atunci cand intre viata mamei si cea a copilului e de ales (in situatia nasterii) – se alege mama, fara doar si poate si fara exceptie – dar aici avem o porunca biblica, care e deasupra oricaror norme bisericesti.
Milioanele de decese nu s-au intamplat din cauza habotniciei religioase ci pur si simplu din cauza interpretarilor complet eronate (sau, mai rau, tendentioase) ale diversilor oameni cu putere pe mana (fie ea religioasa, politica, economica sau sociala). Cand puterea incape pe mana cui nu trebuie, iese un dezastru. Nicio religie monoteista nu-ti va spune sa curmi o viata decat in cazuri EXTREM de putine, numeric vorbind. Ori pentru ca sa se curme viata cuiva, asta are loc ca urmare a unei pedepse poruncite de Sus, ori pentru a te apara – si a propos de asta, am mai vorbit si eu cu musulmani de buna credinta, fara exceptie toti sunt de parere ca cei care se detoneaza sau fac diverse fapte similare ajung cel mai jos in iad, fix opus de “locul” unde au sperat.
Stiinta a fost masiv afectata de Vatican / romano-catolici, pana cand si-au dat seama si ei ca au dat-o-n bara, si inca rau de tot. Giordano Bruno este cel mai cunoscut exemplu, desi colegul lui de breasla era s-o pateasca si el, numitul Galileo Galilei. Eppur si muove 🙂 Si a declansat furtuna intr-un pahar cu apa printre prelati :))))
Dar, slava Domnului, Ortodoxia nu a fost si nu este contra stiintei – si spun asta in deplina cunostinta de cauza, ca om credincios (sper eu)
Da, e adevarat, o femeie trebuie sa dea nastere la prunci si nu trebuie sa se fereasca de a ramane gravida, dar pe umerii barbatului apasa responsabilitati infinit mai mari – asta pentru cine citeste tot, complet, pana la capat, fara exceptie. Raportul de prepusenie exista, intr-adevar, ca cerinta, dar doar in anumite conditii extrem de bine reglementate si scrise, care sa protejeze femeia de orice eventuala tiranie. Femeia are dreptul sa NU fie supusa (si chiar i se cere sa NU fie) daca barbatul incalca ceea ce i s-a poruncit : felul de a fi cu femeia lui – iubitor, bland, ocrotitor, aparator. Care-i efectul cand iubesti un om cu adevarat ? Esti / te comporti conform cu atributele de mai sus (sincer si simtit, nu prefacut sau ipocrit in vreun fel).
Biserica / Biblia nu poruncesc ca o femeie sa se rusineze, ca n-are cu ce (a priori, niciun om nu are), ci sa fie smerita – dar in EGALA masura la fel trebuie sa fie si barbatul, cu nimic mai putin.
E drept, femeia are puterea de a ispiti barbatul mult mai mult decat invers, pentru ca, in realitate, barbatul a fost voit creat mai slab la nivel psihic, pentru a se echilibra balanta puterii. Barbatul are forta fizica necesara muncii sau apararii in caz de razboi, femeia forta psihica (mai curand as zice sufleteasca) pentru casa, camin, copii, etc. Nu e scris nicaieri ca trebuie sa se acopere intr-un sac, ci decent. Dar asta e aplicabil si barbatului, deopotriva. Barbatul nu este exonerat de obligatii – iar putinii oameni care au avut rabdare sa parcurga Biblia au vazut ca sunt, in realitate, mai multe (si ca greutate, dar mai ales numeric).
E drept, aici vorbesc strict prin prisma unui om credincios (sper eu…), care considera majoritatea importurilor din vest gresite, intr-o societate spalata pe creier de asa-zisa “libertate” (sau libertinaj ? …), ca “democratia” e doar un cuvant de dictionar oricum, frecvent aparut in discursurile demagogice.
Asa-zisa libertate occidentala si siguranta unei vieti curate nu sunt compatibile.
Evul Mediu a avut multe lucruri anti-crestine, mult prea multe pentru a fi enumerate aici – un film magistral realizat – The Name of the Rose (ecranizarea din 1986, cu Sean Connery in rolul principal) dupa romanul cu acelasi titlu de Umberto Eco arata o infima parte din ce a insemnat Evul Mediu. Insa desi filmul este o capodopera, este si tendentios deopotriva. Pentru ca acolo apar si clerici cu adevarat puri, buni, dar in inferioritate numerica. Si nu poate fi facuta vinovata BOR pt enormitatile Vaticanului.
Crimele de onoare n-au nicio treaba cu religia – sunt niste lucruri absolut odioase care tin strict de traditie, neavand ceva comun cu vreo religie monoteista. Asta tot de la mai multi musulmani o stiu – e o traditie criminala, blamata din toate partile de religie – spun de ei, pentru ca inca mai exista asa ceva in tarile musulmane (in India din plin, dar acolo musulmanii sunt in minoritate)
Anumite lucruri nu mai sunt posibile in epoca noastra (lipsa educatiei, un serviciu) – din simplul motiv ca ne-am inmultit si tarile nu mai fac fata incat sa munceasca doar barbatii si sa aduca bani acasa, sa-i intretina pe toti. Nici macar in Arabia Saudita nu mai e posibil, cu tot petrolul lor din care mai au din plin, inca. Acolo, cam 55% din studentii la facultate sunt, de fapt, studente…sigur, e de datoria barbatului sa puna osul la munca in afara casei, sa se strofoace si sa aduca bani, iar femeia sa se ingrijeasca de ale casei, de mancare, curatenie, crescut copiii. Normal asa este. Dar daca barbatul intr-o buna zi pune mainile pe piept, atunci ce face femeia ? In conditiile in care acum lumea nu mai traieste din agricultura si cresterea animalelor – indeletniciri care te fac complet independent de o pensie si care-ti pot asigura un trai pana la final.
Umilirea unui om (femeie sau barbat) nu are nimic, nici cu Crestinismul, in general si nici cu Ortodoxia, in particular. Da, avortul e o crima, iar copiii sunt abandonati si abuzati TOCMAI pentru ca legile religioase nu se aplica. Insa divortul nu este interzis – si cazuri / motive sunt destule (sigur, asa-zisa lipsa de sentimente nu este unul din ele, pentru ca nu-ti intemeiezi o familie si o viata cu un om pentru a te desparti de el dupa ani si ani din motive adolescentine. Iubirea moare, toti stim / am trait asta) Insa violenta fizica / sufleteasca este motiv de divort, la fel ca si adulterul, etc. Printre altele…
Biserica nu poate fi, dogmatic, impotriva donatorilor de organe (dupa ce acestia au murit, evident) – pentru ca asta nu inseamna o injosire a trupului, chiar mort fiind. Una e sa-l arzi (da, asta e mare pacat) – dar sa lasi prin testament posibilitatea sa salvezi alte vieti cu propriul tau corp, atunci cand nu vei mai fi, asta e foarte ok. Si se rasplateste masiv acolo Sus.
Oricum, cei care (se) folosesc de religie si evoca diverse citate scoase din context, in realitate n-au nicio treaba cu religia, iar cu credinta cu atat mai putin.
O fi avand BOR unele pacate. Dar, cum spunea si @Aldus – sunt in pole-position la capitolul constructiilor pentru azile de batrani, acte de ajutor pentru copii abandonati, etc. Pe langa ei, statul roman e codas cu diploma.
@ Aldus – Ce-i mai grav e ca asa cum Iisus a fost condamnat la tortura si la moarte de prelatii evrei (prin extensie, de intregul popor evreu, cu anumite exceptii care au ales, atunci, sa taca, din motive evidente), tot asa il “condamnam” si acum, in epoca noastra, prin diverse. Indiferent ca suntem laici sau (unii) clerici. Dar aici e discutie lunga, si asa am scris o mega-polologhie.
Sa auzim de bine si….de cati mai multi oameni salvati si care sa traiasca 🙂