Când o să fim bătrâni

-Bunico, tu cum l-ai cunoscut pe bunicul?

Bătrâna mângâie visătoare părul mătăsos al copilului.

-Era înainte să-mi fac al patrulea tatuaj, ăsta cu craniu și aripi. Eram metalistă și voiam să intru gratis la petreceri, de aceea îmi luasem job la garderobă la Hardcore Pub. Se plătea în nasturi…

-Adică îți dădeau nasturi colorați la salariu?

-Nu, puiule. Adică îți dădeau un căcat. Îhhhm, ăsta e limbaj pe care să nu-l folosești tu. Îți dădeau o nimica toată. Și  ca să fac mai mulți bani, vindeam boabe în budă.

-Boabe?

-Îhhhm… Un fel de pastile ciudate pentru oameni proști. Nu va fi cazul tău. Și în seara aia era razie de gabori.

-Gabori?

-Îhhhm… Niște neni urâți și răi care n-au avut aptitudini să învețe ceva util în viață. Iar eu eram la budă și mai aveam o geantă de marfă. Câteva sute bune de lei. Ce faci?

-Aaaa, gaborii ăștia urâți și răi voiau boabele tale?

-Ceva de genul.

-Aahhhaaa, deci erau și proști.

-Aaaa, corect. Ești un copil smart, știi asta?

-Și de ce nu le dădeai?

-Că nu m-ar fi plătit și m-ar fi băgat la pârnaie.

-Ce-i aia pârnaie?

-Un loc întunecos în care nu vrei să fii. Și cum tropăiam eu disperată prin budă, am văzut gemulețul așezat în partea de sus, dând în stradă. Am încercat să mă urc pe calorifer, dar era un pic prea jos pentru mine. Și atunci a apărut rockerașul ăsta subțirel cu părul vâlvoi roșu – mov – albastru și tricou cu Rotting Christ și s-a prins de situație. A sărit și el pe calorifer, m-a ridicat de talie în sus și m-a scos pe fereastră, iar după aia a sărit și el. Sărea bine, era și el pe ceva vesel.

-E bine să fii vesel în viață.

-Da, puișor, e bine. Și am alergat noi așa, prin noapte și ploaie, până când am ajuns într-o alee întunecată. Acolo am aprins un cui, să ne liniștim după sperietură.

-Cuiele ard, bunico?

-Pfff… Alea erau speciale, ardeau.

-Ahhaaa. Și…

-Și deodată, rockerașul s-a făcut verde la față, s-a aplecat și a început să vomite cu jet, ceva galben și vâscos. L-am ținut de părul lui mov, albastru și roșu, apoi l-am șters cu batiste de hârtie parfumată cu mentă. Și atunci am știut că e iubire adevărată.

-Aaah. Bunico. Ce îmi plac poveștile voastre bătrânești.

-Eeeh, era frumos în tinerețe.

 

 

Foto: pixabay.com.

 

 

***

 

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

2 Responses

  1. ileana says:

    Scosesem batista (old school, nu “batiste de hârtie parfumată cu mentă”), pregatita pentru o poveste trista, despre ce ne va astepta pe noi in poarta batranetii. Multumesc pentru ca mi-ai schimbat starea cu care m-am trezit azi.

  2. Lorena Lupu says:

    cu mult drag.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger