Cum să nu fii idiot în hipermarket în şapte paşi simpli

În general, vinerea şi sâmbăta sunt zilele în care ne cărăm hoitul către un hipermarket, să ne refacem stocurile de cafea, alcool, hrană de pisici şi ciocolată. Şi, mă rog, încă nişte mărunţişuri. Tot vinerea şi sâmbăta, 70% din locuitorii oraşului au aceeaşi idee, sau, măcar, aceleaşi ore libere. De aceea, drumul la hipermarket devine un calvar pentru toată lumea.

Şi, pentru că o bună parte din omenire suferă de un stadiu sever de nesimţire, soră cu lemnul şi spaţiile mici, drumul la hipermarket devine un megaultrahipercalvar la puterea n, unde n tinde la infinit.
Iadul, cum spunea fabulosul Jean Paul Sartre, e în ceilalţi. Şi uite câteva idei simple, să transformi experienţa altora în ceva mai suportabil.

1) Nu ocupa tot raionul cu cărucioru-ţi parcat pieziş

Toţi o cunoaşteţi pe vaca odioasă – se nimereşte uneori să fie bou, dar de cele mai multe ori e vacă – care se pierde în mamelitul roşiilor, în timp ce căruciorul ei retează accesul la tot raionul legume. Probabil toţi i-aţi urat în sinea voastră să ajungă gulaş la ceaun.
Singura mea nedumerire e: cât de vită să fii, să trăieşti cu impresia că şi-a deschis mă-ta hipermarket pentru tine şi că trebuie să fii singurul cumpărător cu acces la raionul ăla? Un pic de consideraţie pentru concetăţenii tăi se poate? Sau cu cât e guşa mai mare, cu atât e empatia mai mică?
PS: Te-aş bate cu o lopată peste fălci.

2. Nu ocupa spaţii de trecere.

Verişoara bună a vacii din prima categorie – din nou, se nimereşte uneori să fie bou, dar foarte rar, pentru că bărbaţii fac cumpărături ca mine, rapid şi eficient – e animala bătută în cap care nu poate trăi fără telefon mobil ataşat de hoitu-i. Şi de obicei, se proţăpeşte în trecerea dintre două rafturi, în timp ce-i povesteşte vecinei de la trei ce a gătit şi cât mărar a pus, complet insensibilă la cei trei – patru disperaţi care încearcă să treacă de cururile ei. Da, are mai multe. Altfel, ce a gătit nu era subiect demn de ambuteiaj.
OK, se mai nimereşte şi ocazionala piţipoancă povestind o petrecere şi bârfind fufele din clanul advers, dar măcar aia e slabă. Încapi de ea.
PS: Pentru bovinele astea, aş breveta şi produce căruciorul cu claxon. Cum s-a încoţopenit vaca între raioane şi nu se dă dusă, tiiiiiiiiiiiiiiiiiit. Lung şi ascuţit.

3. Nu încerca să agăţi

Ultimul loc unde îmi caut pereche e hipermarketul şi ultima categorie de bărbat cu care mi-aş trage-o vreodată e disperatul atât de infinit de nefutut, încât să încerce să se bage în seamă în hipermarket. Să ştii că s-a inventat laba. Elimină presiunea şi revino la cumpărături după.
Da, îţi zic unde e raionul de lactate, că mi-a dat mama educaţie, nu, nu mă interesează fanteziile tale cu frişcă. Marş voios, sprinten şi zglobiu la coteţ.

4. Dacă e obligatoriu să-ţi cari odraslele după tine, măcar mimează că încerci să le temperezi

Un fenomen pe care nu-l pricep sunt copiii care urlă de zici că-i prăjeşte Scaraoţchi pe grill şi părinţii cărora li se fâlfâie amplu şi glorios.

Nu, nu-s adepta pedepselor sau a umilirii publice a copiilor, dar un “Marceluş, nu e simpatic să ragi ca tras pe roată şi ars în tălpi concomitent” n-a distrus stima de sine a nimănui.
Măcar o rugăminte lină, suavă: “Hai, Marceluş, te roagă mami să nu ne dezbrăcăm de caractere de faţă cu atâta lume, că uite, facem reclamă la prezervative şi descurajăm natalitatea într-o ţară cu o populaţie deja îmbătrânită.”
Chiar să nu-ţi treacă deloc prin cap că urletele alea pot fi vag neplăcute pentru fraierii care n-au avut orgasme la concepţia lui Marceluş, drept care, au exact zero motive să fie bombardaţi auditiv?

5. Nu face hotline la coadă.

“Da, iubitule. Abia aştept să ajung acasă şi să te simt acolo.”
Say what?
Mă rog, eu ca eu, că am un blog plin de p**ă, p***ă şi f***t. Dar bunica aia bătrână cu părul alb de ce trebuie să audă aşa ceva?
“O ai sculată tare, iubi? Hahaha. Mmmm. Mai sunt trei în faţa mea, plătesc, şi vin să ţi-o sug.”
E un pic mai multă informaţie decât aveam nevoie, jur. Degeaba am urlat eu la idiotul de la 3 să nu agaţe, dacă te aude apoi pe tine cum o sugi. Parcă îl şi aud: “Femeile astea: zic nu, dar toate-s moarte după pulă.”
“Da, iubi, sunt udă rău de tot.”
Îţi dau eu prosoapele mele de hârtie?

6. Nu te împinge cu căruciorul în mine.

Sau cu făptura. Că unii n-au cărucior, şi tot se bagă-n tine de zici că au plătit bilet la anusul tău.
Există o anumită distanţă rezonabilă între fiinţe umane nefamiliare unele cu altele. Doi paşi, să zicem. Stai în pula mea în dreptul produselor tale şi nu te-mpinge în mine, că n-o să dispar magic, să ajungi tu mai repede la casă. Cel mult o să mârâi antipatic la tine.

7. Şi adună-ţi mai virgonţ produsele, că eşti la magazin, nu la tine-n pat, să dormitezi pe tine.

Unii au următorul obicei îngrozitor de enervant: plătesc înainte să-şi adune produsele şi îţi ocupă banda cu o grămadă de pacheţele şi cutioare, nelăsându-ţi ţie, următorul client, loc să ţi le aduni pe ale tale. După nişte ani de nervi, am găsit soluţia: o rog pe vânzătoare: “O să vă rog să aşteptăm să-şi adune domnul / doamna produsele.”

Unii se simt, le aruncă repede în cărucior şi-şi mişcă osemintele din dreptul casei de marcat. Alţii nu. Şi le rânduiesc cu încetineală de melc, ignorând faptul că tu stai după ei. În fond, dacă ei n-au treabă, e clar că n-ai nici tu, nu?
Şi încă o dată mi-aş dori să fie cărucioarele cu claxon. Tiiiiiiiiiit. Ba chiar cu vuvuzea. Dacă ăştia te agresează cu nesimţirea lor, măcar să-i contraagresezi şi tu, perforându-le timpanul.

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.