De aici. Cel care mi-a dat-o e sigur supărat pe mine că nu am tratat-o până acum. Dar jur că am avut treabă.
Uite leapşa:
Numiţi cinci titluri de cărţi capodopere din literatura română sau universală.
“Un veac de singurătate” de Gabriel Garcia Marquez, “Factotum” de Charles Bukowski, “De veghe în lanul de secară” de J. D. Salinger, “Fight Club” de Chuck Palahniuk şi “Conversaţie în catedrală” de Mario Vargas Llosa.
2. Dintre o carte scrisă de un autor român şi una scrisă de un autor străin pe care o alegeţi ? Presupunerea este că dacă o citiţi pe una nu mai puteţi s-o citiţi şi pe cealaltă.
Depinde de titlu. Întotdeauna îl voi prefera pe Vasile Ernu lui Dan Brown, de exemplu.
3. Ce apreciaţi la o carte: povestea sau emoţia ?
Povestea. Dacă o poveste e bună, emoţia vine singură. pe când emoţia fără poveste e o labă tristă.
4. Literatura modernă şi contemporană este mai valoroasă decât cea antică ?
De gustibus. Depinde după ce criterii judecăm.
5. Orientarea politică a autorului influenţează valoarea unei cărţi ?
Ce legătură are pen…sula cu prefectura?
6. Pe care scriitor îl consideraţi mai valoros: Stefan Agopian sau Mircea Cărtărescu ?
Ştefan Agopian. Din cauză de “Tache de catifea”, care e în Topul meu 5 din literatura română.
7. Consideraţi că trebuie să faceţi eforturi pentru citirea unei cărţi bine cotate sau o părăsiţi ? În acest din urmă caz, regretaţi că aţi pierdut ceva ?
Eu citesc repede şi uşor, de aceea, o carte trebuie să fie cu adevărat cretină şi sinistră pentru ca eu să o resimt ca un efort. Caz în care o abandonez.
8. Credeţi că o carte poate avea un efect terapeutic ?
Dacă e de specialitate, da.
9. Apreciaţi valoarea unei cărţi pe baza gustului personal sau a recomandărilor criticilor ori a prietenilor ?
Pe baza gustului personal. Chiar nu mă interesează câte beri a băut autorul cărţii respective cu Daniel Cristea-Enache, sau ce şpagă i-a dat editura X. nu contează cui.
10. V-aţi întâlnit cu situaţia în care să vă placă opera unui scriitor, dar să nu vă placă autorul ?
Nu mă interesează vieţile sfinţilor şi ale autorilor de romane.
11. Dacă aţi văzut o ecranizare a unui roman, mai citiţi şi cartea ?
Neapărat. Mai ales că majoritatea ecranizărilor devastează cărţile mai ceva decât nişte tsunami-uri combinate cu cutremure.
12. Credeţi că un scriitor poate să creeze o operă valoroasă dacă nu este patriot ?
Îndrăznesc să spun că patriotismul şi calitatea literară sunt invers proporţionale. Cu cât X. e mai patriot, cu atât îşi împănează cartea cu teze şi o face de necitit.
13. Dacă ar fi sa realizaţi un clasament valoric al literaturilor lumii (engleză, franceză, italiană, spaniolă, japoneză etc.), de la 1 la 10, pe ce loc aţi poziţiona literatura română?
Premiul Special al Juriului, desigur!
Iar leapşa o ia cui i se pare că îl unge la suflet.
Iar am uitat că eram pe post de motan şi am tras un “like” în contul lui 😀
din partea lui Grişka, un “like” valorează cât zece “like”-uri de oameni. 😀
Foarte misto! Remarcabil pct. 12.
sper că nu mai eşti supărat pe mine.
Eu nu ma supar pe oamenii inteligenti. Nu pot!
acum observ că am ales fără să vreau 5 autori de pe cele două Americi, şi toate scrise în secolul XX. 😀
“De veghe în lanul de secară” de J. D. Salinger
că.
cat.
Văd cumva un ins care postează injurii de pe proxy? Te anunţ că banez acest ip, din două motive:
1) nu postează de pe proxy decât ăia care au motive să-şi ascundă ipul real.
2) nu admit să iei o carte în pulă fără minim 5 argumente.
PS: Ai ban pe proxy, revino de pe ip real. Iar de pe ip real (dacă nu cumva eşti deja banat pe ăla) vii cu minim 5 argumente LITERARE în sprijinul enunţului “De veghe în lanul de secară” de J. D. Salinger că. cat.”
la primul punct ar fi fain să detaliezi şi de ce îţi plac
data viitoare când o să am timp.
deşi, dacă îţi pui mintea la contribuţie, poate înşiri tu într-un comentariu motivele. e evident faptul că dispui de mai mult timp liber.
“factotum” ţi s-a părut capodoperă? pe bune? (nu sunt ironic, jur)
da. pentru că ilustrează fără pic de pudoare condiţia scriitorului care, până să ajungă la un renume, ia mui de la cine se nimereşte să i le dea. E una dintre cărţile mele preferate.
UPDATE PENTRU RETARZI: Când am zis că banez un proxy, îl şi banez. Când am zis să postaţi de pe ipuri reale, am vorbit serios. Iar când am zis că nu dau unui bou dreptul la cuvânt înainte să-şi susţină cu argumente un enunţ, am vorbit şi mai serios. Ce morţii mamelor voastre proaste nu e clar?
UPDATE PENTRU RETARZI 2: Ah, da, şi ipul real era banat. Tot pentru ţopârlănism şi incapacitatea unei discuţii inteligente, după cum mă aşteptam. Sugestie: mori în morţii mă-tii şi cară-te pe bloage care să-ţi tolereze prostia sinistră.
aa, ok, înţeleg ce spui, însă când am citit întrebarea din leapşă m-am gândit că se referă la capodopere în sensul… “standardizat”, canonic al termenului. adică nu “zi-mi 5 cărţi care te-au dat pe spate”, ci mai degrabă “care dintre cărţile considerate cvasi-unanim ca fiind capodopere ţi-au plăcut?”. noah, my mistake.
şi atunci ce sens ar avea întrebarea din leapşă? zi-mi dacă ai învăţat la şcoală care sunt cele mai bune cărţi din lume?
în general nu-mi place să răspund oamenilor care 1) nu semnează cu numele real şi 2) fac pe deştepţii. cum dumneata ilustrezi cu brio ambele categorii, revino cu nedumerirea (puerilă, de altfel) când îndeplineşti măcar una dintre cerinţe.
dan: te înşeli, este o mirare genuină. eu sunt nou pe bloguri şi nu am avut până acum decât o singură leapşă, dar îmi este destul de evident că scopul ei este tocmai acela de a reliefa subiectivismul celui care răspunde, asta este esenţa ei. apoi, e un dialog liber aici… feel free să îmi dai reply-uri şi tu la orice comentariu de al meu vrei. pe urmă, spune-mi te rog în ce măsură numele autorului afectează calitatea comentariului ?
PS: întrebarea cu “zi-mi dacă ai învăţat la şcoală… ” evident nu îţi era adresată. era modul în care s-ar fi putut interpreta întrebarea din leapşă, conform cu explicaţiile tale de cărţi “standard”.
păi pe alea le găseşti în orice carte de literatură. (lui dan boeriu îi răspundeam)
da, dan, sunt cărţi unanim neacceptate etc., care mie îmi plac de înnebunesc. asta e.
am spus eu undeva că pitirea după un pseudonim afectează “calitatea” mesajului? nu. însă mie nu-mi place să vorbesc cu măşti, ci cu oameni reali, care au tăria/bărbăţia să-şi asume punctele de vedere în văzul lumii. laşitatea de genul ăsta (chiar dacă e minoră) e un semn că omul are ceva de ascuns şi e suficient de puternică încât să mă facă circumspect în privinţa legitimităţii ideilor sale.
haide, nu mai fi aşa. eşti într-o blogosferă în care majoritatea semnează cu nickuri. get used to it.
lorena, ştiu că sunt în blogosferă şi tocmai pentru că e un spaţiu liber am decis că nu vreau să dialoghez cu persoane care se fandosesc în spatele unor nick-uri. e o alegere proprie. de ce n-o fac? pentru că mi-e foarte greu să mă aliniez unei “mode” pe care n-o înţeleg. să mă trăznească fulgerul cel mai vârtos dacă pricep de ce e mai mişto să semnezi cu un nick decât cu numele real.
bun, şi întrebarea stă în picioare: crezi că e ok şi elegant să răspunzi unui argument cu: nu mă interesează validitatea acestui argument pentru că userul se semnează cu un nick?
în cazul ăsta, un privitor exterior poate avea impresia că nu ai cu ce altceva să-l combaţi.
sfatul meu e să ignori comentariile la care nu vrei să răspunzi, în loc să te lansezi în certuri cu utilizatorii de nickuri care, tot pentru că e un spaţiu liber, se simt îndreptăţiţi să-l folosească.
păi cum, că uite, la întrebările: dacă un autor lipsit de patriotism sau cu anumite trăsături de caracter negative poate produce opere literare autentice, răspunsul majorităţii celor care au dat curs lepşei şi pe care i-am citit (deci răspunsul standard) a fost că nu are legătură primăria cu prefectura… deci comentariul meu poate fi luat ca atare… :))
aha, deci dacă o leapşă va recurge la întrebarea: oare albul e negru? şi toţi răspund “nu”, e “răspuns standard” sau simplă realitate verificabilă empiric?
“bun, şi întrebarea stă în picioare: crezi că e ok şi elegant să răspunzi unui argument cu: nu mă interesează validitatea acestui argument pentru că userul se semnează cu un nick?”
răspuns: da! dacă cel care livrează un argument n-are tăria să-l semneze înseamnă că nici el nu crede în validitatea argumentaţiei sale. prin urmare, nu pot combate o idee care provine de la un individ care, nici el, nu crede suficient în ea încât s-o şi iscălească. e ca în caragiale: “trebuie să ai curaj. o dăm anonimă”.
prietene, trezeşte-te. aceasta nu e o sală de consiliu, nu e un tribunal şi nici condica de prezenţe a unei companii. acesta este un blog. unde singurul lucru care contează este CE spui, nu CUM semnezi ce spui.
adică, tu chiar nu observi paradoxul? Internetul e un spaţiu liber, prin urmare, eu, Dan Boeriu, îmi asum libertatea de a-i face reguli. WTF??
pe mine chiar nu mă interesează cum se semnează un om, atâta timp cât nu insultă gratuit, nu pisălogeşte şi nu face scandal. Important e ceea ce are de spus.
Şi Lorena Lupu e un nickname. Numele real este Vasile Porojan.
danboeriu, recunoaşte că eşti fanny hill
prieteno, eu n-am făcut nicio regulă în spaţiul virtual. am argumentat de ce evit să răspund unor nick-uri. îmi dai voie să răspund doar cui vreau eu?
păi culmea, le răspunzi. şi le răspunzi aiurea, adică: nu mă interesează ce ai de zis, dacă nu semnezi. la care interlocutorul va zice: muie, mă, figurantu’ pulii, cine eşti tu să mă iei cu de-astea şi gata flamewarul.
eu mai sus ziceam că “a evita să răspunzi” înseamnă să nu răspunzi deloc. adică nada. linişte. pace.
a, şi o întrebare: dacă îţi comentează hobbitul, aka emil brumaru, faci tot aşa? flit, nene, că nu semnezi cu nume-prenume?
danboeriu
dacă mîine mă apuc să semnez popescu georgeta, voi avea automat o credibilitate mai mare doar pentru că numele pare real?
unu la mână: vizitatorul tău care m-a abordat n-avea doar cusurul că folosea un pseudonim; mai era şi arţăgos. şi arţagul am încercat să i-l ostoiesc spunându-i să nu se agite prea tare, că oricum nu răspund anonimilor de pe net.
doi la mână: ca să terminăm cu ideea asta că io aş face reguli. TOCMAI pentru că netul e un spaţiu liber prin excelenţă, am dreptul să-mi ALEG interlocutorii, după ce criteriu poftesc eu. nu zic să mă urmeze alţii, ca oile-n turmă. vorbeam strict despre alegerea MEA. bună, proastă, asta e.
trei la mână: i’ll stick to my idea. dacă cineva emite o părere din postura de pizdă proastă (camuflată sub nick, meaning: care se ascunde în budă când vorbeşte la telefon, ca să n-o prindă bărbatul şi s-o căsăpească pentru că pierde vremea cu prostii în loc să-i spele budigăii), am rezerve în a o credita. o fi greşeala mea. mi-o asum. punct.
unu la mână: nu văd arţagul în comentariul:
Dimpotrivă omul chiar voia să ştie: ce sens ar avea întrebarea din leapşă, dacă trebuia doar să înşiri 5 capodopere standard. Cine vede arţag în comentariul ăsta, să-l sublinieze cu creta şi să-l trimită pe adresa redacţiei.
2. Am zis mai sus: nu mă interesează cui îi răspunzi şi cui nu, îţi atrăgeam doar că această manieră de a pune problema este agresivă, arogantă, ineficientă şi incită la mui. De aceea te invitam să nu răspunzi cui nu vrei exersând chiar la propriu decizia de a nu răspunde.
“Mai ales că majoritatea ecranizărilor devastează cărţile mai ceva decât nişte tsunami-uri combinate cu cutremure.”
Eh ar fi si greu altfel, medii diferite, e foarte greu sa treci o carte in film, si doar anumite carti se preteaza. Si o ecranizare proasta poate fi un film decent, rareori ce-i drept, daca e judecat cat se poate de independent de sursa..
Intrebarea este, e de preferat cartea intai sau filmul intai? Cred ca intr-un fel e mai bine sa vezi filmul inainte, sa nu il judeci prea dur daca il compari direct cu cartea.
nope, cartea prima.
Depinde ce te doare mai mult: cartea sau filmul. Dacă un elev de liceu citeşte cartea prima dată că e musai pentru şcoală, îi strici tot filmul că ştie desfăşurarea acţiunii în avans… :))
Şi eu înclin să cred că în majoritatea cazurilor e o idee proastă să te inspiri din cărţi pentru a face filme. În schimb ar fi mult mai bine să te inspiri din IDEEA care a stat la baza cărţii sau care răzbate din carte, fără a încerca să urmezi firul cărţii. Doar ideea ei.
Foarte frumos răspunsul la leapşă.
De curiozitate, la Factotum ai vazut filmul (Matt dillon ca Hank)? Sau daca nu factotum, Barfly (Mickey Rourke), scris tot de Bukowsky si destul de similar, dar scris direct ca scenariu.
Franny si Zooey nu ti s-a parut faina de tot? Chiar mai faina decat De veghe?
nu, pentru că n-am citit-o încă. 🙂
două capre rumegau peliculă de film:
– auzi dragă, mie mi-a plăcut mai mult cartea!
cele mai bune carti le-am citit cand eram copil:Winetou,Cei 3 muschetari si Doi ani de vacanta,restul frectie pentru adulti cu probleme existentiale sau hormonale.(ala cu lanul de secara).Cand ma-ta iti zice ca esti adult si trebuie sa te comporti ca atare ,trebuie sa ciulesti bine urechile,e primul semnal ca vei intra in alta lume.Lumea banilor-si dracu te-a luat .Cum a zis Dante :”Lasciati ogni speranza….”
Mă, copii, mă! Lăsați dreacu cartea, învățați și voi o meserie.
“Elemente de bază în rezistența materialelor și teoria elasticității” ce-are?
iar autorul pare şi patriot un pic.
like 😀
lorena, întrebarea cu hobbitul nu e relevantă, după capul meu. în cazul lui brumaru, ăsta e un supranume. toată lumea ştie cine e “hobbitul”. deci nu intrăm în categoria descrisă de mine. dacă însă cineva semnează “maricica de la be doi”, am rezerve în a considera mesajul ei ca fiind demn de un răspuns serios.
ba e foarte relevantă, pentru că nici emil brumaru nu semnează emil brumaru, ci hobbitul. tu ştii cine e hobbitul, alţii nu ştiu.
sau avem 2 seturi de reguli, una pentru VIP-uri şi alta pentru plebei?
lorena, hai să n-o dăm pe sofisme, te rog. cine a vorbit de reguli?! eu ŞTIU cine e hobbitul, de aceea aş discuta cu el dacă m-ar interpela. eu NU ŞTIU cine e maricica, de aceea aleg să NU DISCUT cu ea. e vorba de alegerea mea. n-am spus că trebuie să devină regulă.
în cazul tău, de ce banezi acele nick-uri care te-au stropit cu căcat, dacă nu contează CINE spune, ci CE spune? poate că următorul mesaj al banatului va fi urban, dar nu va apărea pe blog pentru că tu ai banat un nick, deşi ziceai că nu contează semnătura, ci conţinutul.
păi tocmai pt. că e important CE spune şi CE SPUNE ESTE UN CĂCAT. Doh.
apropo, tot pentru un căcat l-am banat şi pe marele blogar Jeg, care avea impresia că toţi vor la el în blogroll şi de-aia înghite tot poporul orice. Ca dovadă că n-am standarde duble.
şi mai repet de zece ori, până trece rampa: nu cu alegerea ta am o problemă, ci cu modul născător de flamewars în care o comunici. deci, cui nu vrei să-i răspunzi, nu-i răspunzi pur şi simplu.
n-ai înţeles. îţi dau un exemplu concret.
vizitatorul CĂCĂNARU’. primul mesaj: “loreno, eşti proastă.” urmează, evident, banarea.
vizitatirul CĂCĂNARU’, deja banat, mesajul al doilea: “doresc moartea în chinuri a tuturor acelora care vor eutanasierea câinilor vagabonzi”. acest al doilea mesaj, deşi te unge pe suflet, nu mai apare la tine pe blog, pentru că tu l-ai banat pe CĂCĂNARU’. deci ai banat un nume, cu toate că al doilea mesaj are un conţinut la care subscrii. deci nu contează doar CE spune (aşa cum ziceai mai sus), ci şi CINE spune.
nu, nu funcţionează aşa.
orice vizitator are o unitate stilistică.
în general, unul de bun simţ începe cu o intrare de bun simţ, cu explicaţii de bun simţ şi cu un fel de a fi general care e de bun simţ.
încă nu mi s-a întâmplat să intre unul cu “loreno, eşti proastă” şi spună ceva inteligent după aceea. pentru că nu are de unde. cei care deschid aşa sunt cei care caută în mod deliberat să te jignească (şi nu au de ce să schimbe nota) şi cei crâncen de proşti, care nu pot altfel.
voiam doar să-ţi demonstrez că şi în cazul tău funcţionează mecanismul de a refuza un argument din cauza calităţii emiţătorului. un comentator banat pentru că te-a jignit îşi va petrece restul comentariilor în spam, deşi poate sunt inteligente şi argumentate. adică şi la tine funcţionează uneori principiul că mai degrabă contează CINE spune, decât CE spune omul respectiv.
păi io ce tot zic, frate?????? singurul criteriu care mă interesează e CALITATEA EMIŢĂTORULUI ŞI A MESAJULUI SĂU, nu MODUL ÎN CARE ÎL SEMNEAZĂ!!
nici un om capabil de argumente nu va începe cu “Loreno, eşti proastă”, pentru că ştie că aşa îşi ratează şansa de a posta al doilea mesaj! ce tot spun. de aici nu deducem decât că primul pe listă e CE-ul, nu CINE-le.
dintre un şir de căcaturi semnate Gheorghe Popescu, Vasile Ionescu şi Anişoara Pulescu şi un şir de argumente inteligente semnate Marţian, Saturnian şi Venusian voi prefera varianta a doua, cu amendamentul că mi se fâlfâie cine-s ei, dacă pot argumenta inteligent (şi vor asta).
dacă ionescu îl cuțitează pe popescu, își va petrece o perioadă în locul acela cu mult săpun pe jos, chiar dacă în închisoare își regretă crima, iar faptele lui arată că a greșit. pedeapsa rămîne pedeapsă, iar el și nu soacră-sa, tata mare sau dan boeriu trebuie să ispășească pedeapsa lui ionescu.
dar ionescu de ce a intrat la închisoare? pentru că îl cheamă ionescu, sau pentru crimă?
oricum, am deviat mult de la subiect. ar fi interesant un post separat, “de ce avem nick-uri pe net”. eu vorbesc cât se poate de serios când spun că nu înţeleg de ce un om în toate minţile ar alege să-şi transmită ideile într-un joc din ăsta pueril, de-a măştile, când ar putea spune deschis ce-l roade, semnând cu numele real.
Lorena, şi eu vreau o postare – de ce avem peşte pe televizor?
de exemplu: domnul para, ex-comentac şi îmbelşugat receptor de mui pentru aberat cras are soţie geloasă. şi riscă să-l ia soţia la pălmi pentru că pune comentarii aici.
diva numită marghioala are un job printre ale cărui reguli se află interdicţia de a fi ţaţă mârlancă. adică exact stilul care a consacrat-o.
un alt prieten de-al meu are părinţi care nu ştiu că el vorbeşte cu muiepulăpizdă. sau şefi. etc., etc., etc.
“Gogule, de ce nu recunoşti că eşti gay?”
“Pentru că şi şefu’ e gay şi m-ar fute în cur.”
Pe scurt, anonimatul nu mă deranjează, atâta timp cât omul are argumente inteligente.
@danboeriu
jocul cu masti, adica spre ce trimiteam eu la un moment dat NU E PUERIL.
e foarte semnificativ, teatrul per total e foarte serios de fapt si repet NU PUERIL (indiferent de paradigma in care se lucreaza)
fie tip ” Stanislavski”,
fie tip “Antonin Artaud'”,(daca cineva se deranjeaza sa citeasca “Teatrul si dublul sau” , tradus si in romana (prost si neglijent dupa parerea mea)) care
impartaseste mult din ritualurile de tip tsam mask dance,
link explicit pentru cine nu s-a deranjat sa caute sa vada cu ce se mananca de fapt tsam mask dance si poate per total toate “dansurile cu masti ” poate, inainte sa-si dea cu presupusul 🙁
http://www.mongoliatourism.org/mongolia-introduction/culture-mongolia/culture-mongolia/tsam-religious-dance.html
sper ca e destul de sugestiv si asta just enough to get some idea, special am ales un link de tourism, turism cultural dc vrei 🙁 (btw de tonul pe care il am eu acum, mie unul nu-mi place de mine asa, draga OMULE CARE AI ALES SA JOCI ( in cameo appearance ) pe net personajul “danboieriu”, http://en.wikipedia.org/wiki/Cameo_appearance, sa wiki-link-uiesc din nou :(, which I should’t :(, ca sa nu-ti insult inteligentza :()
pe ideea asta mergeam eu in analogia cu interactiunea pe net 🙁 si in felul si pe ideea tsam mask dance intelegeam eu sa rasplatesc un bine pe care mi l-a facut cineva, candva prin ceea ce a scris, ma refer aici la tine Lorene.
Si da ai dreptate nu esti datoare sa suporti porcariile nimanui, ale mele in cazul respectiv mai ales, pentru ca EU de fapt consider ca-ti datorez TIE ceva, nu reciproca si am ales sa fac asta din umbra mastii nick-ului, nu de la adapostul ei si pentru ca nu sunt si nu stiu sa fiu de fapt persoana publica ( btw persona inseamna masca in latina , de acolo vine termenul :()
si nu-mi doresc sa fiu persoana publica
plus ca numele animalului respectiv, ales ca nick de personaj online, imi surprinde mai bine natura intentiilor si chiar stilul daca ai observat, decat un simplu si banal nume.
si inca o precizare EU INTOTDEUNA MI-AM PASTRAT ONLINE ACELASI NICK-NAME
Lorena, hai să-ţi mai pun în mână nişte argumente tari:
1- Omul care semnează cu un nick are mai multe şanse să spună ce-i în guşă şi-n căpuşă. E sincer fiindcă-i ascuns. Nu are nimic de pierdut (în afară de nişte ore pe net) şi nimic de câştigat în afară de satisfacţia unor discuţii libere.
2- Omul care semnează cu numele lui din buleftrin, adesea mai anonim ca un nick, e mai predispus să fie corect politic, să evite adevăruri incomode, să poarte un corset şi, dacă tot suntem la capitolul procese de intenţie, mă pot gândi că are o agendă, vrea să-şi lustruiască nişte relaţii, să se dea bine cu cineva, să câştige nişte bani.
vezi că tu pledezi de partea mea. Sau asta voiai de fapt?
2. io-s incorectă politic cu nume şi prenume. şi câştig bani.
Io ţi-am zis ca să te susţin.
2. E ok, ia-le banii şi fii incorectă, nu mă ustură.
Mereu scriu şi apoi văz că se poate simţi atins vreunul, trebuie să mă controlez. Odată am băgat-o în boale pe o fată pe care am vrut să o încurajez, noroc că s-a lămurit până la urmă.
Oricum, nu fineţea e partea mea tare, aşa că stai liniştită, dacă nu simţi un bocanc în obraz înseamnă că nu am vrut să te jicnesc.
Da ce ai, soro, cu para, îl ştiu de prin alte locuri şi e foarte OK, de la ce v-o-ţi fi luat, crez că e fandacsie.
well, aici nu e deloc OK. nu mă interesează cum e în altă parte, atâta timp cât aici comentează doar când are câte o contră, şi şi atunci la stilul cel mai mârlănesc.
ca dovadă că mă interesează CE, nu CINE. 😉
Una lume ţine la nişte principii, cum ar fi “ars gratia artis”, care este o aberaţie crasă pentru altă lume.
Una lume are norocul de a avea soţii geloase, deci familie.
Una lume crede că cealaltă lume greşeşte şi, prin urmare, are o opinie “contra”.
Altă lume nu poate accepta opinii “contra”, chiar dacă au fost declarate ca fiind subiective.
Noroc bun!
mârlan, -că mârlani, -ce s. m., s. f. 1. (peior.) persoană prost crescută / grosolană / necioplită. 2. (peior.) iubit, amant.
:)))))
una lume bate câmpii fără să se informeze, de aceea borăşte căcat din tastatură, şi o zice că o face din principii. bleeeeeeeeeeeeeeeeeeeah.
una lume are familie, dar atât de nemulţumită de el, încât ţine doar de respectiva familie să nu-şi facă bagajele şi să nu plece. în fine, asta cu familia nu e treaba mea, dar dacă insişti să mi-o fluturi pe sub nas… crezi că e mare lucru să te lauzi cu o căsnicie mediocră? crezi că dacă aş fi vrut, n-aş fi putut avea şi eu nu una ci zece succesive? problema e că alţii nu se mulţumesc cu căsnicii mediocre, ci vor the best thing sau nimic.
una lume crede tâmpenii, pe care nu le argumentează corect. putem lua oricare dintre certurile noastre şi vom vedea: tu nu ai o opinie contrară ci: începi cu o futere la melodie pisăloagă şi ofticantă, omul îţi răspunde. unul cu o opinie contrară ar dezvolta-o pe aceea, tu nu. că nu te duce creierul. repede-repede bagi altă obrăznicie pisăloagă şi ofticantă şi tot aşa. asta nu se numeşte opinie contrară (pentru că nu are unitate şi claritate, şi nu poate fi însumată într-o idee centrală) ci cicăleală penibilă.
altă lume are o problemă cu cicăleala penibilă intitulată pompos opinie contrară. şi cu oamenii rataţi şi ranchiunoşi care nu ştiu să accepte că-s sinistru de proşti.
n-am, soro, nicio ranchiuna. si nici nu mai cical pe unde nu sunt ascultat. Acu’ m-am bagat ca eram vorbit in lipsa.
păi vezi, aici e schepsis-ul, tu vrei să fii “ascultat”. adică ceri ca oamenii să trateze nişte argumente şchioape ca pe unele bune. ceea ce… nu.
da=mi argumentul perfect si ma inchin la el.
îţi tot dau argumentele perfecte iar tu le ignori şi zici că nu le vezi. de-asta scot colţii la tine.
Numai bine.
am fost plecat, am revenit. văd că intervenţia mea a suscitat ceva ce nu intenţionasem.
lorena: ultimul meu răspuns se adresa lui dan şi era o glumă folosind cuvintele lui, el fiind cel care a spus primul de lucruri “standard” legat de acea întrebare din leapşă.
danboeriu: scuze că am intervenit, poate am fost neinspirat. hai să trecem peste asta. în ce priveşte nick-ul, te asigur că nu are nimic de-a face cu tine, este nick-ul pe care îl folosesc cam peste tot pe net. înţeleg că nu eşti adeptul acestui mod de a te semna, dar dacă eu am ales aşa, de ce nu îmi respecţi opţiunea? numele oricum nu ţi-ar spune nimic, sunt un oarecare.
asta am şi zis, că nu văd pic de arţag acolo.
In primul rand, ca semnatar anonim, nu imi vine sa-mi trec numele pt. ca nu-i prea util. Sa trec doar numele mic sau si numele de familie? Daca trec si numele de familie, de ce il trec? Sa fiu recunoscut? Nu ma intereseaza, deci ar fi o pierdere de timp sa scriu atat. Si daca trec doar numele mic sunt prea multi oameni cu numele asta, ceea ce mi-ar afecta barbatia, nu? Mi-as putea trece numele mic, ca e la fel de scurt ca “asdf”; ideea e ca nu conteaza decat daca vrei neaparat sa fii recunoscut (evident, in alt sens decat sensul in care ma recunoaste Lorena ca “asdf”), neinsemnand neaparat ca esti las. Si-apoi sa zicem ca se vorbeste despre o chestiune mai delicata si ca te intereseaza si n-ai vrea sa afle oricine ca te intereseaza in vreo masura chestiunea aia. E lasitate sau tact? Nici nu se pune problema asa, pentru ca ar insemna ca ai avea obiceiul sau ca te-ar obliga cineva sa iti treci numele real.
Nedo, cuţitează nu-i orădenism?
Lorena, bunica ta ştie că vorbeşti urât pe blog?
bunicile mele nu mai trăiesc.
dar chiar dacă ar trăi, nu văd de ce ar fi problema lor modul în care scriu eu. spre norocul meu, am avut familie care a argumentat cu: “cât timp stai în casa asta, faci ce zic io!” asta m-a mobilizat să nu mai stau în casa aia şi s-o şi punctez cu “nu mai stau în casa aia, deci fac ce vreau io!” gen. 😛
băi, oameni buni: să scrii cu pseudonim chestiuni în care CREZI cu adevărat e la fel de mişto ca futerea cu lumina stinsă, cu plapuma trasă până-n gât. de ce penisu’ cabalinului să nu semnezi un comentariu în al cărui conţinut crezi? da, aveţi dreptate, nu e doar laşitate: e ipocrizie. din aia grasă, grasă.
e decizia fiecăruia cum se fute. iar eu nu am o problemă cu asta, atâta timp cât contentul e ok.
eşti o persoană care are alergie la ipocrizie, din câte citesc/văd la tine pe blog de când îi calc pragul. de aceea mi-e greu să înţeleg cum de nu ai o problemă cu argumente de genul “aş semna cu numele meu, da’ dacă mă vede x?”. păi asta înseamnă că semnatarul de la tine de pe blog se teme să-şi arate adevăratele idei faţă de x, afişându-i-se acestuia într-o altă lumină. adică ipocrizie. mare de tot. şi lipsă de coaie.
măi, nu încerca să mă manipulezi să ader la totalitarisme, că nu ţine.
sunt în primul rând un om care trăieşte pe această lume. şi nu simt nevoia să-i frecangesc pe semenii mei mai mult decât e cazul – dacă, bineînţeles, şi ei înţeleg să nu mă frecangească. deci, aleg să-i ÎNŢELEG, atâta timp cât şi ei mă înţeleg pe mine.
pot înţelege că X. lucrează la o corporaţie, sau e popă, sau orice altceva, şi nu dă bine la CV să posteze un comentariu cu “pulă”, care să fie găsit prin căutare pe Google. Pot să înţeleg că unii sunt prinşi în capcane ale vieţii care nu le permit să fie ei înşişi.
Prin urmare, ia în numele tău decizia de a ignora orice comentariu care nu are CNP, dar nu încerca să mi-o impui mie. Eu prefer un om inteligent care semnează XY, decât un Ion Popescu sinistru de prost. Poţi să continui discuţia cât vrei tu, asta aleg eu.
să-nţeleg că ipocrizia e acceptabilă dacă, nepracticând-o, comentatoru’ şi-ar pierde jobu’ la corporaţie. enteresant.
dan: ipocrizie în raport cu ce? părinţii nu m-au consultat când mi-au pus un nume. aici am libertatea să îmi asum o identitate care simt că mă defineşte mai mult. aş fi ipocrit faţă de mine să continui să folosesc numele din buletin şi pe net. repet întrebarea: în ce măsură te defineşte numele? fiinţa umană este o înşiruire de litere? ce importanţă are numele? este egal cu zero până la urmă. iar în ce priveşte asumarea declaraţiilor, în ce măsură te ajută CNP-ul pentru că oricum nu mă cunoşti şi oricum nu obişnuiesc să înjur?
până la urmă fiecare are motivele lui pentru a-şi alege un nick sau un nume. ce imporanţă au ele? eu respect opinia ta de a-ţi utiliza numele. tu nu o respecţi pe a mea de a fi anonim.
nu, să-nţelegi următoarele, dan boeriu:
1) blogul NU e birou notarial. aici NU întocmim acte oficiale sau altele asemenea. blogul e un spaţiu de chat şi fun. aşa îl văd eu. asta e concepţia mea despre blog. NU ÎNCERCA TU SĂ MĂ ÎNVEŢI PE MINE CUM SE FACE BLOGGING!
2) blogul este UN SPAŢIU LIBER ŞI RELAXAT. CĂ TU VREI SĂ INSTITUI TEROAREA PE SPAŢIUL TĂU LIBER, CERÂND ACTELE LA CONTROL – E FIX PROBLEMA TA, NU VIN SĂ-ŢI FAC REGULI PE BLOG. DAR SĂ VII SĂ-MI ŢII MIE TEORIA IPOCRIZIEI ŞI SĂ TRANSFORMI ÎN DILEMĂ MORALĂ FAPTUL CĂ NU MĂ INTERESEAZĂ NUMELE ŞI PRENUMELE COMENTACILOR MEI E DEJA CULMEA IMPERTINENŢEI.
3) vreau să ofer senzaţia de confort oamenilor, nu pe cea de pistol-la-tâmplă – atâta timp cât şi ei îmi oferă comentarii spirituale, inteligente şi amuzante. când ei încetează să facă asta, schimbul natural se întrerupe, iar eu îi fut amplu în gură.
4. dacă asta te linişteşte şi te face să încetezi cu tentativele de îndoctrinare: da, e ok să fie ipocriţi aici şi s-o dea anonimă, cât timp o dau raţională şi argumentată. sper că asta te va potoli şi-ţi va închide gura, că dialogul ăsta s-a transformat de cam mult timp în ceva extrem de intruziv.
ok, te-ai enervat degeaba. trebuia doar să spui: “da, e acceptabilă ipocrizia în cazul pe care îl aminteşti” şi era suficient.
nu ştiu de unde ai scos ideea că eu “vin să te învăţ blogging”. câtă vreme n-am puterea de a institui reguli în blogul altuia (şi nici n-am dat senzaţia că aş vrea), mă tem că replica ta e nelalocul ei. ţi-am dat eu indicaţii ce să faci cu comentatorii tăi? să-ţi trăiască, anonimi sau ne!
nu ţi-am ţinut nicio “teorie a ipocriziei”. ţi-am dat un exemplu concret, te-am întrebat dacă e ipocrizie, ai zis că da, dar e acceptabilă. unde e “teoria” aici?! că, până la urmă, am căzut amândoi de acord asupra subiectului.
a, nu, nu fi ipocrit, orice om vede cum ai început să mă educi şi să mă stresezi cu “dilema morală”:
“eşti o persoană care are alergie la ipocrizie, din câte citesc/văd la tine pe blog de când îi calc pragul. de aceea mi-e greu să înţeleg cum de nu ai o problemă cu argumente de genul “aş semna cu numele meu, da’ dacă mă vede x?”.
ce credeai că obţii cu asta? ca de mâine orice comentac care zice “şi mie îmi plac bananele galbene” să o dea semnată, parafată şi autentificată la notar?
serios, dacă în continuare nu intuieşti ridicolul acestui demers, eu nu mai am ce să adaug.
ok, e prea mult deja. o să sintetizez la maximum discuţia dintre noi doi, ca să vezi, de fapt, cum a decurs ea şi să înţelegi că nu e cazul să ne dăm la gioale.
eu: de ce unii oameni preferă să scrie cu pseudonim în loc să-şi folosească numele real?
tu: păi, dacă unul e popă, de exemplu, n-ar vrea să se vadă că el scrie “pulă” pe bloguri.
eu: da’ asta nu e ipocrizie?
tu: ba da, dar e acceptabilă în spaţiul virtual, cu atât mai mult cu cât comentariul omului e raţional şi argumentat.
eu: şi nu te deranjează ipocrizia de genul ăsta?
tu: nu, câtă vreme omul e civilizat şi inteligent. în plus, aici nu e birou notarial, ci blog.
that’s all!
Din ce scrii inteleg ca e o dovada de ipocrizie sa nu te semnezi cu numele real pentru ca nu ai motive sa nu te semnezi cu numele real si pentru ca nu e misto.
în ce mod numele real te defineşte? dacă ţi-ar fi pus părinţii un alt nume, erai o cu totul altă persoană?
DECLARATIE
In fata mea, Notar Public, la sediul biroului notarial s-a prezentat:
Pulaverde Vasilie avand domiciliul in … strada, numar, care s-a identificat cu buletin de identitate seria si numar …, cenepeu 1234567891011 care a declarat pe proprie raspundere urmatoarele:
Declar ca daca nu imi platesc impozitele la stat am belit pula.
Semnatura,
indescifrabil
…
Taxa notariala 15 lei cu TVA timbru judiciar
Pai asta nici nu sta de vorba cu tine daca nu vii cu buletinul si cu banii.
15 lei? cu tva cu tot?! mulţam, m-ai făcut să râd de dimineaţă. 🙂
25 de lei ca sa povestim amical.
200 lei ca sa devenim preteni de familie din alea ca ne vizitam cu neveste unu p-altu. Cu TVA.
25 de lei ca să povestim amical? :D)))))))))))))))) u’re unstoppable!
vezi că nu e numele lui adevărat.
primul meu comentariu la acest subiect a fost “în general nu-mi plac oamenii care nu semnează cu numele real”. mai fac şi excepţii. io ce să fac dacă la tine pe blog toţi se ascund după vişin, că-i vede nevasta sau şefu’? 🙂
Am zis io? Cum ai auzit de bani gata te-ai facut baeat Gigea!
Daca mai plusam cu cinhspe douazaci de lei poate te inecai dreacu de ras te-aveam pe costiinta.
Dan Brown e fratele lu’ Sandra Brown? Da’ parca ar fi nedrept, atata talent intr-o singura familie, prea da Dumnezeu la unii si la altii nimic nimic.
da.
Bah! Interviu din ala comunist sau de oracol timid. Va dezaprob pe amandoua.
Ce zici, Lorena? Preferi pantofii cu toc sau vodka tonica?
vodka cu toc.
toata vodka e cu toc – ingreuneaza mersul :))
şi îl face legănat totodată.
dan boeriu, da tu cine esti? io am un prieten dan boeriu si nu esti el. de ce?
Nu chiar aşa de mult timp timp 🙁
Şi nu mă aştept să-ţi schimbi părerea / să-mi schimb părerea la argumentaţie – gusturile sunt sfinte şi bătute în cuie.
M-am prins de faza asta într-o vacanţă în care reuşisem să enervez rău de tot o mătuşă şi astfel să pierd un sponsor. Ea insista să citesc Galsworthy şi Fowles – absolut ne-pe-gustul-meu. Iar mie îmi scăzuse părerea despre gusturile ei sub nivelul mării după ce-mi recomandase călduros tot lanul de secară (se pare că-i genul de carte care place femeilor) şi, mai ales, când îmi spusese că nu-i place Bulgakov şi că n-a reuşit să termine “Maestrul şi Margareta”.
La vârsta aia chiar nu pricepeam cum poate să nu placă “iar din casierie au dispărut în mod misterios toate încasările din ziua aceea”. Eu eram chiar încântat, dădusem peste o carte “mare” care să fie şi faină.
În fine, în vara aia m-am lămurit cum stau lucrurile cu gusturile şi că nu trebuie să-ţi primejduieşti finanţele pentru dispute beletristice.
Totuşi mă distrează să citesc critici literare / opinii avizate chiar la chestiile care nu-mi plac. Probabil pentru că sunt într-un mediu în care un thriller scandinav reprezintă o provocare intelectuală de o lună, Clive Cussler / Dan Brown admit că se digeră ceva mai repede. N-am mai dat de nimeni care să argumenteze de ce cartea aia sau aialaltă din marea literatură e faină. Nici măcar ruda pe care am supărat-o – zicea doar că sunt cărţi “bune”.
bun. ce reproşezi tu concret “lanului de secară”?
În afară de faptul că-i aiurea să ceri conversaţie de la o tipă pe care ai plătit-o pentru cu totul altceva? 🙂 Amărala de genul “ce naşpa e viaţa în care suntem prinşi şi indivizii cu care avem de-a face”? Nu pot să găsesc o hibă majoră – pur şi simplu nu mi-a plăcut şi n-am recitit-o. De asta eram curios să aud argumente “pro”. Altfel, nu are rost să schimbi opinii pe tiparul “e faină / e naşpa”.
Bulgakov scrie o “răzbunare” de la un capăt la altul, pune indivizii la locul cuvenit. Şi are umor.
asta cu conversaţia a fost un foarte mişto twist de situaţie. nu ţi se pare că are umor?
deci pro:
-are un personaj principal unitar, credibil, vulnerabil, surprins cât se poate de autentic
-amărala aia nu e filosofia cărţii, ci modul de a gândi al personajului, care e redat excelent
-e redată fabulos incapacitatea asta de a dori comunicare autentică şi de a nu izbuti s-o obţii, cu tot ce decurge din asta.
contra:
-ieftină şi previzibilă e faza cu spitalul de boli nervoase. dar autorul nu ţi-o dă decât la final, deci merge.
şi nu înţeleg de ce îl pui în antiteză cu Bulgakov. Mie îmi place Bulgakov.
Nu comparam neapărat, o dădeam ca exemplu ce diferită e percepţia şi la “capodopere”.