I must publicly confess my endless love and humble worship for Sacha Baron Cohen, the most daring and spontaneous comedian of our times. When I saw his bull-costumed Madrid premiere – and laughed my heart out – I felt the sudden urge to see “Bruno”. Or “Brüno”, as he writes it, though nobody in the film pronounces the umlaut.
Similarly to “Borat: Cultural Learnings…”, “Bruno” may stir controversy due to its harsh and explicit humour (Although, unlike Kazakhstan, Austria proved to have a sense of humour). Nonetheless, it reveals Sacha Baron Cohen as a genuine master of brilliant improvisation within the bonds of a precisely defined character. It is obvious that most of the “Bruno” footage was made similarly to “candid-camera” – and the results are overwhelming. Because it is a more expressive depiction of today’s ways than any carefully written and elaborated plot.
First of all, “Bruno” (or “Brüno”) satirizes the shallowness of the desire to become famous by all means. We are already used to Cohen’s spectacular physical changes from one character to the next, so I was not quite surprised when the 37-year-old Cohen showed up as the slender, girlish, gracious 19-year-old Bruno. I was not surprised to hear that Cohen DID ruin a fashion show in Milan, in order to shoot an unbelievably funny entrance on the catwalk. And finally, I was not surprised by Cohen’s classical trick: to pose as a complete idiot, in order to reveal the idiocy of some of the people surrounding him.
Actually, what surprised me was the tragic aftertaste of this sparkling comedy. Indeed, many people would do anything in their attempt to seek attention. I am wondering how the La Toya Jackson scene, cut due to MJ’s recent death, looked like. Did she eat the sushi off the naked man? I suppose so; considering that Paula Abdul’s dignified refusal needed a counterpoint. Indeed, poor people trade little children – for ridiculously low sums – or are ready to torture them in unbelievable ways, in order to exploit them for money. Indeed, many regular guys are aggressively homophobic – to the extent of physically hurting gay people.
Go to the cinema and watch “Bruno”. And then ask yourself: should I exercise to strengthen my backbone? (I did.)
———————–
Trebuie să îmi mărturisesc public iubirea înflăcărată şi umila adoraţie pentru Sacha Baron Cohen, cel mai îndrăzneţ şi mai inventiv actor de comedie al zilelor noastre. Când i-am văzut costumul de taur de la premiera de la Madrid, am simţit că mor pe loc dacă nu văd acest film. “Bruno”. Sau “Brüno”, după cum apare pe afiş, deşi nimeni nu pronunţă umlaut-ul.
Ca şi în “Borat: Învăţăminte…”, umorul grosier şi mult prea explicit va stârni controverse lungi şi late. (Deşi, spre deosebire de Kazahstan, Austria a dovedit că le are cu umorul.) Şi cu toate acestea, filmul dezvăluie (din nou) arta lui Cohen de a improviza spumos în limitele unui personaj bine conturat. Ceea ce dă unitate scenariilor lui destul de dezlânate şi pe alocuri trase de păr.
E evident că o mare parte din filmul Brüno” a fost filmată prin procedeul camerei ascunse – iar rezultatele sunt copleşitoare. Nici cel mai elaborat şi mai bine conceput scenariu nu ar putea pune în lumină mai expresiv viciile lumii în care trăim (şi implicit, ale noastre înşine.)
În primul rând, “Bruno” – că m-am plictisit să tot pun un umlaut pe care nimeni nu-l rosteşte – e o satiră la adresa superficialităţii cu care omul din ziua de azi vrea să devină celebru cu orice preţ. M-am obişnuit deja cu schimbările fizice spectaculoase cu care ne “tratează” Cohen de la un rol la altul, de aceea nu m-a mirat că acest actor de 37 de ani e o apariţie atât de credibilă în rolul unui puşti subţirel, efeminat, graţios, de 19 ani. Nu m-a mirat nici faptul că SB Cohen a dat într-adevăr buzna pe catwalk-ul unei prezentări de modă de la Milano, pentru a realiza respectiva secvenţă din film – şi pentru a prinde reacţii autentice din partea spectatorilor. Şi, evident, nu m-a surprins nici trucul clasic al lui Cohen: acela de a poza în cel mai mare idiot pentru a da în vileag desăvârşita idioţenie a unora dintre cei care îl înconjoară.
De fapt, ceea ce m-a surprins e gustul amar cu care am rămas după vizionarea acestei comedii irezistibile. Într-adevăr, mulţi oameni sunt dispuşi să îşi bată joc de ei înşişi în ultimul hal, pentru a fi băgaţi puţin în seamă. Mă întreb cum arăta scena cu LaToya Jackson – care a fost tăiată din film datorită recentului deces al lui MJ? Oare la Toya a mâncat sushi de pe trupul bărbatului gol? Presupun că da; dacă luăm în considerare refuzul demn al Paulei Abdul, şi faptul că era nevoie de un contrapunct. Într-adevăr, există oameni săraci care îşi vând copiii – pe sume ridicole – sau îi torturează în moduri incredibile pentru a face bani de pe spinarea lor.
(Şi aici îmi amintesc iar cum s-au gândit părinţii mei să mă trimită la ASE, contrar tuturor dorinţelor şi înclinaţiilor mele. “Mă plictisesc de moarte acolooo!” Las’ că te obişnuieşti tu! “Nu mă interesează nimic din ceea ce se vorbeşte acolo!” Păi, pune mâna pe carte şi învaţă. “Nu mă pot integra, simt că mă ratez!” Mofturi! “ÎMI TAI VENELEEE!” Ne mai laşi cu tâmpeniile? Mai bine ţi le tai, decât să îmi vii acasă ca o trântoriţă, să te întreţin eu.
În clipa în care am ieşit din această situaţie cu venele intacte, mi-am dat seama că există totuşi un Dumnezeu. Care a apărat toate firmele pe care le-aş fi falimentat în calitate de economist :D.
Încheiat scurtul moment autobiografic.)
Şi într-adevăr, există oameni atât de agresivi în homofobia lor grobiană, încât nu se sfiesc a face rău fizic persoane care au o altă orientare sexuală.
Mergeţi la cinematografe şi vedeţi “Bruno”. Apoi, întrebaţi-vă: “Nu ar trebui să fac nişte exerciţii pentru fortifierea coloanei vertebrale?” (Eu aşa am făcut.)
Trailer:
Fain articol, o sa merg sa vad filmul.
Vezi că s-ar putea să nu îţi placă. O să te oripileze stratul de suprafaţă – acela al umorului de autobază, şi nu o să treci dincolo de.
ok. Ce faci in week endul asta? Eu acu ma plictisesc tare, ca vremea se tot schimba si as iesi afara, cred ca o scot pe Cora in parc si citesc acolo
Salut.
Cu coloana vertebrală o duc bine, probabil cel mai bine dintre toţi cunoscuţii mei, dar asta după ani de zile de fortifiere (şi multe altele).
Ce ciudat, nu ştiam că ai inceput ASE…oricum, admirabil că te-ai răzvrătit, majoritatea copiilor rămân intr-un căcat de facultate din cauza părinţilor care vor să îi vadă “realizaţi” şi “intraţi in rîndul lumii”, chestie cu care eu nu sunt de acord- nici măcar pentru bogăţie.
Mama mea nu a ştiut să zică decât “Cee? cum puii mei să dai la arte, andreea? vrei să mori de foame?” şi am dat la LMA. dar e obvious de ce recuperez acuma ca disperata cu blog shi foto şi tot restul, ca si când mi-ar fi permanent sete.
Cât despre Bruno, deoarece acesta este miezul postării, o să mă duc zilele astea să îl văd, şi eu il iubesc pe Cohen şi carnavalescul lui.
Sănătate.
ştii, am adoptat stilul ăsta bătăios după ani întregi în care am tot lăsat de la mine, şi am observat că nici dracu’ nu aprecia faptul că lăsam de la mine, ci încercau să stoarcă şi mai mult. nu e mai simplu să faci ce simţi?
asta inseamna, ca sa parafrazam ceva rapperi negri, that you’ve got the power.
nu neapărat, că nu încerc să domin pe nimeni. pur şi simplu îndepărtez cu succes profitorii şi mârlanii.
poate daca ai scrie mai des cronica de film, in stilul tau caracteristic, ai reusii sa trimiti oamenii, in sala de cinematograf.Pe mine cel putin ai reusit de fiecare data.
Gata, l-am vazut si eu. Reactia e undeva intre ROFL si facepalm … Facepalm pentru ca era nevoie sa faca si filmul asta, rofl pt ce a iesit.
Ca si la ‘Borat’, jos palaria.
Acuma vin de la Bruno.
Incredibil. Incredibil ce inseamna să faci un film in care oamenii nu ştiu că sunt filmaţi. Incredibil. In afară de momentele in care râdeam cu gura până la urechi, stăteam şi mă minunam, văzând animalul uman in toată splendoarea sa şi in toate urâtele sale manifestări. Omul este o maimuţă cu labe şi picioare, care in afară de poziţia bipedă, a moştenit fidel tot de la suratele lui cu blană. Cred că nici unde nu am văzut o reacţie mai puternică antigay decât la scena cu wrestling, unde o sală de white trash mai că nu i-au linşat pe cei doi. Cred că nici un documentar, film sau orice despre homofobie nu e mai grăitor decât secvenţa aia…cu Celine Dion pe fundal.