Ce-ați făcut cu Bojdeuca lui Creangă?

Zilele astea, autoritățile ieșene se înfoaie tare, că au investit 1,8 milioane euro și au renovat celebra Bojdeucă a lui Creangă din Iași. I-au pus termopane, utilități moderne, internet prin fibră optică, **ldouri care răsar magic prin pereți să satisfacă turistele însetate de cultură și multe, multe alte tâmpenii care să aibă zero legătură cu viața și personalitatea vestitului scriitor definitoriu pentru identitatea culturală a Moldovei și pentru perioada în care a trăit acesta.

Rolul unei case memoriale este să-ți deschidă o fereastră în timp. Să explorezi viața de zi cu zi a personalității culturale, așa cum a fost ea. Cu condițiile în care a trăit și creat, păstrate până la cel mai infim detaliu. Cu obiectele preferate în jur. Cu specificul epocii. Dacă nu pleci simțindu-te ca un yankeu la curtea regelui Arthur, mai bine stăteai acasă, că termopane și faianță cu cățeluși ai și tu. Și **ldouri care răsar magic prin pereți, dacă-ți pui ambiția.

Și știți care e partea tristă?

Partea tristă, prieteni, constă în faptul că sus-numitele nu s-au întâmplat într-un oraș căruia i se rupe de valorile lui culturale istorice. Ci la Iași. Ieșenii, din câte am văzut, sunt poate cei mai intim legați emoțional de cultura lor din toate orașele pe care le-am vizitat. Clujenii își declară cu emfază respectul pentru cultura lor locală, sibienii se aroganțesc cu ea, brașovenii înjură veneticii care le strică vibe-ul. Dar ieșenii își iubesc cu pasiune vestigiile culturale.

Când am vizitat acum câțiva ani Bojdeuca – și am făcut foto alăturată – m-a primit o doamnă ghid moldoveancă absolut adorabilă. Nu avea nimic oficial. Era caldă și afectuoasă, ca o mătușă vizitată de o nepoată. Și era expertă în tot ce ținea de Ion Creangă. Pe un ton catifelat și domol, cu un accent care-mi topea inima, mi-a relatat povestea fiecărui mic obiect. Și tot ce a ținut de viața lui Creangă în Bojdeucă. A fost, poate, cea mai frumoasă și umană vizită pe care am avut-o într-o casă memorială.

De aceea am adorat fiecare vizită la Iași pe care am avut prilejul s-o fac. Oamenii ȘTIU istoria și cultura orașului. Și nu se înfoaie cu ea. Ți-o relatează simplu, blând și dulce.

Ce se alege acum cu această doamnă minunată? Ce poveste va spune ea?

Gândul că spațiul ăsta miraculos, că felia asta de istorie a fost profanată pentru totdeauna îmi sfâșie inima,

De aceea e ignoranța criminală. Probabil că imbecilii care au făcut mizeria asta erau ferm convinși că fac ceva bun.

Acum, tot ce mai rămâne e să mai bage 1,8 milioane de euro și în contul altui nănaș al lui Chirică, să rescrie Amintiri din copilărie în corporateză modernă…

***

Dacă apreciezi acest articol, poți susține la rândul tău site-ul în singurul mod care contează. Aici.

***

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.