Coming Out

Era weekend, iar Violeta se ducea acasă, la ţară. Maică-sa avea această tactică extrem de inteligentă, credea ea, şi extrem de penală, considera Violeta, de control. Îi dădea bani de facultate cât să-i ajungă pe o săptămână şi o aştepta în weekend acasă. Nu-i zicea de la obraz: vino acasă sâmbăta şi duminica, pur şi simplu refuza să-i dea mai mulţi bani, iar la sfârşitul de săptămână pe care Violeta a fost obligată să-l petreacă în Bucureşti, pentru că lumea decisese să văruiască în cameră şi ea ar fi supt-o grandios în caz că s-ar fi eschivat, maică-sa i-a trimis banii abia miercuri, obligând-o să trăiască două zile cu pâine şi muştar. Iar miercuri i-a trimis printr-un vecin care a ţinut să inspecteze personal văruiala din cameră, să găsească vreo zece defecte şi să bage cu impresia nesolicitată pe un ton de favoare.

Deşi ura cu pasiune stilul ăsta subtil – pisălog, Violeta înţelegea. Văzut de la nivel rural, Bucureştiul era loc de pierzanie, împărăţia drogurilor, a sexului neprotejat, a cluburilor exorbitant de scumpe şi a diverselor vicii fără ieşire. Părinţii se temeau ca nu cumva fetiţa lor cuminte, care acasă evita atât de ferm avansurile golanilor, să nu se piardă în mocirla plăcerilor şi să nu vină acasă cu dinţi lipsă, răni supurânde în loc de vene şi o seringă ieşindu-i din braţ, legată cu un garou.

De parcă nu puteai face cinci zile pe săptămână tot ce te tăia capul şi să pozezi în Maica Tereza restul de două, oftă în gând Violeta.

Se ducea acasă cu o târşă, de parcă ar fi avut o ghiulea de picior. Unu, călătoritul ăsta de obligaţie e obositor al dracu’. Şi doi, se îndrăgostise recent şi ar fi preferat să stea sâmbăta în dulce intimitate, nu în microbuzul plin de praf, miros pestilenţial de oameni care nu descoperiseră încă noţiunea de săpun şi ţipăt de copii mici, plictisiţi de orele de stat în poala părinţilor.

În plus, trebuia să aibă această discuţie cu maică-sa. Persoana de care se îndrăgostise era, ei bine, ăăă, o fată. Tot studentă, ceva mai liberă financiar, ca dovadă că Violeta se mutase aproape cu totul în garsoniera ei şi păstra căminul doar aşa, just in case, să aibă unde să se ducă în caz că lucrurile nu merg conform primelor impresii.

A trecut un weekend de chin, dor, disperare. Al doilea weekend, tortură curată. Şi pentru că relaţia părea din ce în ce mai frumoasă, Violeta îşi dorea din inimă să scape de corvoada călătoritului inutil şi să se bucure de un weekend de dormit îndelung, cafea în pat, plimbare în parc, povestit, sărutări şi filme pe Netflix, pur şi simplu. O pretenţie măruntă pentru om, dar îi era frică de consecinţele funeste ale mărturisirii şi ale propunerii, o dată ce deschidea gura,

Şi totuşi, copilul care nu plânge nu primeşte ţâţă, îşi spuse ea.

Maică-sa a întâmpinat-o veselă. A pus-o direct la masă, cum fac mamele. A îndopat-o de zici că voia s-o taie la Ignat, că iubirea de modă veche trece obligatoriu prin stomac. I-a povestit tot ce se întâmplase în Suleiman Magnificul în săptămâna care trecuse, cu indignări şi exaltări de gospodină simplă, care ţine cu ăia buni şi-i urăşte pe ăia răi.

Taică-su urma să vină la noapte, că era seara de cârciumă. Frate-su era cu gaşca, soră-sa vopsea o vecină de peste drum. Miraculos, nu era nici o prietenă a maică-sii pe la ele, să dea raport cu bârfele satului, deci momentul cam ăsta era. Chit că laşitatea ontologică de fată cuminte, educată să nu supere, o îndemna pe Violeta să lase totul pe săptămâna viitoare, o voce nouă, stăruitoare, insista: Ăsta e momentul. Înhaţă-l.

-Mamă…

-Ţi-e foame, îţi mai pun?

-Nu, nu mai pot, sunt ok.

-Fată, tu nu prea mănânci. Ce-i cu tine, vrei să slăbeşti, ai pus ochii pe vreun gagiu şmecher de Bucureşti.

-Exagerezi, mamă. Am balotat ca un regiment de infanterie. Cafea avem?

-La ora asta, măi fată? Cum o să dormi?

-Mamă, ştii că dorm la zece minute după ce beau cafea.

-Bine, dar să nu mi te vaieţi că e pişoarcă. Eu seara beau cafea slabă.

De fapt, cafeaua fusese doar un truc de adunat curaj. Încă cinci minute câştigate, de pace şi linişte, înainte să se dezlănţuie tot iadul.

-Uite şi cafeaua. Îţi pui tu zahăr şi lapte, că iar ţipi la mine că vreau să te tai de Ignat. Pe vremea mea era bine să fii grasă, însemna că are bărbatul ce să-ţi dea de mâncare.

-Da, bine. Stai şi tu jos, hai să vorbim.

-Noi să vorbim, măi, mamă?

-Da. Trebuie să-ţi spun ceva.

-Aoleu, eşti repetentă?

-Nu, mamă. Am luat toate creditele care trebuiau.

-Te-ai drogat?

-Nu.

-Nu mai eşti fată mare?

-Vrei să taci puţin, să pot să-ţi zic? îşi pierdu răbdarea Violeta.

Mă-sa dădu ochii peste cap a melodramă.

-Câtă lipsă de respect, după tot ce am făcut pentru tine. Tu nu-mi spui mie să tac, în casa mea.

-Dar nu pot să vorbesc peste tine, în pana mea. Am ceva să-ţi spun şi vreau să mă asculţi.

Mă-sa se uită îngrijorată la Violeta, apoi decretă:

-Eşti gravidă.

-Nu.

-Sigur?

-Bag mâna-n foc.

Mă-sa îşi turnă o ţuică din sticla de Borsec la doi litri, în care le aducea nea Ionel ţuica mereu, o dădu pe gât şi zise:

-Care e treaba?

-Mamă, am o relaţie. E la început, dar pare serioasă. Şi cred că m-am îndrăgostit un pic.

-Ce bine, deja mă speriasem că nu te uiţi la nimeni. Să-l aduci acasă, să-l cunoaştem şi noi.

-E o mică problemă.

-Ţi-e ruşine cu noi, părinţii tăi oameni simpli de la ţară?

-Chiar nu. Mă laşi te rog să-mi termin ideea?

-Da, te las, obraznico, o îngână mă-sa.

În momentul ăla, o disperare puse stăpânire pe Violeta. La cât de handicapată poate să fie făptura asta, cum Dumnezeu să-i explici, s-o faci să şi înţeleagă… Dar se apucase. Trebuia să meargă până la capăt.

-Mamă, am prietenă.

-Şi? Toate avem.

-Nu, mamă. Eu sunt în relaţie cu o tipă, care e prietena mea, şi eu sunt prietena ei.

-Aaaaa…

Maică-sa rămase mută pentru o clipă, iar Violeta strânse ochii anticipând tot iadul din lume.

-Măi, mamă, adică tu eşti…

-Da, sunt.

-Şi ţi-au plăcut mereu fetele?

-Nu mi-a fost nici mie clar până acum, pentru că nu m-am înţeles niciodată, dar simt că e ceea ce mi-am dorit dintotdeauna.

-Aha. Şi… ce faceţi voi în pat între voi?

-Ce faci şi tu cu tata! se răsti Violeta, care anticipa un scandal şi o morală, nu întrebări despre sex.

-Fata mea, eu cu taică-tu nu mai facem nimic de zece ani, oftă îndelung maică-sa.

Apoi, tăcu.

-Da, te înţeleg, femeile sunt mai frumoase, are ce să-ţi placă mai mult la ele, dădu din cap mă-sa după un timp.

De data asta, Violeta rămase tablou. “Anemone” de Ştefan Luchian.

-Pe cuvântul tău?

-Aproape că te invidiez, măi mamă. Uite, boul de taică-tu nu mişcă nimic în casă, e total degeaba. Nu m-a mai mângâiat aşa, cu iubire, de nu mai ştiu când. Tot ce ştie e televizorul. Şi crâşma. Mănâncă, se cacă şi se culcă.

-Prietena mea mă ajută în tot ce fac şi ne sărutăm toată ziua.

-Aşa şi trebuie, măi mamă. Altfel, la ce să te duci acasă, să mănânci ciorbă cu cineva şi atât?

 

Foto: pixabay.com 

 

 ***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

 

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

13 Responses

  1. Alex says:

    Nice. Very nice!

  2. Dani says:

    Wow! Ce fain!

  3. Lorena Lupu says:

    Mulţumesc mult.

  4. Mihai says:

    Scris cu simtire. Lorena, tare frumos!

  5. Spune drept: asta e o utopie! Asa-i?

  6. Andrei says:

    Acest articol minunat scris si emotionant ascunde de fapt: 1. propaganda deloc subtila pro LGTB cu putin inaintea organizarii referendumului pro-famile; 2. multa rea-credinta (doua femei nu pot face in pat ceea ce fac cuplurile barbat – femeie – lipseste felul principal :D); 3. false comparatii (faptul ca, din pacate, intr-adevar, din multe familii asa-zis traditionale lipseste iubirea, afectiunea, respectul, tandretea si erotismul nu fac familia traditionala in sine o institutie gresita, ci doar reflecta scaderea dramatica a calitatii umane). Scaderea asta o observam de fapt mai peste tot. Asa ca…

  7. Oana says:

    Wow!Foarte frumos!👏😍

  8. Inkmarks says:

    Foarte tare povestea, inspirata din realitate cred. Mi-a placut reactia mamei, preocupata vesnic de propriile ei trairi/probleme, inclusiv cele legate de fiica ei. Deasemenea e buna “pozitia copilului” care isi ia inima in dinti si infrunta urganul😀😀

  9. ady says:

    ori am mai citit ceva ficțiune construită oarecum la fel (gen cineva care vrea să explice ceva foarte special/controversat cuiva mai ”simplu” și se așteptat la scandal și s-a ales cu o înțelegere exprimată simplu și ingenuu), fie am citit/auzit ceva real petrecut la modul ăsta, dar nu-mi vine prea greu să cred situația descrisă.
    faza cu ”anemonele” lui Luchian e demențială. 🙂

  10. m says:

    @andrei
    Nu suntem în Rusia , așa că propaganda pro LGBT e perfect in regula. Propaganda, adică mă gândesc că l-ai citit în cheia îndemnării femeilor sa devina ghei in loc sa aibă de a face cu tot felul de bărbați. Pt că , in conceptia astora ca cei din Rusia, nimeni nu e născut așa ci doar a schimbat echipa.

  11. Era odată o ceată de puști bicicliști din cei care citeau prea mult BRAVO strânși seara la o cola. Proaspăt apărută pe atunci, cola era un lux, ca și BMX cu 3 foi și 6 pinioane.

    Și vine vorba de Will Smith. Ce juca el, ce cânta el, ce haios e tipul, just cruisin’.

    Unul mai de la coadă începe să explice că e de fapt o propagandă pro-americană deloc subtilă pe care o face CDRul cu rea credință, ca să contamineze lumea noastră dreaptă credincioasă și respectuoasă cu golănia, criminalitatea, drogurile și destrăbălarea negrilor de la ei.

    Sunt de atunci ceva mai mult de 20 de ani.

  1. December 31, 2018

    […] 9. Coming Out  […]

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger